La muzeul Stork

Astăzi, într-o după-amiază mohorâtă a finalului iernii, am vizitat casa memorială Frederic și Cecilia Stork. Cine au fost ei? Un cuplu de artiști plastici, el sculptor, ea pictor. Casa este pe strada Vasile Alecsandri nr. 16, se ajunge ușor de la metrou Victoriei. E o zonă civilizată, n-am mai avut nefericita experiență de la căutarea casei lui Anton Pann. Când ajungi acolo, observi că e complet diferită față de restul caselor de pe acea stradă. E veche (terminată în 1913), are nevoie de reastaurare, mie  totuși mi-a plăcut așa pentru că, de cum intri în curte, te simți ca la Halloween, și vă spun despre prima surpriză: felinarul de la intrarea principală.  E parte din farmecul locului, trebuie văzut ca să mă înțelegeți. Te uiți la el și simți briza trecerii fantomelor prin jur. Am încercat ușa, era încuiată. M-am întos la mica intrare laterală de la poartă, mi-a deschis o doamnă care parcă și ea apăruse din vechime, se uita cam nedumerită la mine, am întrebat-o dacă se poate vizita muzeul. A zis „Da, stați să vă descui intrarea principală.” Mă simțeam ca într-un film unde apare un necunoscut la castelul de la capătul ținutului și îi descuie adimnistratora, o femeie uitată de lume în acel loc. Când am intrat și am simțit mirosul de lemnărie veche și am văzut toată marmura, sculpturile și picturile murale, am zis „Clar, film cu castel.” Ferestrele au vitralii, lumina era slabă fiind și o zi mohorâtă, camerele sunt foarte înalte, cu pereți pictați dar și cu tablourile Ceciliei Stork expuse, nu mai era nimeni în jur și totul avea o atmosferă de mare stranietate, era fascinant, mă gândeam că dacă o luam cu mine pe Fantomette, fantoma mea de pluș, și mă plimbam pe acolo cu ea sub braț, m-aș fi simțit ca la Halloween. Ce vedem în muzeu? Lucrări de artă bune, mai ales sculpturile. Sunt majoritatea în bronz și marmură, foarte bine lucrate, mi-au plăcut mult. Dacă sunteți sătui de artă simplistă și cu mesaj ambiguu, mergeți să le vedeți. Mai vedem, după cum v-am spus, picturile doamnei Stork (prima femeie profesor dintr-o academie de Arte, de stat, din Europa). De asemenea, foarte bine lucrate dar nu tocmai genul meu, n-am zăbovit prea mult la ele. În hol au, pe un întreg perete, obiecte de artă salvate de familia Stork din biserici catolice europene părăsite, mie mi-au atras atenția pentru că simți cumva că au o anumită încărcătură spirituală.

fotgrafie cu obiecte religioase din muzeul Stork

Sunt uzate, sunt un pic deteriorate, dar te gândești câte rugăciuni și câte servicii religioase au văzut, în sutele de ani de când au fost create. La capătul casei este o sală în care, printre altele,  veți vedea o machetă uriașă a mănăstirii Curtea de Argeș. Am stat mai bine de o oră în muzeu, mi-a plăcut foarte mult. Doamna cu aură de administratoră de castel a mers cu mine din cameră în cameră și mi-a povestit diverse lucruri, a fost tare simpatică. Încă o surpriză a casei: sobele. Nu vă zic mai mult dar ar fi bine să mergeți iarna, pentru că sunt încălzite. Casa nu poate fi vizitată în întregime, etajul e încuiat și se vizitează doar parterul. După ce am ieșit din casă, m-am mai plimbat puțin prin curte, era o atmosferă gotică, misterioasă, m-am uitat la tot ce era acolo și a fost primul loc, din câte am vizitat, în care mi-ar plăcea să stau măcar o zi.

%d blogeri au apreciat: