Toată admirația mea

Am văzut în seara asta filmarea cu vatmanul lovind deliberat mașina gherțoiului căruia i se părea corect să-l blocheze și să-l șicaneze. Domnule vatman, nu știu cine sunteți, nu știu cum arătați, dar vă doresc tot binele din lume. Una dintre calitățile pe care le apreciez cel mai mult la cineva, este să ia hotărât atitudine împotriva nesimțirii. Nu mai poți respira în București de needucați, de grobieni, de oameni din cea mai joasă speță pentru că aproape că nu mai există măsuri coercitive și reacții cu spirit civic în fața oricărui nenorocit. Două săptămâni la rând am suportat petarde cu un nivel înfiorător de zgomot, a fost oribil, de când stau în București nu a fost așa. Ce a făcut poliția? Nu știu dacă ar avea cineva vreun răspuns. Dar banii îi iau, din impozitele noastre. Iar oamenii au ajuns atât de fricoși și lipsiți de spirit civic, încât singura persoană despre care am auzit să ia atitudine a fost una dintre prietenele mele, Alexandra (din articolul trecut), care, de cum vedea copii cu petarde în mâini, mergea la ei și îi punea să le arunce la gunoi în secunda doi și îi gonea din zona aia. Tot ea le atrage atenția celor care aruncă în autobuz coji de semințe sau ascultă muzică, celor care parchează în stațiile de autobuz, care aruncă gunoaie pe jos, e neobosită în a opri gesturile nesimțiților. Le pune gunoaiele la loc în brațe, îi ceartă, face tot ce ține de ea pentru a opri grobianismul ăsta care a ajuns marca Bucureștiului. Pe câți ați mai văzut voi făcând așa? Sunt bărbați în toată firea care nu fac absolut nimic când văd femei bătute pe stradă, copii bătuți, needucați scuipând pe străzi sau în autobuze, aruncând gunoaie, nesimțiți dând cu petarde, n-am crezut că în capitală voi întâlni bărbați atât de lași și de indiferenți. Când mă întorc acasă și mă întreabă rudele de ce încă sunt singură, aș vrea să le pot explica de ce am preferat să rămân singură, deși stau în capitală, dar ar fi prea mult de povestit și nu știu dacă m-ar înțelege. De-asta un gest ca cel al vatmanului mă bucură nespus. Mai sunt, frate, în orașul ăsta și oameni cu sânge în vene! Bine i-a făcut cocalarului și îmi pare rău dacă va fi nevoit să achite vreun leu despăgubire. S-a ajuns aici pentru că zilnic tot felul de dobitoci blochează liniile de tramvai și nimic nu se rezolvă, nimic. Când vezi că nu ești apărat nicicum în fața tuturor gunoialelor umane, e logic și normal să ajungi să-ți faci singur dreptate. Zici că am ajuns preșul tuturor nesimțiților. Era greu pe vremea lui Ceaușescu, din multe puncte de vedere, dar exista totuși o limită până la care oamenii puteau cădea, lumea era politicoasă. Eu sunt șocată să văd la ce nivel s-a ajuns. Asta înseamnă să nu existe măsuri coercitive pentru acte antisociale. Toți sociopații se cacă în capetele oamenilor civilizați. Omul e o ființă pe care dacă o lași să facă ce vrea, te surprinde până unde poate coborî. Civilizația se menține cu educație bună iar educația bună presupune coerciție. Să-i fie clar oricui că pentru orice gest inacceptabil în societate, va primi o pedeapsă. Democrația românească, o mocirlă menținută cu indiferență și corupție, a adus un vatman în situația de a lovi mașina unui ordinar care își permitea să-l șicaneze în trafic. Pentru că te saturi la un moment dat să suporți atâta mizerie. Am ajuns la nivelul la care să rugăm nesimțiții să nu mai fie nesimțiți iar ei ne bagă în seamă doar dacă vor. Nimănui pare să nu-i mai fie clar că nesimțirea trebuie oprită ferm și că o atitudine de bun simț nu se negociază. Trecând de faptul că poliția doarme în papuci și că legile au ajuns atât de blânde și de negociabile încât nu mai înțelegi dacă e bine sau rău să comiți infracțiuni, mai vin din spate și generațiile de prinți și prințese, crescute cu parentingul prost înțeles, pe principiul „să facă ce vrea copilul, nu-i zic nimic, ca să nu-l traumatizez”. Lipsă totală de educație, niște bieți copii lăsați de capul lor și fără nicio direcție, că așa ar fi modern. Una e să nu-ți bați copilul și alta e să-l lași să umble în lume ca pe o găină fără cap. Dacă vrea să urle ca toți dracii și să se tăvălească jumate de oră în public, ei îl lasă să urle și să deranjeze toată lumea, ca să nu-l traumatizeze. Stau bunicii în picioare în autobuz, cu sacoșe și ghiozdan în mână, și prințul se răsfață pe scaun. Nu-i învață să salute vecinii, să respecte liniștea, să aibă răbdare să coboare lumea din metrou și apoi să urce ei (ba chiar îi împing printre oamenii care coboară, ca să prindă loc liber). Unii au făcut sex neprotejat doar ca să livreze în lume niște sociopați. Nu știu de ce, după Revoluție, unii au avut impresia că nesimțirea și tupeul sunt rețetele câștigătoare în democrație. Uite, unde am ajuns cu tupeu, nesimțire, indiferență, egoism, grobianism. Spitale care cad pe noi, coafeze în Guvern, ospătari în Parlament, rată uriașă de prostituție (primii la videochat, de toată jena!), o minoritate de oameni educați care luptă din răsputeri cu flagelul ăsta al degradării, corupției, tupeului, mizeriei în care ne tot scufundăm. Stau din 2004 în București și halul în care s-a degradat calitatea umană în orașul ăsta e o tristețe imensă pentru mine. 2019 a fost anul în care am văzut pentru prima oară oameni scuipând în stațiile și vagoanele de metrou. 2019 a fost anul în care pentru prima oară nu am reușit să urc la o ușă în metrou pentru că, deși era liber vagonul, oamenii care stăteau în ușă nu au vrut să se dea la o parte ca să urce călătorii de pe peron. Dacă există un lucru cu adevărat bun care s-ar putea face pentru țara asta, ar fi mutarea capitalei. Nu se mai poate cu mizeria asta de oraș, cu oamenii ăștia împărțiți în needucați de ultimul grad și lași care nu iau atitudine. Toți trepanații din maghernițe de la periferie s-au înmulțit (așa e când încurajezi paraziții, pe spinarea oamenilor decenți) și s-au răspândit spre centru. Oamenii de calitate bună au emigrat și ne-am pomenit într-o mizerie. De-asta un gest ca al vatmanului e o mare bucurie pentru mine. Dacă îi făcea mașina una cu linia de tramvai, m-aș fi bucurat mai tare.

 

 

%d blogeri au apreciat: