Backstage Boys

Pentru că, din cauza problemelor în care ne tot zbatem, am ajuns o țară de mari iubitori ai comediei (cine merge la un spectacol, vrea să râdă), scriu azi despre o trupă care mi-e tare dragă. Backstage Boys se numește, sunt 6 băieți care fac improvizație de super calitate. Multă lume îi știe de la o emisiune concurs de talente artistice, eu nu mă uit la acest gen de emisiuni, nu știu detalii, dar compania teatrală la care am lucrat între 2012 și 2017 a colaborat cu unii dintre ei, le-am văzut spectacolele, am văzut cum predau improvizație și fac niște spectacole la care eu, una, râd până nu mai pot respira. În seara asta am fost la spetacolul lor din Mojo, încă mă doare burta de râs și tare m-am bucurat că i-am revăzut. Ce-mi place mie în primul rând la ei? În rețeta lor de umor nu este vulgaritatea, așa cum vezi la stand up, de exemplu. Nu aș avea ce căuta la un spectacol la care oamenii râd pentru că artistul zice la fiecare propoziție: „Pula, pizda, coae” și glume de autobază. Am văzut pe youtube niște fragmente de stand up și după 3 minute am zis: „Nu știu cum au putut să dea oamenii bani pentru așa ceva și să le mai și vină să râdă.” În al doilea rând, băieții de la Backstage sunt absolvenți de UNATC, actori, nu adunați care de pe unde, ca să facă lumea să râdă. Își pun mintea la contribuție serios pentru fiecare scenă de improvizație și ies niște faze mortale, nu aruncă la nimereală niște chestii amuzante ca să ia bani. Când i-am văzut prima oară jucând, în 2013, îmi amintesc că râdeam de era să cad de pe scaun. Un alt moment pe care mi-l amintesc cu drag a fost la Festivalul Comediei, în iunie 2016, când au jucat în centrul istoric, pe o scenă în stradă. Era o seară caldă, senină și frumoasă, oamenii s-au adunat treptat, erau plini de vervă în seara aia și, la un moment dat, Sever, mergând cu spatele în timp ce juca, a căzut de pe scenă exact pe stradă și toți am avut câteva secunde de stupoare, până s-a ridicat și ne-a făcut semn că e bine. Era în desfășurare o scenă în balcon și a spus apoi, revoltat, colegului din scenă „Uite, am și căzut din balcon!” A fost genială faza. Îmi plac tare și pentru că sunt diferiți unul de altul și automat că așa se completează. Cătălin, un sucevean sociabil și hâtru. Iulian, dobrogean de-al meu, din Babadag, prezentatorul și cântărețul trupei, plin de energie, cum sunt dobrogenii, oameni cu soarele după ei. Ștefan, „expertul” limbilor străine, al figurilor schimonosite în toate felurile și capabil să strige până te scoală din morți. Vlad Mihu, mereu concentrat, zâmbitor și foarte pe fază, cu un aer de eleganță și bonomie. Vlad Șpilca, timișoreanul perfecționist, a fost proful meu când am făcut cursul de improvizație teatrală și amintirile mele cu el sunt mai degrabă de la curs, când ne explica exercițiile și dădea feedback la ce făceam. Sever, omul cu rimele, mereu prezent și într-o continuă efervescență, 100% concentrare și energie. N-aș scrie despre ei acum, la miezul nopții, dacă nu mi-as fi așa de dragi. E super improvizația (dacă e făcută bine), fiecare tip de scenă poate face spectatorii să râdă în hohote. Vă recomand cursurile de improvizație (predate de către acești actori) pentru că vă vor ajuta să reacționați altfel în multe situații. Eu, după cursurile de improvizație și după ce am și jucat pe scenă, într-un club, cu colegii mei de grupă, am avut o atitudine complet schimbată în situații cărora înainte simțeam că nu le pot găsi rezolvarea.

Îi puteți vedea pe 31 ianuarie tot la Mojo și dacă îi urmăriți pe fb, aflați când mai au spectacole. Biletul e 25 de lei, o sumă decentă dacă faci comparația cu biletele teatrelor de stat. Dacă aș fi în situația de a trebui să merg cu cineva la un spectacol, clar i-aș lua în calcul pentru că au un umor decent, spontan, bine jucat și merită să petreci cu ei o oră, să te amuzi. Unele dintre jocurile pe baza cărora alcătuiesc scenele cu ajutorul publicului, se numesc: taxiul (unul dintre preferatele mele), gramelot, schimbă, mai mult/mai puțin, radioul, și dacă vreți să vedeți ce presupune fiecare dintre ele, vă îndemn, cu cele mai bune intenții, să mergeți la spectacolele lor. Într-adevăr, ei joacă mult în București, dar merg și prin țară.

 

Un gând despre „Backstage Boys

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: