Familiile voastre

Plănuiam de ceva timp articolul ăsta și l-am tot amânat pentru că știam că-mi va lua ceva timp să-l scriu și că nu e ușor să abordezi un subiect sensibil.

Nu știu cum e pentru fiecare dintre voi familia, dar pentru mine e ceva minunat, tocmai pentru că nu am avut o familie, în adevrăratul sens al cuvântului. M-au crescut mama și bunicii materni, pentru că tata a realizat că s-a grăbit cu însurătoarea și dus a fost, după un an de căsnicie, când deja apucase să aibă un copil. Cea mai mare traumă a mea a fost conflictul dintre ai mei, ura pe care mama i-o purta lui tata, lipsa lui și certitudinea că nu-l voi ierta vreodată pentru că a plecat la nașterea mea și nici nu m-a prea căutat. Mama refuza să-mi vorbească despre tata, mă certa dacă întrebam ceva despre el și mereu am simțit lipsa lui. Când eram mică, luam cea mai mare dintre păpuși, mergeam și mă ascundeam după ușă în camera mea, o luam în brațe și ziceam „Tata, tata…” îi puneam mâinile în jurul meu ca și cum m-ar fi luat în brațe și stăteam așa, atentă să nu vină mama să mă surprindă. Și acum, la 37 de ani, simt o frustrare imensă când văd tați luându-și fetele în brațe sau jucându-se cu ele în parc. Eu niciodată nu am trăit asta. Nu am la rândul meu o familie și, pe măsură ce timpul a trecut, am realizat ce bucurie poate fi să ai o familie bună și cât de prețioasă e o familie fericită, pentru că e ceva destul de rar. Fiți soți buni pentru soțiile voastre, soții bune pentru soții voștri și părinți buni, pentru că nimic nu se compară cu bucuria unui cămin! De ce scriu toate astea? Pentru că, deși n-am crezut că voi apuca ziua asta, văd cum familia este lovită rău, blamată și împroșcată cu noroi în cele mai josnice moduri. V-ați fi gândit în 1990, de exemplu, că va veni o zi în care să existe o coaliție pentru familie? Ar fi sunat ridicol. Iată, în 2020 este. Avem două tabere care batjocoresc familia, unii mai josnici ca alții. Unii, modernii lui pește prăjit, care duc în derizoriu voit relația bărbat-femeie și viața de familie iar alții, o adunătură de bigoți rusificați care s-au erijat în purtătorii drapelului familiei, ei fiind de fapt doar niște penibili foarte vocali. Primii au obsesia faptului că în familie femeia ia bătaie, este umilită, ținută la cratiță, copiii abuzați, bătuți, că nu există rău mai mare decât să te căsătorești și să-ți întemeiezi o familie. Pentru ei nu există familii decente, fericite, iar soții casnice fericite, nici atât. Casnicele sunt văzute la nivelul unor sclave sechestrate, nu al unor femei care pot fi respectate de către soț și mulțumite de propria viață. Încerci să le explici „Uite, frate, cunosc casnice mulțumite de viața lor, au un trai decent.” Toate lăturile ți le varsă în cap, că de fapt femeia aia voia să aibă și ea o carieră dar căpcăunul de bărbati-su și monștrii de copii care au ieșit pe rând în lume dintre picioarele ei, i-au distrus viața, au redus-o la un zero pe două picioare. Nu ai cum să te înțelegi cu ei, îi lași ca pe ei, eu am renunțat de mult să intru în polemici cu oameni de genul ăsta. Nu am nimic împotriva feminismului, dar mă deranjează când deviază rău spre misandrism și ajung bărbații să nu mai aibă măcar un argument cu care să demonstreze că nu sunt niște brute oribile, nu-i mai ascultă nimeni. Uitați-vă în presă, zi de zi o să vedeți articole despre violuri, fete sechestrate și violate, agresiuni împotriva femeilor. Modul în care sunt prezentați bărbații ca niște abuzatori e ca picătura care, curgând zi de zi, deși e mică, ajunge să sape în piatră. Treptat vom ajunge să ne temem de bărbați și le va fi tot mai greu să demostreze că nu sunt în halul ăla. Unii sunt abuzatori, sunt psihopați, sunt răi, dar nu toți. Cei buni sunt malaxați la un loc cu cei răi și nimeni nu le va mai ține partea. Și, nefiind valorizați și ascultați, se vor schimba și ei. Deci o parte din dărâmarea familiei se meșterește cu talent: denigrarea bărbaților. Apoi e batjocorirea romantismului în ultimul grad. Dacă, cu ani în urmă, un îndrăgostit era privit cu înțelegere și simpatie, acum trebuie catalogat ca având ceva patologic. Dacă era ceva normal ca băiatul îndrăgostit să stea sub fereastra fetei sau să-i scrie bilețele de dragoste și să i le pună în cutia poștală, acum este numit stalker dacă face asta. Orice gest romantic trebuie catalogat ca stalking, ca să le piară oamenilor tot cheful de legat relații sănătoase, romantice. Dar, în schimb, să facem osanale drogurilor și sexului cu nu știu câți parteneri, fără implicare emoțională. De ce să ne purtăm ca niște oameni raționali când putem fi reduși până la cel mai jos nivel? Oamenii ăștia care vin cu marele lor curent modern, au și o revistă, cred că o știți toți. Atâta mizerie cât mi-e dat să văd în revista aia, nu credeam că voi vedea. Articole despre beneficiile videochatului, repetate la nesfârșit. Articole despre toate felurile de droguri, scrise cu titluri de genul „Cum ești pe ketamină” de parcă toți am lua droguri. Articole în care avortul este prezentat ca ceva aproape util și sănătos și cât de bine e să fii sugar baby, adică să faci prostituția. Ăștia sunt apărătorii demnității femeilor, ăștia consideră că e umilitor să fii casnică? Pe bune? Nu vă lăsați creierul spălat de toate prostiile lor, la gândul că sunteți moderni. E foarte bine să apărăm victimele violenței din familie, e foarte bine să știe fiecare femeie, la fel ca fiecare bărbat, că e trebuie să fie un om demn și să nu se lase umilită. Dar ei merg într-o zonă care deraiază total de la apărarea femeilor și gândire decentă. De ce fac toate astea? În primul rând că nu e doar fandoseală, ci e politică. E o chestie care mie mi se pare foarte bine organizată și care are un scop clar. Poate greșesc dar cred că oamenii ăștia vor să ajungă la o totală reorganizare a societății. Urlând femeilor din toate direcțiile că bărbații sunt nașpa, le îndepărtezi de ei. Urlând că familia e doar un câmp de bătaie și un loc de abuzuri și umilințe, oamenii nu vor mai vrea să aibă o familie. Urlând că romantismul e de fapt patologic și că e corect doar să ai aventuri de o noapte cu zeci de oameni de pe aplicații de dating, nu se vor mai putea crea relații durabile. Femeile vor fi tot mai mult încurajate să fie mame singure iar bărbații să fie doar donatori de spermă. Femeilor li se va spune de mii de ori că a fi carieristă e tot ce contează mai mult, pentru că în felul ăsta vor dori să revină cât mai repede la serviciu după naștere. Iar dacă vor fi mame singure, cine să aibă grijă de copil? Statul. Fără familile, fără o structură solidă de sprijin pentru mame, ele vor deveni incubatoarele copiilor care vor fi preluați de cât mai mici în sisteme de stat gen creșă, pentru că e preferabil să îl formezi în sistem de cât mai fraged, ca să devină al sistemului și să nu mai aparțină familiei. Roboți. V-ar plăcea să trăiți așa? Dacă nu, respectați-vă soțul, soția, creșteți-vă cu dragoste copiii ca să aibă modelul unei familii bune și să să nu ajungă creiere spălate de toți mizerabilii. Dacă nu ținem unii la alții, ăștia care ne conduc nici atât nu vor ține la noi și cu noi. Aș vrea ca fiecare femeie căreia i se pare normal să facă și să crescă singură un copil, să fie măcar 5 minute în locul meu, când mă ascundeam după ușă și luam acea păpușă în brațe, apoi să decidă dacă un copil merită atâta durere, crescut fără tată.

Scriam aici în 2015 că am cunoscut un canadian stabilit în România pentru că dorea să se însoare și mi-a spus: „Am vent aici pentru că am căutat o țară în care mai contează totuși familia. La noi sunt sprijinite enorm femeile să fie mame singure, le ajută statul cu sume mari de bani, nu se mai căsătoresc, vrem să fim soți și tați și nu putem. Îmi doresc să fiu soț, să am copii. E bine că la voi încă nu a ajuns porcăria asta și oamenii încă mai vor să aibă familii.” Iată că ajunge și la noi înjosirea familiei. Și, de parcă n-ar fi suficient că apar ăștia, mai trăim și umilința că o gașcă de agramați penibili care abia știu să lege două vorbe și fac jocul ălora din BOR, s-au erijat în apărătorii familiei și o tărăsc în derizoriu. Chiar nu avem nevoie să ne apere unii care consideră că femeia e murdară la menstruație, care cred că e ok să-ți bați copiii și care defilează de mână cu psd, o adunătură de stricați și de mafioți. E al naibii de prost să facă pe cucernicii tocmai cei care sprijină menținerea românilor într-o mizerie totală, ca să-i voteze pentru nișe găleți. Nu avem nevoie de marșurile și referendumurile lor pro familie. Sunt niște oameni de rahat și murdăresc tot ce ating.

Nu vă uitați nici la unii, nici la ceilalți, vedeți-vă de viețile voastre și fiți familiști buni, ca să aibă copiii voștri modele bune.

%d blogeri au apreciat: