Popcorn, please!

Cine și-ar fi imaginat, la Revelion, că nu vor apuca să treacă nici 2 luni din 2020 și vom ajunge într-o maximă isterie cu….o gripă? Eu, nu. Credeam că până la primăvară totul va fi banal, ca-n fiece iarnă. Știu, sunt cinică, dar zi de zi apar noi și noi motive să mă amuz de toată nebunia asta cu coronavirusul. Să vezi până la ce cote absurde poate duce disperarea omului, să vezi cum se lasă prins în iureșul unor aberații, să vezi că nu e dispus să asculte niște explicații logice, e…cum să spun, poți face o lucrare de doctorat în Sociologie cu ceea ce se întâmplă zilele astea. Frate, e un căcat de gripă, rata de mortalitate e mică, nu înțeleg de ce atâta circ. De la supa de lilieci a chinezilor și până la baxurile cu apă și lăzile cu portocale filmate în cărucioarele cumpărătorilor de azi din supermarketuri, m-am distrat, din ianuarie și până acum, pe toate ciudățeniile legate de acest virus. Azi mi-a adus administratorul firmei clorură de benzalconiu și un termometru de cap, pentru că suntem obligați să luăm măsuri de igienă. Le-am dat colegilor mail că pot veni să le iau temperatura ca la aeroportul din Wuhan, au făcut coadă, am făcut o miștocăreală pe chestia asta de nu ne mai opream din râs. Știind care sunt categoriile vulnerabile la virusul ăsta, e logic să fii relaxat dacă ești tânăr și sănătos. Evident că după ce trece distracția, vin fazele nasoale. Cară ăștia ca nebunii toată mâncarea din magazine, se scumpește orice rahat de conservă. Când vor fi și la noi cazuri, se vor vedea iarăși diletantismul și dezinteresul din sistemul medical. Plus alte implicații comerciale la care nu mă pricep eu, dar care au legătură cu chinezii. Până atunci însă, mai aflu câte-o dubioșenie care îmi demonstrează cât de ușor pot fi oamenii manipulați. Ce mult lasă oamenii pe alții să gândească pentru ei! Adică multă prostie, ca să zic mai clar. Tremură tănticile cu telecomenzile în mână și se îngrozesc de parcă vine apocalipsa. Abera femeia noastră de serviciu că a văzut ea pe facebook că-i virus făcut în eprubetă ca să ne decimeze, că ne omoară americanii. Tatăl unei prietene citise nu știu unde un studiu conform căruia virusul se va lua din om în om și riscăm să murim toți. Numai vrajă tâmpită la care nu ți-ai fi imaginat că va pune botul un om cu vârstă mai mare de 8 ani. Iar ăștia care răspândesc toate aberațiile astea, merită niște sancțiuni drastice, pentru că a profita de prostia semenilor ca să-i panichezi, să-i îngrozești, e ca și cum ai lua la bătaie un om în scaun rulant, nu poate fugi. OK, sunt proști, lasă-i în plata Domnului, nu le activa tot felul de frici de-alea de le aveau și oamenii cavernelor.

Toate fazele de râsu-plânsu despre care aflăm zilele astea, referitor la reacția semenilor față de bolnavi, demonstrează ceea ce tot spun eu despre oameni dar unii nu mă cred. L-au lăsat rudele pe afară pe băiatul ăla întors din Italia, a trebuit să-l ia salvarea înapoi la spital pentru că ar fi stat pe străzi prin sat, deși nici n-avea nimic, săracul. În Ucraina au atacat cu bâte și pietre autocarul cu persoane întoarse din China. Omul este o ființă de un egoism crunt și singurele noastre tendințe altruiste sunt doar față de cei care nu reprezintă vreun pericol pentru noi. În situații de criză se duce dracului altruismul de parcă nici n-ar fi existat. La urma urmei, vrem să trăim. Coronavirusul e doar o gripă dar dacă ar fi un virus letal mai puternic, n-ar mai avea oamenii nici mamă, nici tată, nici soț, nici soție, dacă le-ar amenința sănătatea sau viața luând virusul. Azi îi faci declarații de iubire veșnică și cad pe spate toate mătușile când tăiați amîndoi un kitsch odios de tort cu mire și mireasă, mâine îi dai un brânci pe scări și n-o mai cunoști, dacă are vreo boală ucigașă contagioasă. Recunosc, și datorită experiențelor din copilărie, eu nu cred în bunătatea oamenilor. A fi bun ține doar de conjunctură. A fi rău e în natura umană. Egoismul e nativ, altruismul se învață doar prin educație.

E ora 20:00, au început știrile, dar nu îndrăznesc să deschid televizorul. Să văd iar imaginile alea puse pe muzică de sfârșitul lumii, să-l văd pe Prelipceanu cu o față de zici că jumate de țară e pe moarte? Nu, frate, am și eu limitele mele și rămân la faza de amuzament. Credeați că stau la știri? No way, doar spicuiesc din presă online și la știri mă mai uit câte puțin, ziua, la rezumat. Dacă te uiți mai mult, o iei razna. De fapt, aștept să treacă circăreala și nebuneala asta, să mă pot uita și eu la un jurnal cap-coadă. Ce să mai zic….Vă țin pumnii să nu vă coronavirusați și, dacă se întâmplă, nu uitați că e doar o gripă. Peste câte gripe ați mai trecut voi până acum?

 

%d blogeri au apreciat: