De prin București

Cu un an în urmă, când mi-am dat seama că nu pot locui în garsoniera pe care doar ce o cumpărasem, am zis s-o închiriez. Am apelat la o doamnă agent imobiliar. Încă din prima zi când a pus anunțul, a zis că au sunat-o zeci de persoane și a ales pentru prima vizionare doi clienți. Deci zeci de persoane într-o zi, pentru o garsonieră în sectorul 6. În timp ce discutam cu cel de-al doilea client, ea i-a spus: „Și știți că dacă plecați mai devreme de un an, pierdeți garanția.” Garanția era echivalentul unei luni de chirie, 900 lei. M-a șocat să aud asta pentru că era ceva complet nou pentru mine, niciodată nu mi se spusese la o mutare că risc să-mi pierd garanția și nici nu m-aș fi gândit să spun asta chiriașului. Până la urmă știți povestea, garsoniera s-a vândut iar eu am rămas cu această întrebare, de unde moda asta cu pierderea garanției dacă pleci mai devreme de un an. Mi se părea o ilegalitate, o prostie, o hoție. Până când a venit acest superb iulie 2019, lună în care nu am în cap altceva decât anunțuri de camere și vizionări de apartamente, trebuie să plec de aici, pe 31 cel târziu, și încă nu am găsit nimic. E pentru prima oară când mi se întâmplă asta. Am pus anunț pe grupuri de chirii, pe cautcoleg, sunt cu ochii peste tot, am văzut camere, pur și simplu nu se leagă nimic. Din 2004, de când stau în București, cum vedeam o cameră, proprietarul sau fetele care stăteau acolo mă întrebau dacă o vreau, eu ziceam da sau nu, dacă era da, mă mutam și basta. Aici am găsit din a doua vizionare în 2016, totul mergea super ușor, așa găseam și eu colege când mai pleca cineva de unde locuiam. Ce se întâmplă acum? Văd anunț de cameră pe un grup, îi scriu persoanei respective dar la acel anunț mai scriu încă 10 persoane, să zicem. Merg la vizionare, fata îmi zice: „Ești ok, îmi place de tine, dar mi-au mai scris 10 fete, trebuie să le văd și pe ele și îți dau răspuns peste 4 zile.” Zici că sunt la interviul de angajare. În felul ăsta, două proaste la care am fost în Dristor au rămas cu camera goală, fără colegă. Am fost eu, mi-a plăcut, au zis că ele vor să mai vadă fete și-mi dau răspuns peste  3 zile. Își căuta atunci și colega mea o cameră, le-a scris și ea peste 2 zile. Eu am renunțat pentru că mi-am dat seama că mă mințiseră cu ceva, față de ce i-au zis ei. A fost ea la vizionare, n-a vrut camera și ele i-au spus „Păi nu mai avem pe nimeni, am văzut mai multe fete, unele au renunțat și camera e goală. Sigur nu vrei să te muți tu?” Dacă mi-ar fi dat ok-ul pe loc, eu acum aș fi fost mutată, dar fufele se cred la Resurse Umane când caută un om cu care să împartă casa. Așa mi-au făcut toate până acum, n-am mai pățit asta vreodată. Oameni care nu știu ce vor. Și mi-au povestit unele că până aleg cine le place, acea persoană și-a găsit cameră între timp și ele iar trebuie să caute. Dar ele continuă să facă asta.

Mergând la mai multe vizionări și văzând și discuțiile de pe grupuri, am înțeles și de ce au pus proprietarii regula cu pierderea garanției dacă pleci mai devreme de un an. Pentru că în afară de fufele care nu se pot hotărî cu cine vor să stea, de parcă dormi în pat cu ele, mai este a doua categorie de fufe, alea care se mută toată ziua. Ele la 2, 3 luni se mută. Zăpăcesc pe toată lumea de cap, își strâng bagajele și se cară de colo-colo prin tot Bucureștiul. Am fost azi la o vizionare, de la început mă întrebase fata care căuta dacă am de gând să stau măcar un an. Tipa care pleca acum stătuse 2 luni și cea dinaintea ei, 5 luni. Vânturare aiurea prin tot orașul. Eu aici am stat 2 ani și 8 luni și n-aș fi plecat dacă nu ar fi trebuit să eliberăm apartamentul. Vezi că ți-e bine undeva, înțepenește frate acolo, că-i zăpăcești pe toți de cap. M-am întâlnit zilele trecute cu o fostă colegă de apartament și-mi spunea de  apartamentul unde stătuse până de curând,  că închiriase proprietara unui cuplu, le spusese fetelor să elibereze, pentru că nu mai suporta că se mutau toată ziua altele și altele. Nu e bătaie pe chirii în București pentru că e prea multă lume și prea puține case, ci pentru că umblă ăștia brambura, nu au stare într-un loc. Au venit generațiile astea care stau numai cu nasul în telefon, sunt pe grupurile de închirieri pe fb, unde văd o cameră cu mobilă mai frumoasă sau ceva care le atrage atenția, gata, își fac bagajele și pleacă. Mai trec 3 luni, văd un apartament cu gresie și faianță cum le place lor, iar își strâng bagajele și se mută. A înnebunit lumea de cap internetul, nu mai există constanță în relații, în stat la un loc de muncă, la nimic. Exact cum fac cei care intră în relație cu cineva de pe un site de dating apoi, pe ascuns, tot stau pe site și discută cu alte persoane. Zici că nimeni nu mai vrea să trăiască liniștit, adunat, toată lumea se împrăștie ca la nebuni, nu mai au stare. Acum le dau dreptate proprietarilor care le opresc garanția, cât să suporți să cauți alte și alte fufe din 3 în 3 luni? Sunt îngrozită de ceea ce trăiesc de o lună, ce văd pe grupurile alea. Niște panarame și proaste de n-ai cum să stai în aceeași casă cu ele. Zici că toate proastele din țara asta au ca țel stabilirea în București. Își pozează unghiile colorate, pun poze de pe la nunți cu tot felul de rochii kitsch și alte idioate le comentează agramat și în ultimul grad, absolut orice țărancă ieftină se dă prințesă pe fb. Dacă le scoți chiloții, put, pentru că nici nu știu să se șteargă ca lumea la cur, dar la profilul de fb au poză de  nunta verișoarei, cu buchetul în mână și sub poză, diareea de commenturi cu „Te pupă nași.”, „Prințesa lu mami!” Femei mai ieftine ca-n România, greu găsești. Acum înțeleg de ce vin străinii după ele, se dau la legătură. Orice bărbat average vrea lângă el o slabă de minte care se tratează ca pe un obiect și se umple de culori. Proasta drăgălașă, cochetă și docilă, visul bărbaților. Oamenii ca lumea au plecat din București și l-au lăsat să cadă sub asediul proastelor și al golanilor.

 

 

%d blogeri au apreciat: