O dată pe lună

Sunt în săptămâna premergătoare menstruației și m-am gândit de ceva timp să scriu despre asta, pentru că în general femeile sunt jenate să povestească despre perioada lunară sensibilă.

matase rosie

Eu îmi iubesc menstruația și mi-e o groază imensă la gândul că într-o zi voi ajunge la menopauză. Am momente în care îmi doresc să mor până în 50 de ani ca să nu apuc ziua umilitoare în care feminitatea mea se va duce pe copcă iremediabil și mă voi transforma într-o babetă stearpă, cu osteoporoză (știu că nu-i corect să gândesc așa și că e lipsă de respect față de doamnele în vârstă, dar asta simt). Mi-e groază, efectiv. În fiecare lună, când îmi vine, e fericire totală, iubesc senzația aia de presiune ușoară pe abdomen și știu că peste câteva ore vor fi și primele picături de sânge. Cred că din cauză că mi-e atât de dragă, la mine durează 7 zile și în zilele alea mă simt atât de bine, de veselă, relaxată, feminină, drăgălașă, caldă și prețioasă! Dar săptămâna dinainte e un dezastru cap-coadă. Când nu urăsc pe toată lumea, plâng zi de zi ca la înmormântare. Acum, de exemplu, am batistele lângă mine, am plâns azi de ziceai că mi-a murit familia și mi-au venit în minte cele mai rele și triste lucruri din viața mea. Și mâine îmi va fi la fel de rău, și miercuri și tot așa până sâmbătă când, după calculele mele, ar trebui să vină. După o săptămână de plâns, ajungi într-o stare atât de nașpa, încât hemoragia e ceva divin doar la gândul că, odată cu ea, trece plânsul și vine starea de bine. Totuși, cu depresia mă descurc, dar era oribil când nu era depresie, ci era furie. Am avut momente în care am zis că bat oameni. Era groaznic. E mai bine să plâgi acasă decât să te războiești cu oameni nevinovați, la job sau pe stradă. Oricum, este un mit faptul că toate femeile ar avea sindrom premenstrual. Unele nu au absolut nimic. Fiecare dintre noi reacționează în felul ei la schimbările hormonale și nu e corect să bagi toate femeile în aceeași oală când e vorba de reacții hormonale. Eu, de exemplu, în această săptămână și în primele două zile de menstruație, sunt horny la pătrat (da, și eu mă mir că peste depresie poți fi atât de horny). Apropos de asta, deși fiecare este liber să decidă când refuză sau acceptă să facă dragoste, nu cred că aș putea sta cu un bărbat care să refuze să avem intimitate în perioada mea lunară delicată pentru că dacă m-ar refuza fix în momentele alea când cheful meu este până la cer și înapoi, i-aș spune „Băiatu’, gata, până aici. Du-te la o menopauzistă, că acolo n-o să fie sânge.” Mulți bărbați cred că refuză asta în primul rând pentru că au o educație misogină și au fost învățați că femeile sunt murdare la menstruație și în al doila rând pentru că unele femei sunt certate cu igiena și când ești în perioada aia, igiena e baza. După ce ai băgat nasul între picioarele uneia și miroase ca o morgă la care au uitat cadavrele pe masă în zile caniculare, nu vrei să mai auzi de sex la menstruație. Sângele, odată ce a ieșit din corp, începe să oxideze, se umple de bacterii, pute. Așa cum te grăbești să cureți o rană și s-o pansezi, nu stai ca nesimțita nespălată sau cu un absorbant 10 ore, pentru că la sângele putred se mai adaugă și mirosul de sex și traspirația din zona intimă. Igienă, grija nr. 1 la menstruație. Nu ai cum să te speli? Iei șervețele umede și ștergi toate urmele alea de sânge care s-au întins pe piele, ca să schimbi absorbantul pe un loc curat. Eu am un simț al mirosului foarte ascuțit și e înfiorător ce damfuri sunt în băi după unele femei. Sângele ieșit din corp, intră în putrefație. That’s a fact. Totuși, e foarte important să nu amestecăm acest aspect sensibil al igienei cu menstruația în sine. Unele femei urăsc faptul că o au, pentru că urăsc să vadă tampoane cu sânge, etc, etc. Sunt două chestii complet diferite. Una e să fii o femeie sănătoasă, cu un corp care funcționează normal și alta sunt aspectele neplăcute ce derivă din asta. Eu nu pot înțelege cum de există femei care nu mai vor să aibă, mi se pare ceva inadmisibil. Eu mi-am dorit foarte mult copii și știam că dacă nu aș avea menstruație, nu aș putea avea copii. Asta a făcut să-mi iubesc enorm aceste transformări lunare. Mă rog, n-o să am copii niciodată, pentru că viața nu-ți dă exact ce-ți dorești mai mult, dar tot iubesc mostra asta totală de feminitate. Mi-e ușor să scriu aici despre asta, dar niciodată nu am făcut paradă cu mentruația mea, cum fac unele femei. Am o colegă, are vreo 45 de ani și zice în gura mare: „Mi-e rău, că mi-a venit ciclul.” Când o aud, fără să vreau îmi imaginez vulva ei sângerând și îmi face greață. Eu mă limitez la a spune că mi-e rău, că mă cam doare burta, și oricum se înțelege. Sunt foarte discretă cu asta, așa cum sunt discretă și cu amănunte legate de viața mea sexuală, pentru că detaliile ce țin de intimitate nu au ce să caute povestite la nimereală. Una e să fii împăcată cu corpul tău și alta e să fii libidinoasă și indiscretă. Dacă un bărbat mă întreabă, din curiozitate, ceva punctual despre respectiva perioadă, îi explic fără să îmi fie jenă, dar altfel niciodată nu vorbesc despre asta când sunt bărbați de față. Când te apuci să spui „Mi-a venit ciclul!” și e lume în jur, mesajul înțeles de bărbați cred că este „Vreți să știți ce face acum pizda mea? Poate nu vreți să știți, dar eu vă zic.” Trecând de asta, culmea nesimțirii mi se pare să lași neîmpachetate tampoanele și absorbantele prin coșuri de gunoi. O femeie care face asta, este la nivelul unui bărbat care scuipă pe stradă sau în lift. Fluidele tale corporale n-au ce căuta sub ochii altora. Indiferent ce calități aparente ar avea, femeia care lasă în vârful coșului de gunoi tamponul umflat de sânge sau absorbantul cu harta aia roșie vizibilă pe el, e un jeg de om. Mai sunt unele, cică feministe, care au scos moda să nu folosești nimic absorbant, ci să lași sângele să curgă liber, că așa erau femeile pe vremuri, când coborâse omul din copac și umbla liber prin lume. Cele care fac asta, ar trebui puse să curețe toate scaunele și canapelele pe care au stat și să vadă apoi dacă mai au chef de feminism de-ăsta bolnav. Când coborâse omul din copac, nu avea haine, nu stătea pe scaune și nu avea ce să murdărească. Dacă intenția noastră e să trăim ca primitivii, degeaba am mai evoluat.

În primii mei 4 ani de viață eram un copil foarte frumos. Apoi am început să slăbesc, m-am făcut o așchilopată urâțică, cu un păr drept și rar, eram cea mai banală fată. Pe la 12 ani, părul meu s-a ondulat, s-a îndesit, am început să capăt forme feminine, schimbarea mea a fost radicală. La 12 ani și 11 luni mi-a vent menstruația și era ceva în mine care îmi spunea că de-asta voi fi și mai frumoasă, cu fiecare lună care va trece. Nu știu ce au gândit alte fete, dar eu simțeam că asta mă face prețioasă. N-a fost totul așa de roz, nici pe departe. În primii ani, durerile de burtă și mijloc erau înfiorătoare. La 16 ani era crunt. Îmi amintesc că stăteam în genunchi la marginea patului, pentru că nu puteam sta nici în picioare, nici întinsă, din cauza durerii. Mă sprijineam cu brațele pe pat și țineam în gură o batistă de pânză sau colțul pernei pentru că atunci când simțeam cum încep mușchii să se contracte, țipam de aș fi îngrozit blocul, dacă m-ar fi auzit. În partea inferioară a burții mele era un ghem de mușchi care se rupea bucățele, asta simțeam. Și luam pastile grămadă, dar degeaba. Totuși, nu-mi uram menstruația și nu aș fi vrut să se oprească. Treptat, an după an, durerile au mai scăzut în intensitate dar tot nașpa erau, îmi distrugeau prima zi, eram bună de nimic. S-au oprit definitiv după ce am făcut sex prima oară. Nu reușesc să-mi explic ce s-a întâmplat dar de atunci n-am mai știut ce înseamnă durere când sunt pe stop. Nu este rețetă universală, știu femei măritate care au dureri groaznice, dar la mine a fost o schimbare radicală. Eu îmi dorisem foarte mult să îmi încep viața sexuală, aproape toate colegele și prietenele mele deja nu mai erau virgine, aveau și copii unele dintre ele iar eu încă mai așteptam să întâlnesc un anume fel de bărbat, mă simțeam ultima virgină de pe lume. Când am făcut sex prima oară, am fost atât de bucuroasă, încât mi-aș fi scos tot aparatul reproducător, l-aș fi îmbrățișat și l-aș fi pupat, pe bune. Atâta recunoștință și dragoste aveam, încât simțeam cum gândurile mele bune se cuibăriseră cu zecile în uter, vagin și pe ovare, grația divină plutea pe acolo. Evident, aveam gânduri bune și pentru partenerul meu dar nu știu cât le-a simțit sexul lui. Grația divină se pare că a rămas acolo și durerile mele au dispărut. Dar a rămas săptămâna asta premergătoare, cu dramele și smiorcăiala ei, n-o pot scoate la capăt.

Câteva chestii punctuale și apoi închei. Am fost uimită în decursul timpului să văd ce informații eronate sau ce mare nimic știu bărbații despre menstruație. Ei sunt curioși dar femeile sunt secretomane. Eu nu sunt secretomană. Unul dintre foștii mei parteneri mă întreba dacă femeile au toate în același timp menstruație. Nu. Constant pe lume sunt femei în perioada lunară delicată. *Toate femeile au sindrom premenstrual? Nu. Și am observat că ține foarte mult de stres și de intensitatea lui. Când totul e bine și sunt foarte relaxată, nu simt că aș rupe capetele oamenilor, ca atunci când sunt supărată și mai e și menstruația pe drum. Vă sfătuiesc să nu râdeți de o femeie la menstruație, e foarte nasol să sângerezi necontrolat și nu alegem noi să fim nervoase sau depresive. E un moment destul de neplăcut, e lunar, purtăm grija că lăsăm pete în urmă, e o sursă de stres și merităm respect și înțelegere. *E ok să faci sex cu o femeie aflată în acele zile? Da, eu sunt o dovadă. Dacă e curată și știe să-și mențină ca lumea igiena, nici măcar nu e un miros neplăcut, ci doar un miros vag de sânge proaspăt iar în timpul actului oricum nu curge mult sânge. Dar nu toate femeile simt la fel și altele poate că fix atunci nu au chef. *Facem anemie de la hemoragie? Nu. Corpul asimilează mult fier în zilele premenstruale și nu ne anemiem. Eu mi-am făcut odată analizele de sânge cu două zile înainte să vină și aveam nivelul de fier peste limita maximă admisă, eram aproape de intoxicația cu fier. De aceea nu este indicat să testezi atunci fierul. *Câte zile durează menstruația? Se pare că între 3 și 7. Eu am 7, cu doar câteva picături de sânge în ultimele 2 zile. Din ce am auzit, avorturile pot scădea numarul de zile. Știu femei care după 3 avorturi au ajuns să aibă doar 2 zile menstruație. Dacă tot am ajuns la asta, ce este menstruația de fapt? Este curățarea pereților uterini pentru a-i pregăti pentru o posibilă sarcină după următoarea ovulație. Deci este legat de maternitate, adică ceva foarte frumos. Copiii sunt frumoși, deci tot ceea ce ține de a-i face, este foarte frumos și prețios. Ovarele, uterul, vaginul, vulva, penisul, testiculele. Și menstruația, evident.

%d blogeri au apreciat: