Prețiosul zugrav

Mi-am alocat o perioadă de pauză în care m-am decis ce fac cu blogul și iată că în loc să dispară în neantul virtual, l-am redenumit, rearanjat și mi se pare că are o denumire mai dubioasă și un aspect mai aiurea ca cele dinainte. Atât m-am priceput. Cui nu-i place, are buton de close și scapă ușor de mine.

M-a vizitat în seara asta o prietenă (cu tot cu pandemie, ne reluăm vechile obiceiuri) și mi-a fost jenă. După ce că am o mititenie de casă, mai stau și cu glafuri, trafalete și găleata cu lavabil în cameră pentru că am schimbat ferestrele, nu am reușit să găsesc un zugrav, oricât am întrebat, am găsit ca singură soluție un om bun la toate de la mine de la serviciu care a venit cu un diletantism și cu o atitudine de l-am dat afară, am rămas cu toate baltă și încă întreb în stânga și-n dreapta de zugrav. Toți sunt ocupați, toți sunt plecați din țară, au intrat în pământ, au părăsit galaxia, s-au volatilizat zugravii de vom ajunge să-i plătim ca pe directori, când îi găsim.

Îmi amintesc ce am pățit în 2004, când ne-am mutat în alt apartament, la Mangalia. Am găsit de bine, de rău, un zugrav care efectiv a dispărut la jumatea lucrării, am stat două săptămâni cu casa vraiște, a revenit după ce mama a aflat unde locuia și a vorbit cu tatăl lui, și era foarte supărat că de ce l-a căutat acasă. A fost o ceartă totală, și-a luat lucrurile, ne-a lăsat așa, am găsit într-un final altul, poveste complicată. Mă uit la geamurile mele de pe care încă nu am desprins autocolantul și mă întreb dacă în viața asta voi găsi pe cineva decent să termine lucrarea. Când văd găleata cu vinarom lângă canapea, simt că m-au ajuns blestemele tuturor celor care s-au supărat pe mine din diverse motive. Cei mai mulți pe care i-am întrebat, îmi ziceau: „Eu știu zugravi, dar nu sunt serioși. Pe mine m-au lăsat baltă cu lucrări și nu ți-i recomand.” Zici că neseriozitatea e un fel de epidemie care afectează toți zugravii. Nasol. Poate voi ați avut mai mult noroc.

Prietena care m-a vizitat azi e penticostală și ei mereu au soluția la îndemână: se roagă. Nu am detaliat situația, doar i-am zis că încă nu am casa aranjată complet dar dacă i-aș fi zis că nu găsesc zugrav, ar fi spus: „A, păi să ne rugăm lui Iisus să găsești un zugrav.” Chiar mă gândeam cum ar fi să fac asta și să mă pomenesc mâine că se rezolvă. Asta mă duce cu gândul la bancul în care un bărbat îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, nu știi un tâmplar?” și Dumnezeu îi răspunde „Ba da, pe fiu-meu.” La care omul îi spune: „Bine, dar să nu facă treabă de mântuială.”

Știți ce e nasol când îți iei o casă? Vrei să te bucuri de ea dar chestiile astea administrative sunt picătura chinezească. O lună jumate după ieșirea din izolare am așteptat ca să merg să-mi schimb contractul la curent. Îmi era groază. O amică a lucrat la Enel și mi-a zis că mereu e coadă și ceartă și nervi. Știam că atmosfera pe la ghișee e în genul celei cu show-ul făcut de domnul care urla la Violeta Alexandru „Mărește-mi pensia, că te omor!” și tremura sufletul în mine cu gândul că trebuie să ajung și acolo. Am  așteptat un miez de zi caniculară ca să fiu sigură că măcar batrânii stau în case. Vineri, pe 38 de grade la umbră, la ora 14:30, eu mă târam pe la Grozăvești cu speranța că găsesc mai liber la Enel. Am ajuns, nimeni. Doar funcționarii de la ghișee. A fost momentul meu de glorie. M-a dus paznicul până la scaun, mi-a dat o cerere, eram unicul client din sediu. Mă simțeam protejata zeului electricității în momentul ăla. Canicula a fost aliatul meu de nădejde. Deci țineți minte rețeta mea. Aveți treabă pe la instituții? Mergeți într-o zi când se topește asfaltul, la o oră când nici un sinucigaș nu ar ieși în soare. Sau când e un viscol de trebuie să faceți tunel ca să ajungeți de la poartă la ghișeu. E bittersweet viața în casa mea, încă. Zac lată cu ochii în tavan și mă bucur că am locul meu dar termopanele au autocolantul pe ele și găleata cu vinarom pândește lângă canapea ca să-mi strice zenul. Dar va trece partea bitter și va rămâne cea sweet (dacă nu fac corona între timp și nu mor). Dacă zeul electricității a ținut cu mine, poate ține și zeul tencuielii și găsesc zugrav ca lumea.

Mulțumesc că m-ați susținut să nu șterg blogul și că mă citiți în continuare. Vă doresc ca atunci când veți avea nevoie de un zugrav, să-l găsiți pe cel mai bun.

 

 

%d blogeri au apreciat: