5 lucruri bune

Cred că e mai bine de un an de când intenționam să scriu articolul ăsta și iată că acum i-a venit rândul. E despre ceva aparent banal dar care mi-a schimbat viața în bine.

Am primit în 2016, de la un om drag mie, o recomandare. În fiecare dimineață să-mi aloc câteva minute pentru a face o mică listă cu 5 lucruri bune care cred că mi se vor întâmpla în ziua respectivă. Seara să-mi aloc alte câteva minute pentru a scrie 5 lucruri bune care s-au întâmplat. La fel ca mine, probabil că vă gândiți și voi că e o chestie aproape copilărească și pe care o pot recomanda genul ăla de speakeri motivaționali de tarabă pe care-i vezi peste tot, puși pe căpătuială cu prostiile și truismele lor. Totuși, am urmat sfatul. În fiecare dimineață scriam posibilele lucruri bune iar seara pe cele care s-au întâmplat. După câteva zile de scris mi-am dat seama de un lucru: cele mai multe dintre lucrurile bune nu se întâmplau, ci făceam eu să se întâmple. De exemplu „am ieșit cu prietenii într-o cafenea, am început să citesc o carte bună sau mi-am cumpărat ceva frumos”. Erau și lucruri care se întâmplau, ca de exemplu că primeam un dar sau o veste bună. În felul ăsta am înțeles ceva care, treptat, mi-a schimbat viața. Eu pot face mare parte din lucrurile bune care-mi înfrumusețează viața. Nu suntem prinși într-un vârtej cu care destinul ne duce cum și unde vrea, ci putem meșteri la mare parte din binele fiecărei zile.

Tot în 2016 am mai primit un alt sfat asemănător celui cu lista de 5 lucruri. La biserica unde făcusem cursul de coreeană și pe care o frecventam uneori, pastorul ne-a dat fiecăruia dintre noi câte un caiet și ne-a spus „Pe acest caiet să treceți în fiecare zi motivele de mulțumire pe care le aveți pentru darurile lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu i se poate mulțumi pentru tot. Pentru apă, pentru aer, pentru că aveți viață, sănătate, mâini, picioare, pentru familie și pentru hrană. Pentru că vedeți lumina zilei sau pentru că aveți serviciu. Oamenii cred că totul li se cuvine și lasă să treacă pe lângă ei toate motivele de bucurie pentru care i-ar putea mulțumi Domnului. Când veți scrie 100 de motive de mulțumire fiecare, să citiți din ele în fața celor din biserică.” Mi s-a părut amuzant dar, pentru că răspund provocărilor, dacă se încadrează într-o limită decentă, am început și eu să scriu. Scriam în fiecare zi cu zecile. De la faptul că m-am trezit sănătoasă, că familia mea trăiește, că am prins la timp metroul către serviciu, că am apă și detergent ca să-mi spăl hainele, până la florile și soarele pe care le văd și mă bucură. Am umplut vreo două caiete cu motive de mulțumire. Treptat, asta mi-a creat un automatism. Mă bucuram de toate banalitățile. Mi-a schimbat viața radical. Am devenit un om cu o doză de joy of life ce nu și-ar fi imaginat cei care mă cunoscuseră cu 5 sau 10 ani în urmă. Cele 5 lucruri bune și motivele de mulțumire mi-au upgradat viața. Din păcate am renunțat la a mai face fizic aceste mici  liste dar mintea mea a menținut reflexul. Cred că zilele astea le reiau pentru că în situații în genul celei pe care o trăim acum, ne trebuie, pe lângă proviziile de alimente, provizii de optimism și tot felul de soluții să nu cedăm. Azi am ieșit să mă plimb prin zonă (adică să mă învârt prin jurul blocului), cu declarația aferentă după mine, era atât de frumos afară, m-am bucurat maxim de cerul senin, de soare și de florile din pomi. Trecem frumos pe listuța de 5 lucruri. Mi se va părea atât de jenant peste câteva luni că mă plimbam învârtindu-mă prin jurul blocului, e ceva atât de aberant și de plictisitor, dar acum contează că am ieșit, că am văzut soarele și florile. Mă bucur dacă cei care, până acum, nu dădeau nici 2 bani că e cer senin sau că pot merge, descoperă bucuria lucrurilor aparent neimportante. Vor rămâne cu automatismul acesta după perioada de izolare și le va îmbunătăți fiecare zi. Citeam articole despre depresiile în creștere în rândul tinerilor și că medicii nu mai știu ce să le facă. Pentru că oamenii nu se mai mulțumesc cu nimic și părinții nu au timp să învețe copiii să fie recunoscători și fericiți pentru darurile simple. Când aveau la dispoziție excursii în țări străine, mașini, cafenele, cluburi, spectacole, sănătate, serviciu bun, mulți erau tot nemulțumiți. Acum, când toate astea sunt pe pauză pentru cine știe cât timp, sunt nevoiți să se prindă de frumusețea a ceea ce nici nu băgau de seamă, ca să se mențină la suprafață. De dușul ăsta rece aveau nevoie unii ca să vadă pe ce lume trăiesc și în ce realitate aberantă îi ținea de fapt mintea lor. Eu m-am trezit în 2016, când am început să scriu pe caiețel că mulțumesc pentru că m-am plimbat prin parc, pentru că văd, aud și am semnal la telefon ca să vorbesc cu oamenii dragi. Chiar acum am primit pe facebook îndemnul la rugăciune pe  care îl primim în fiecare vineri de la biserica de coreeni și, dacă tot mi-am propus să scriu zilele astea despre lucruri bune ca să nu-mi întristez cititorii, ci să le dau un sfat bun sau o speranță, dacă vă plictistiți stând acasă, rugați-vă sau meditați. Unii zic că e greu să te rogi, pentru că nu știu cum să facă asta. E simplu. Începi cu cei pe care îi iubești. Dacă nu crezi în Dumnezeu, e suficient să trimiți un gând bun, de exemplu „Îmi doresc ca mama și tatăl meu să fie sănătoși. Le doresc numai bine. Și fraților mei, prietenilor mei: Andrei, Sorina, Felicia…”, te gândești la fiecare cu tot dragul. Pe măsură ce avansați, veți vedea că puteți practica ore de rugăciune, până și pentru cei mai antipatici oameni. Rugăciunea de obicei începe cu mulțumiri pentru harul Lui Dumnezeu, dar eu am mers pe varianta pentru oamenii care nu au mai încercat asta și vor doar o soluție de relaxare și liniștire, în zile grele în care numai la mulțumiri nu te duce gândul. Sper că am fost de folos măcar unui om cu ce am scris azi.

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: