Atunci când gătesc

De vreo 2 ani cred că plănuisem și articolul ăsta, despre marea mea pasiune, gătitul. Când cineva spune că este pasionat de gătit, oamenii se gândesc că face rețete complicate, ca un mare chef, cu nu știu ce combinații de fripturi cu fructe exotice, vinuri și diverse noutăți. Eu, când spun că sunt pasionată de gătit, exact la asta mă refer, la gătit, chiar dacă asta înseamnă cartofi prăjiți, sarmale sau ouă ochiuri. Dacă aș fi fost pasionată de rețete ciudate, aș fi zis că sunt pasionată de rețete ciudate. Nu. De la tocat ceapă și până la asamblat torturi, îmi place trebăluitul prin bucătărie. Oricât de supărată, de nervoasă sau tristă aș fi, când termin de gătit, mă simt minunat. Uit de toate când fac mâncare. Problema e când fac dulciuri, pentru că nu pot face 3 prăjiturele, cât îmi trebuie mie, fac o tavă, că altfel nu am cum. Și ce mă fac cu ele? Așa am început eu să împart dulciuri. Am mare succes cu ele, mai ales cu tiramisu și budinca de paste cu brânză. La tiramisu mi-am făcut o rețetă proprie care place tare (o scriu la final) iar cu budinca am avut cele mai interesante reacții. Era o budincă banală și prietenii îmi ziceau: „Băăăi, cât poate să fie de bunăăăă!” sau „Știi….dacă vrei să te măriți, cred  că e suficient să dai bărbaților câte o bucată de budincă de-asta și apoi poți să-l alegi pe care vrei, toți te vor cere de nevastă.” O fac cu unt, cu stafide înmuiate în rom, nu mă joc cu rețetele, le fac cât pot de bine. Nu fac rețete care durează mult pentru că îmi pierd răbdarea, n-aș putea face prăjitura „televizor”, deși e printre preferatele mele dar nu am, frate, răbdare să coc 3 blaturi și să fac 2 feluri de cremă. Mi-e ușor să fac tăvălita cu cocos, e bună și simplu de preparat. La fel, ciocolata de casă, ușor de făcut și foarte bună. Unul dintre deserturile pe care obișnuiesc să le fac ca să le ofer în dar este „căciula lui Guguță”, am rețeta de la o fată de la Chișinău, sunt super clătitele alea. Le pun smântână cu generozitate, rad ciocolată deasupra, le țin la frigider și peste vreo 10 ore sunt demențiale. Dintre mâncărurile de bază îmi place să fac sarmale. Sunt fan sarmale. Pentru mine, fericirea pură e o farfurie de sarmale cu smântână și mămăligă. Sunt și o mămăligăreasă, niciodată nu lipesc mămăliga și nici nu o fac cu cocoloașe, pe mămăliga mea te poți baza (mi-au murit lăudătorii). Cred că din cauză că iubesc așa tare să gătesc, îmi și ies bine rețetele, plus că mai și schimb eu câte ceva sau mai inventez și ies în stilul meu. Evident că am avut (și voi mai avea) și rateuri majore. Găluște care mi s-au împrăștiat prin toată supa, prăjitură necrescută, clătite crude în interior (când am făcut prima oară). Din păcate, nu știu să gătesc pește, deși îmi place foarte mult peștele. Mi se pare foarte migălos de pregătit, am o fobie cu oasele subțiri care se înfig peste tot, habar n-am să gătesc pești, efectiv. Îmi pare rău. Bunicul meu matern era tulcean și ne aducea uneori de la Tulcea niște peștioi delicioși, peștii mari de apă dulce sunt preferații mei, cu carnea lor albă și lucioasă care se desface în fâșii fragede. Ah, ce bun! Îmi place orice din pește: saramură, ciorbă, chiftele, plachie, marinat, salată de icre (de-asta știu să fac). Cred că aș scrie 10 articole despre mâncare. Ce nu-mi place? Prăjeala. Evit să prăjesc (cu excepția cartofilor), de-asta nu fac gogoși, nu prăjesc carne sau cârnați, nu suport mirosul, gustul de ulei încins. Și chiftelele mereu le fac la cuptor. Le pun pe hartie de copt și se coc cu grăsimea din carne, atât. Dressingul meu preferat e maioneza, o prepar eu întotdeauna, știu să fac maioneză cu ochii închiși. La maioneză trebuie un muștar bun. Îmi mai plac foarte tare aspicurile și tot ce-i făcut cu gelatină. Mereu când făcea răcitură, bunica mea îmi oprea un castron doar cu supă pentru că știa că eu vreau doar „tremurici”, fără carne. Aspic, my love. Nu gătesc vită pentru că nu-i suport mirosul. Am luat de câteva ori și când simțeam mirosul, mi se făcea greață. Dar nu refuz vită gătită bine. De exemplu, profa mea de coreeană face o supă de vită cu alge miyeok demențială. Coreenii au o bucătărie excepțională. Vă recomand. Mie îmi plac în special bibimbap, chapche și bulkoghi. Când se redeschid restaurantele, găsiți la „Seoul” de toate. Sau puteți face și acasă. Eu, din bucătăria asiatică fac doar tăiței de orez cu ceapă, morcovi și sos de soia. Se gătesc ușor. Fierb 5 minute morcovul, îl tai bucățele, îl călesc vreo 3 minute la un loc cu ceapa tocată, puțin ulei și sos de soia, adaug tăițeii după ce i-am fiert în prealabil, mai pun sos de soia după gust, amestec bine, pun capacul la wok să le înăbuș vreo 2 minute și gata. Simplu și bun. Se mai pune și ardei dar recunosc că nu prea îmi place. Că tot adusesem vorba de alge, mor după alge. Când stăteam la Dristor, aveam aproape magazinul Berezka unde vând niște alge marinate ieftine și bune, 6 lei punguța. Când nu mai știam ce să îmi iau la serviciu, puneam într-o caserolă alge marinate, un morcov crud tăiat bucăți, pește conservat în ulei și puțin sos de soia. Amestecam și gata masa mea de prânz. Îmi plac algele de orice fel, de la cele marinate din salate, până la supa cu miyeok sau algele nori umplute cu diverse  combinații. Sunt, de asemenea, fan ciuperci. Ciuperci cu orice, ciuperci oricum. Mai nou, le tai și le pun crude în salate și sunt uimită ce sățioase sunt crude, cred că din cauză că-s pline de apă. O grămadă aș povesti despre mâncare și aș face schimb de rețete. Îmi place mult să fac tort. Preferatul meu este foret noire cu ananas, îl fac rapid. Iau blat de tort cu cacao (poate voi avea răbdare într-o zi să-l și fac), mixez frișcă cu smântână (iau smântână obișnuită, nu de gătit), pun pe blatul însiropat în prealabil cu suc de la ananas, apoi bucățele de ananas, încă un blat și tot așa,  blatul de final ornat cu frișcă si gata tortul.

Chiar dacă poate că am o gândire învechită, fac parte dintre cei care cred că gătitul e ceva specific feminin. Femeile hrănesc 9 luni un bebe cu resurse din corpul lor, îl hrănesc apoi cu lapte din pieptul lor și de-asta cred că ceea ce ține de hrană e specific feminin. Cred că femeile care susțin că a găti e ceva înjositor și că e normal să gătească bărbații, ca să răzbune anii în care bunicile și mamele lor au fost niște sclave casnice, sunt doar niște leneșe notorii. Nu aș accepta ca partenerul meu să gătească, toate ustensilele de bucătărie sunt proprietatea mea și dacă l-aș vedea apropiindu-se de ele, i-aș zice „Nu te atingi de oalele și cratițele mele!” Plus că a vedea un bărbat gătind e moartea pasiunii pentru mine, are virilitate 0 instant în ochii mei. Vreau ca domeniul ăsta casnic atât de drag mie să fie o completă necunoscută pentru partenerul meu, și el doar să fie pasionat de mâncarea mea, să zică: „Wow, ce mâncare bună! Nu știu cum o face, dar îmi place.” Să nu fie genul ăla de om care să pună semn egal între a mânca acasă și a mânca în oraș, ci să știu că vine acasă gândindu-se la mâncarea mea la fel de pasionat ca la gândul intimității dintre noi. Mă rog, poate că dacă exista omul ăla, îl găseam până acum, dar acum toți sunt chefi.

La final rețeta mea de tiramisu: încep prin a face cafea tare, fără zahăr. O las la răcit apoi pun în ea jumate de fiolă de esență de vanilie. Pun în tavă pișcoturile pe care le-am trecut pe rând, rapid,  prin cafea. Peste ele un strat generos de frișcă mixată cu smântână (frișca o fac cu praf de frișcă și lapte), cât să arate ca o cremă (nu pun zahăr). Încă un strat de pișcoturi și apoi crema, nivelez bine, deasupra presar un pliculeț de ness și gata, las la frigider 12 ore și e delicios.

Și încă o rețetă bonus, dragii mei. Lichior de ou. Sunt pasionată de lichiorul de ou și vorbesc despre el câtor mai mulți, pentru că românii nu sunt foarte familiarizați cu el. Se poate face cu sau fără alcool și e delicios. E simplu și cantitățile pot varia în funcție de gust. Încălzesc un pic 200 ml lapte. Pun în el 2 linguri de zahăr, amestec până se topește și las la răcit. Separ 4 gălbenușuri de ou, le pun peste laptele cu zahăr, bat bine cu telul, adaug o fiolă de esență de vanilie și 100 ml rom alb apoi omogenizez totul. Îl strecor într-o sticlă (pentru că gălbenușul de ou lasă niște membrane subțirele) și îl pun la frigider. Trebuie băut în 2 zile pentru că gălbenușurile crude sunt perisabile. Se poate pune frișcă lichidă în loc de lapte, mai multe gălbenușuri, mai mult lapte, mai mult zahăr sau ce arome  vreți voi.

Atunci când gătesc, totul e minunat pe lume.

foto prajitură cu fructe
Fotografie de Suzy Hazelwood pe Pexels.com
%d blogeri au apreciat: