Agresivitatea online

Intrasem azi pe un site cu un schimb de replici, în articole și comentarii, la modul: „Cine te crezi? Îți dau muie, marș de aici!”, „Ești o proastă! N-ai nimic în cap!”, etc, etc. Pentru mine e șocant uneori să văd la ce nivel de ură, de mizerie, se pot coborî oamenii pe net. Un actor pe care îl apreciez își făcuse un blog și spunea într-un interviu că nici nu-i venea să mai scrie pentru că primea comentarii la moderat și se pomenea înjurat, jignit în toate felurile de oameni pe care nici măcar nu-i cunoștea. De-asta nici eu nu permit comments pe blog pentru că, după cum am mai spus, am avut un blog pe care se putea comenta și oameni cărora nu le făcusem nimic, pentru că nu-i cunoșteam, mă jigneau, mă înjurau, odată mi-a scris cineva (anonim, evident) că merit să am o viață mizerabilă, am zis că închid blogul și m-au convins prietenii mei să n-o fac, dar am blocat comentarea. Te întrebi ce rău le-ai făcut acestor oameni sau cât pot fi de bolnavi să aibă așa limbaj față de cineva complet necunoscut. Niciodată nu am intrat în polemici cu ei, nici măcar nu le-am răspuns. Nu încurajez ura, circăreala, mahalaua, scriu comments la articole de presă online uneori dar nu intru în polemici, mă gândesc că și celălalt e om, totuși, chiar dacă nu sunt de acord cu el. Așa cum mie nu-mi pică bine să fiu jignită, nici altora nu le place și nu le face bine. Nu vreau să văd în urmă o viață de om rău, când voi ajunge pe patul de moarte. În ultimul hal sunt degradate conversațiile și atitudinea din online și mă întreb unde se va ajunge. Vă sfătuiesc ca, atunci când aveți tendința să înjurați pe cineva sau să-i ziceți ceva rău pe net, mai ales dacă nu-l cunoașteți, proiectați asupra lui imaginea cuiva drag sau măcar a unui cunoscut de-al vostru. În niciun caz cu răutate nu putem îndrepta un om, dacă intenția noastră chiar e să îndreptăm ceva. Din păcate, pe net se vede nivelul de educație românească, 80% numai agresivitate și pedeapsă. Părintele român de condiție medie și joasă, când vede că a făcut copilul o greșeală, nu-i explică ce a greșit, ci îl numește prost, idiot, îi dă una după ceafă, îi zice că nu merită nimic. Exact astea sunt cuvintele cu care copilul, devenit adult, aruncă în alții dacă el consideră că au greșit cu ceva. Educația e totul, toți pornim în viață formați într-un mod anume. E trist să vezi cu câtă mizerie se aruncă și cum nici măcar nu-l mai considerăm pe celălalt om, dacă suntem pe net. E foarte grea comunicarea cu un om pe care nu-l cunoști, pentru că doar îți poți construi o imagine a lui ca o schiță, după modelele pe care le poți suprapune pe limbajul lui online. Faci proiecții dar ele nu sunt conforme cu realitatea. Cred că cel mai bine ar fi să limităm interacțiunea online cu oameni necunoscuți iar dacă o facem totuși, să menținem o limită a bunului simț.  E păcat că persoane publice sunt aduse în situația de a nu-și mai lăsa poze publice cu ele pe fb, a-și pune la profil poze cu flori, pomi, personaje de desene animate sau a-și schimba numele, ca să nu mai fie stalkerite, jignite, doar pentru că Ionel sau Costel au chef să înjure lume pe net.

Aș vrea să înțeleg de unde a pornit tot valul ăsta de lipsă de respect care nu se mai termină. De la emisiunile proaste cu care oamenii au fost îndopați la tv, în care unii și alții se înjurau și se păruiau pentru bani? De la mizeria revărsată prin emisiuni care s-au vrut a fi amuzante dar care doar jigneau? Nu mă mai uit la tv de ceva timp dar știu că unele emisiuni în care oamenii sunt jigniți grosolan și care abundă de mizerii, au la final un text de genul „Emisiunea a fost un pamflet și trebuie tratată ca atare.” Împroști omul cu rahat din cap până-n picioare și zici că a fost pamflet, tu doar glumeai. Pe bune, chiar nu avem niciun drept să jignim/ terorizăm/ certăm lumea online, cum nici offline nu e normal să facem asta. Eu mi-am permis mult timp să fiu destul de necenzurată pe blog dar am devenit treptat tot mai atentă la limbaj, la mesaj, la tot și mă gândesc ce transmit și ce impact are ceea ce scriu. Nu știi cine te citește, poate fi un minor, poate fi un depresiv, poate fi un om în vârstă. Dacă mesajul meu nu poate aduce o schimbare în bine sau, mai rău, dacă e deranjant, știu că am de reparat.

V-aș sfătui să nu mai înjurați politicieni pe net (dacă făceați asta). La fel ca în orice alt caz de înjurat și aruncat cu lături, ura nu atrage nimic bun, ura nu repară și nu poate pune bazele prosperității. A ajutat România cu ceva că au curs pe net miliarde de înjurături și miștouri la adresa lui Dăncilă? Ne-am zbătut în rahat în continuare. Faptul că ființa aia a ajuns prim ministru  era atât de grav, încât era imposibil de glumit cu așa ceva. Trebuia o atitudine fermă, fără urmă de glumă și înlocuită urgent cu cineva competent. La fel și cu Daea cu dadaismele lui, și toată adunătura aia de penibili. Dar nu s-a întâmplat asta pentru că nu am avut fermitatea maturității de a acționa corect. Când vezi că ai votat un incompetent sau alții l-au votat și tu suferi, nu te lupți cu el, te lupți cu incompetența lui. Dacă ne-am axa pe a schimba ceva în bine, chiar și pe cel care a greșit, în loc să ne axăm pe toată paleta de înjurături pe care le-am putea arunca, nu ne-am irosi energia. Mereu să ne gândim că ceea ce spunem ajunge la oameni, așa cum și noi suntem oameni. În spatele unui nickname de pe net e un om care, la fel ca și tine, se trezește dimineața, merge la toaletă, bea o cafea sau un ceai, iubește, urăște, vrea un trai mai confortabil, e și el om.

Nu mă înjur cu lumea pe net dar vreau să schimb ceva din atitudinea mea online: ușurința cu care dau block. Într-o zi îmi pusese un comment foarte stupid la o postare pe fb o fostă colegă cu care mă știam din grădiniță(!) și am șters-o din listă pentru că nu mai suport aberații și comentarii fără nicio logică. Peste câteva zile mi-a dat mesaj să mă întrebe de ce am scos-o din listă. Am blocat-o și acum îmi pare rău că m-am enervat pe ea pentru că nu-și dăduse seama că era din cauza commentulu ei idiot. Era bine să-i spun, ne știam de atâția ani, e și ea om și aștepta un răspuns iar eu m-am folosit de block pentru a mă simți eliberată, așa cum fac deseori, dar nu m-am gândit la ce simte ea. Pe mine, de exemplu, nu mă deranjează să fiu blocată, mi s-a întâmplat o dată și chiar nu m-a deranjat. Dar dacă îmi dai cu seen, e umilința maximă cu care mă aduci la boiling point. Ceva mai rău de atât nu se poate, prefer să mă înjuri. De-asta merg mai mult pe comunicare offline decât online, ca să evit situații de polemici inutile, block, seen, enervare, proiecții asupra unor oameni pe care nu-i cunosc personal și diverse alte chestii care ne irosesc timp. Cel mai nasol e când ajungem să ne comportăm și în offline la fel de insensibil cu semenii, de parcă am avea în față tot pozele alea din profiluri de site de socializare sau de aplicații de dating.

 

 

%d blogeri au apreciat: