Responsabilitate sau promiscuitate?

De câteva zile mă gândesc să scriu articolul ăsta, după ce am văzut iarăși discuții referitoare la educația sexuală în școli, unii vor, unii nu. Eu fac parte dintre cei cărora li se pare normal ca părinții să vorbească copiilor despre sexualitate. La fel ca și-n cazul religiei, nu la grămadă în școală, ci acasă. Nu poți arunca în spatele școlii să se ocupe de copii și în locul a ceea ce ține de părinți. Dar ce te faci dacă părinții nu știu nici pentru ei? Ce educație să dea?

Pentru mine a fost foarte important ca mama să-mi facă educație sexuală. Pe la 14, 15 ani mi-a dat broșuri despre contraceptive, am vorbit despre asta și mi-a spus să fac ce vreau dar să nu ajung la avort sau să iau boli. Oricum, faptul că eram un copil nedorit mă făcuse să înțeleg clar anumite riscuri. Nu mai știu câți ani aveam, cred că vreo 16, când a luat și niște cărți despre o educație sexuală mai elaborată, le luase pentru ea dar a zis să le citesc și eu ca să nu-i reproșeze vreodată viitorul meu soț că nu m-a învățat să mă port cu un bărbat. Deși nu ieșisem încă cu vreun băiat, am băgat de-acolo lectură masivă despre tehnici și poziții. Toate lucrurile astea nu m-au împins către sex, ba din contră, am fost foarte precaută și am știut că trebuie să am răbdare, am căpătat un fel de privire panoramică asupra sexualității după acele lecturi și am înțeles că e ceva complex și de luat în serios. Când am făcut voluntariat la Accept, am împărțit și prezervative și pliante despre educație sexuală, am avut o campanie pe litoral, pe plaje și în cluburi. Am avut în decursul timpului prietene cu care se putea vorbi foarte civilizat despre sex, am mers cu ele în sex shop și am văzut cam tot ce era pe acolo, ofer în dar produse de la sex shop și pentru mine nu este un subiect de jenă sau de râs, ăsta e modul în care m-am format. Sunt uimită să văd cu câtă jenă vorbesc unii despre sexualitate, dar nu-i acuz, au altă educație decât am avut eu. Pe de altă parte, sunt complet împotriva pornografiei și vă explic de ce. Cred că aveam vreo 17 ani când am văzut prima oară un film erotic. Stăteam la gazdă și aveam tv în camera mea, evident că eram curioasă, ca toți adolescenții, și mi s-a părut ceva sexy. Erau filmele alea cu pătratul roșu în colț, le dădeau sâmbătă noapte. După ce am văzut câteva, nu m-am mai uitat, pentru că se întâmpla același și același lucru. La 26 de ani, în 2009, am văzut prima oară un film porno. Tot la gazdă stăteam, la Lenuța (cea din articolul cu Zâna) ea avea pe cablu un program special de porno și am fost curioasă. Bad idea. Ceva atât de mizerabil rar mi-a fost dat să văd. Nu e vorba că și ăștia făceau sex, dar totul era atât de infect, de rupt de realitate, încât mi s-a făcut silă. Mi-e groază la gândul că unii adolescenți își formează păreri  despre sexualitate văzând așa ceva. Nici măcar nu puteai numi relații intime ce era acolo, le treceai la tratamente inumane și degradante, viol în grup sau punerea în scenă a ideilor unor bolnavi.  Aș sfătui fiecare părinte să facă educație sexuală temeinică și decentă copiilor pentru că dacă ajung să înțeleagă ceva despre sex văzând așa filme, e traumatizant, nu doar greșit. Nu vă bazați pe școală și pornografii ca să vă învețe copiii despre intimitate, fiți părinți responsabili.

Eu știu clar un lucru: dacă părinții mei nu făceau dragoste, eu nu existam. La fel ca-n cazul tuturor celor pe care-i știu. De-asta consider sexul ca pe ceva foarte important și care nu merită luat în râs sau considerat o rușine. Pentru mine, faptul că mama mea a intrat în travaliu pe 7 octombrie și m-am născut, e pe locul 2 ca importanță după faptul că părinții mei făcuseră dragoste în ianuarie. Pentru că sexualitatea e atât de anatemizată, se face o nedreptate taților și toată lumea face temenele doar mamelor, de parcă ne-ar fi făcut singure și am fi apărut brusc de undeva, în ziua în care am ieșit din corpurile lor. Fecioara Maria a fost doar una. Restul femeilor au avut un partener și au făcut dragoste cu el ca să aibă copii. De-asta consider atât de importantă intimitatea sexuală și aș vrea ca fiecare copil să aibă o educație sexuală decentă, în care să i se vorbească despre latura emoțională pe lângă cea fizică, nu să învețe despre sex din filme în care 3 musculoși pălmuiesc o femeie și o penetrează pe unde nimeresc. Nu mizeriile astea reflectă relația bărbat-femeie. Nici nu cred că e nevoie să spun ce părere am despre actorii de filme porno, la ce se pot coborî pentru bani, mai ales ele. Mă întreb cum se simt, ca oameni, știind că poate un băiat de 12 ani vede toate aberațiile alea, de curios, și va înțelege că fetele sunt niște ușuratice nimfomane și că ceea ce fac ei în film e un exemplu. Unii zic că de la filme porno înveți ceva despre sexul opus și știi cum să te porți când ai prima experiență sexuală. Poți învăța alături de partener, e cu atât mai bine. Să faci sex nu e lucrare de control, ca să vii cu lecția învățată. Sau oricum, să n-o înveți din pornografii infecte cu scenarii făcute de libidinoși psihopați. Străbunicii mei au avut 7 copii și pe vremea aia nu era pornografie dar s-au descurcat. Nu e nevoie să vii expert în relație tocmai pentru că dacă ai alături un om care te iubește, lucrurile vin de la sine și oricum, nu se potrivește realitatea cu ce vezi în filme. Fiecare om are propriile nevoi, propria anatomie și eu, de exemplu, care lecturasem acele cărți de la mama, am descoperit că a fi în intimitate cu un bărbat e altfel decât îmi imaginasem după ce citisem și văzusem în cărți. Crezi că trebuie să fii pregătit „tehnic”, dar alături de partener se adaugă energiile care duc totul într-un fel anume. Pentru a înțelege partea asta profundă a relației, nu e bine să permiteți accesul copiilor la pornografie. Trăim într-o lume mizerabilă în care multe lucruri sunt anapoda și e păcat. Unii nu vor să le vorbească copiilor despre contracepție, despre sexualitate, dar se simt ușurați la gândul că vor vedea copiii lor niște filme în care vor înțelege despre ce e vorba. Ceea ce au înțeles cred că a dus la o generație întreagă care are în cap doar one nigt stands după ce întâlnesc diverse persoane pe aplicații de dating. Fără implicare emoțională, ca la filmele alea care le-au servit ca material de educație sexuală. Era prin anii 90, 2000, la modă filmul „Totul despre sex” și părea a fi neapărat să îți placă acel film dacă erai o femeie modernă, destupată la minte. Nu era un film despre femei moderne, ci despre niște ușuratice penibile. Mi se pare foarte trist că a ajuns o normalitate să fim niște maratoniști ai sexului. Nu trebuie să faci sex sportiv, nu e o rușine să nu ai partener sau să fii virgin. Nimeni nu are dreptul să râdă de tine pentru asta. Îmi amintesc ce se amuzau pe seama mea colegele din liceu sau din facultate pentru că eram virgină și atunci le luam în seamă, mă simțeam o fraieră spre deosebire de ele, dar acum nu-mi pare rău că am avut răbdare, pentru că experiența cu acel bărbat a meritat toată răbdarea. Nu am partener de ceva timp, dar nu-l consider timp irosit. Mai rău era dacă intram în relații cu bărbați complet necompatibili și ne-am fi otrăvit reciproc viețile. Pentru mine e foarte important să las ceva timp să treacă până ajung în intimitate cu partenerul, pur și simplu nu accept să îmi scoată hainele un om pe care nu-l cunosc bine și cu care nu am construit deja încredere și niște conexiuni. De-asta nu ies prea des cu bărbați, pentru că știu că mulți vor sex pasager sau se vede că nu sunt genul de oameni care să poată aștepta (pentru că au avut grijă alte femei să nu-i învețe răbdători). Imaginați-vă relația ca un tort. Ai blatul, cremă, iar blat, iar cremă, blat, glazură, decorațiuni de ciocolată deasupra. Intimitatea fizică e ca acele decorațiuni. Nu începi cu ele pentru că nu pot ține loc de blat și când încerci să asamblezi restul de tort, sunt strivite de greutate. Eu așa văd lucrurile. Poate că de-asta am ajuns la 37 de ani fără partener. Dar îmi mențin punctul de vedere. Nu zic că-i ideal cum fac eu și că alții gândesc greșit, dar asta e părerea mea. Când eram copil și mergeam la țară, erau în ogradă diverse animale. Când vedeam cum calcă cocoșul găina, ziceam cu vărul meu: „Uite, o să facă pui!” Când era cățeaua în călduri și mai veneau câini, ziceam: „Uite, o să avem căței!” și tot așa. Asta a făcut ca pentru mine sexul să aibă o valoare strict utilă, de procreere, adică în primul rând mi-a fost al naibii de clar că dacă fac sex, o să rămân gravidă. Asta puteau face toate orătăniile din ograda străbunicilor mei. Mi-am dorit dintr-o relație mai mult decât ce pot face și niște orătănii. De-asta nu sunt atrasă de one night stands și de chestii atât de…futile. Fiecare e liber să trăiască așa cum vrea, dacă nu face rău altora, dar v-aș sfătui să nu vă comparați cu cei din filme ca să emiteți păreri despre voi. Chiar nu-i nevoie să faceți listă de parteneri, chiar nu-i obligatoriu să aveți mereu partener, experiența voastră sexuală nu vă definește.

 

 

 

%d blogeri au apreciat: