Contraceptiv

Când eram în anul 2 de facultate, dermatologul mi-a recomandat, pentru o iritație făcută din cauza tenului gras, să iau Dianne, un contraceptiv cunoscut cu rezultate bune pentru tenul gras sau acneic. Nu am citit prospectul cu atenție, nu am primit nicio avertizare de la medic asupra efectelor adverse, am ignorat copilărește faptul că îmi coagula sângele  de la primele pilule luate și mi-a trecut glonțul pe la ureche, în doar câteva zile de când începusem să le iau. A fost horror.

De vreo 2 ani, mă simt tot mai rău în săptămâna premergătoare menstruației. Am mers la endocrinolog care m-a trimis la analize. După ce a văzut tot cearșaful de rezultate, mi-a zis că toate sunt bune, sunt chiar perfecte, deci nefiind vreo problemă hormonală, nu poate face altceva decât să-mi dea contraceptive. Mi-a recomandat Yasmin. Cu câteva zile în urmă am luat prima pilulă. A doua zi deja sângele era în curs de coagulare, mă durea ceafa și simțeam că mi se plimbă gândăcei prin venele picioarelor. Nici n-a mai fost nevoie sa mai iau a doua pilulă. Nu le tolerez și cu asta basta. Uriașă frustrare. Nu pentru că va trebui să caut alt remediu sindromului premenstrual care mă aduce în stare să simt cum aș rupe capetele oamenilor, ci pentru că eu nu pot lua pilule contraceptive. Pilula asta poate scăpa o femeie de orice grijă în privința sarcinii. Ce poți să-ți dorești mai mult?

Ani la rând pe mine m-a frământat întrebarea „De ce sunt singură? Eu cu ce greșesc?” Am 36 de ani și cea mai lungă relație a mea cu un bărbat a fost de 2 luni jumate iar ultima relație s-a încheiat în august 2007, după o lună. Toată lumea a încercat în decursul timpului să mă cupleze cu diverși tipi, să-mi dea sfaturi, să mă ajute să ies cumva din impasul singurătății. Au zis că sunt prea pretențioasă, că sunt prea mulți mârlani pe lume, că m-a traumatizat divorțul alor mei, etc, etc. Eu trăiam doar iubiri interzise și dacă mă îndrăgosteam de un tip era gay/ cuplat sau ultimul bărbat de pe lume care m-ar fi vrut. Un șir de iubiri interzise. De 20 de ani am încercat să înțeleg ce naiba se întâmplă, adică de pe când colegele mele aveau deja prieten și eu nu. Îmi dorisem întotdeauna să mă căsătoresc, să am copii, dar ca să te măriți trebuie să și ai cu cine. Am vorbit despre asta la psiholog, au legat și psihologii problema de divorțul alor mei dar nimic nu s-a rezolvat. Eu tot singură și îndrăgostită de te miri ce bărbat inaccesibil. 20 de ani mi-a luat, până ieri, să dezleg misterul.

Când mi-a vorbit despre sex, în copilărie, mama a ținut să menționeze, evident, că ea nu a vrut să aibă copii dar tata nu a fost atent, deși i-a promis că va avea grijă, și ea a rămas gravidă, pomenindu-se cu mine pe cap și cu tata dând bir cu fugiții fix când s-au trezit părinți. Tipicul idiot care fute, dar dispare când trebuie să-și asume responsabilități. Și mi-a mai zis mama atunci să-mi fie clar că dacă rămân gravidă nemăritată, ea nu mă va ajuta cu nimic. Mi-a arătat în  adolescență broșuri despre contraceptive și m-a spus că dacă rămân gravidă din întâmplare, sunt proastă, pentru că acum găsești la farmacie de toate și doar proastele mai au sarcini nedorite. Niciuna dintre femeile din jur nu și-a cenzurat limbajul în prezența mea, deși eram copil, și am auzit, încă de când mă jucam cu păpuși, despre decese de la avorturi ilegale, hemoragii de la sarcini extrauterine, modul oribil în care ești de multe ori tratată când naști. Prin 1991, am fost în vizită la o rudă care tocmai născuse, eu aveam 9 ani și povestea că rămăsese șocată de situația unei fete de vreo 16 ani care fusese cu ea în travaliu și nu avea pe nimeni, iubitul o părăsise când aflase că era gravidă, părinților nu le mai păsa de ea ca să se răzbune, se chinuia de ore întregi și nimeni nu o ajuta cu nimic pentru că infirmierele erau amabile doar cu cele care le dădeau bani sau cadouri și o jigneau în toate felurile dacă le cerea ajutorul. A zis că n-a crezut că va vedea ceva atât de inuman vreodată. Undeva, pe lumea asta, era un nenorocit care o lăsase gravidă pe fata aia și pe el nu-l durea nimic. Pe ei nu-i doare niciodată nimic. Asta ar fi însemnat pentru mine să pot tolera contraceptivele: să pot fi pe picior de egalitate cu bărbatul în intimitate, fără să mă tem că am ținut greșit calculul la calendar sau că se rupe prezervativul și, în condițiile în care nu vreau să am copii, nu eu să fiu pentru tot restul vieții o criminală care a făcut avort sau o mamă care își crește din nimic un copil nedorit. Iar el să dispară liniștit și eu să port vina a tot. E incorect și nu accept. Cât timp plăcerea e a amândurora și grijile sunt doar ale mele, refuz să mă implic. Nu-i corect față de femei, nu-mi pasă ce fac și ce cred altele, dar eu am ales singurătatea. Cât mi-am dorit copii, a fost foarte rău că n-am găsit partenerul potrivit, dar de când mi-am dat seama că eu clar n-o să rămân gravidă într-o lume ca asta, singurul lucru de care-mi pare rău e că nu am alături un om care să mă iubească. Dar de unde să scoatem omul ăla care să mai fie și steril, peste toată compatibilitatea pe care ar avea-o cu mine? Nu există. Poate că după menopauză, când voi scăpa de o grijă, voi avea altă atitudine. Dar la 50 de ani ce-o să găsesc? Un decrepit căruia prostata îi dă alarma. Trecând de faptul că și eu voi fi o semi căzătură. Ce e mai urât pe lume ca boala și bătrânețea? Până una alta, mi-e ciudă pe mine că atâta timp m-am învârtit aiurea căutând un răspuns și ofticându-mă că eram singură. Eram singură pentru că eu alesesem asta, nu pentru că e destinul rău cu mine. E atât de aiurea că oamenii leagă iubirea de sex! Mi s-a întâmplat, în decursul timpului, să mă iubească sau să mă îndrăgească bărbați care, din diferite motive, nu au început o relație cu mine. În facultate am avut cea mai frumoasă (să-i zic) poveste de iubire cu un asistent universitar care, pentru nimic în lume, nu s-ar fi coborât la nivelul relațiilor cu studente pentru că era un elegant și un profesionist, dar pe el l-am iubit cel mai mult dintre toți bărbații pe care i-am cunoscut iar el, în limita faptului că nici nu aveam voie să ne atingem, m-a înconjurat cu o atenție și o dragoste care au dat sens vieții mele și nu cred că voi mai trăi vreodată ce am trăit cu el. Împlinirea nu e doar să ți-o bage unul, ca-n filmele și romanele ieftine. E imposibil să-i spui unui bărbat „Totul până la penetrare, pentru că mie așa mi-e confortabil.”  O să dispară instant. Lui nu-i pasă. Dacă vreți, căutați o statistică, o paralelă între câți bărbați au vasectomie sau iau contraceptive și câte femei au ligaturi de trompe, sterilete sau iau contraceptive. Nu ei suportă consecințele, de ce s-ar stresa? De-asta am dildo, pentru că vreau să îmi văd de treabă liniștită sau să adorm buștean după sex, fără nicio grijă. Ca un bărbat. Am nevoie de sex, dar am nevoie și să duc o viață liniștită și cu o stare de sănătate bună, fără avorturi, fără menstruații venite brusc după pastila de a doua zi, fără să-mi orăcăie în brațe un copil nedorit, fără să mă fac cât elefantul după ligatura de trompe. Nu m-am născut ca să mă chinui. Nu vă pot spune cum era pentru mine, după fiecare act sexual, deși fusese protejat, temerea că dacă s-a rupt măcar un pic prezervativul sau s-a întâmplat ceva și am rămas gravidă? Odată chiar mi-a întârziat menstruația, îmi era și cam greață, nu vă pot spune prin ce am trecut până mi-a venit. Un bărbat habar n-o să aibă cum e asta. Dacă Dumnezeu a fost mai amabil cu bărbații decât cu femeile, mi-am făcut eu dreptatea mea. Și dacă tot am fost pe la tot felul de medici în perioada asta, am întrebat și ginecologul dacă e adevărat sau mit că a nu avea un partener sexual are consecințe neplăcute asupra sănătății. Mi-a spus că n-are nicio legătură, că are paciente care au născut sau care care au partener, dar au sindrom premestrual la fel de nasol ca al meu și că sexul în sine nu e panaceu pentru absolut nimic, că nu există niciun studiu pe lumea asta care să demonstreze că abstinența e cu ceva mai rea decât activitatea sexuală, pentru starea sănătății. Deci dragi femei, ăia care spun că de la sex vă trec anxietatea și migrena sunt doar niște măgari care vor să vă fută.  Și mi-a mai spus că da, dacă folosesc dildo sau vibrator, este exact ca și cum aș avea un partener, privit strict din latura nevoii sexuale. Dildo sau vibrator găsești la orice sex shop dar e tare neplăcut să nu ai alături un om pe care să te poți baza, pe care să-l iubești și să te iubească, de parcă sexul ar fi singurul lucru cu care l-ai atrage și l-ai ține alături de tine.

 

%d blogeri au apreciat: