Alegerile noastre

A început agitația pentru alegerile locale. Va fi pentru prima oară când votez în București pentru că până în 2018 am avut CI de Mangalia. Când am putut, am votat, dacă mi-a permis adresa din buletin. Familia mea a fost un exemplu pentru mine, mereu mergeau la vot, cu cele mai bune haine, mă luau și pe mine, chiar dacă eram copil, părea un moment de sărbătoare. Îmi amintesc alegerile prezidențiale din 1990, din 1996, ce s-au bucurat că a câștigat Constantinescu, din 2000, când am votat prima oară, că doar ce făcusem 18 ani, în primul tur Isărescu și-n al doilea, de nevoie, liescu. Am simțit că e o datorie, că schimb ceva în bine dacă votez și mereu am mers la vot cu speranță. În toamna anului trecut am votat în primul tur cu Barna pentru că nu-i agreez pe cei de la PNL, mi se par aceleași rămășițe comuniste ciolănare, ca PSD, dar a trebuit să votez în turul 2 cu Iohannis, chiar dacă nu mi-a plăcut niciodată cu ce oameni s-a înconjurat și cine se aseamănă, se adună. Îmi amintesc seara rezultatelor, când a fost din nou președinte, ce jubila toată lumea iar lângă el erau Rareș Bogdan și Orban. Nasol să îi ai pe ăștia lângă tine și singura mea bucurie a fost că nu a luat Dăncilă. Acum îmi pare rău că am votat. M-am dus de la Dristor la Romancierilor și înapoi de două ori, am pierdut timp în ambele tururi și dacă aș întoarce timpul, nu aș mai vota. Jur. Pentru mine, faptul că am votat cu Iohannis, a însemnat că mi-am votat claustrarea din primăvara lui 2020 și nu pot să-mi iert asta. Cu mâna mea m-am închis în casă și am lăsat clica circarului de Vela să ne amenințe cu amenzi. Eu sunt de vină pentru că mi-am pierdut libertatea de mișcare timp de două luni. Am votat cu Iohannis. Nu știu dacă merg să mai votez pentru că nu vreau să-mi fac iar mizerii cu mâna mea. Nu mai am curaj. Toți sunt niște ordinari incompetenți, ciolănari, care vor doar să ne facă și să ne arate ce proști am fost că i-am cocoțat acolo votându-i. E pentru prima oară când îi înțeleg pe cei care nu votează, pentru că mereu îi acuzasem.

La locale voi vota, totuși, pentru că nu mai suport s-o văd pe Firea primar în orașul care acum e și al meu (din păcate). Voi vota cu Nicușor Dan, chiar dacă nu am vreo mare simpatie pentru el dar măcar nu e praf, ca firea. Anul trecut eram la B-fit și l-am văzut pe acolo vreo două seri la rând, cu soția și fiica. Îl apreciam pentru că știam cât se luptă pentru București și de fiecare dată când ni s-au intersectat privirile, i-am zâmbit. A fost unul dintre puținii oameni care s-au uitat urât la mine când le-am zâmbit. În următoarea seară, eram câțiva spectatori în cerc și ne uitam la o reprezentație stradală itinerantă a unei trupe de francezi, el era lângă mine cu familia și s-au hotărât la un moment dat să plece ca să vadă o trupă de pe altă stradă, pentru că erau mai multe spectacole în paralel. Când a luat fata în brațe, picioarele ei s-au lovit de șoldul meu iar el m-a ocolit și a trecut mai departe, deși mulți mi-ar fi cerut scuze din politețe, la faza aia. Calitatea oamenilor se cunoaște din detalii și am văzut atunci cam până unde ar putea duce așteptările mele referitoare la Nicușor Dan. Totuși, îl voi vota pentru că nu e chiar în halul în care e Firea și pentru că, fiind prezent la B-fit, e clar că pentru el festivalul ăla înseamnă ceva, e festivalul meu preferat și sigur îl va resuscita, nu-l va lăsa baltă ca Firea care n-a avut altă grijă decât să dea bani pe toate tâmpeniile, că doar nu dădea de la ea, dădea din banii fraierilor care cotizează cu taxe. O ordinară mai mare ca asta nu găseau bucureștenii să voteze. N-ai văzut așa proști. Dar la primăria de sector nu știu pe cine să aleg. Oricum, știu doar 2, Mutu și Ciucu. Deci cele două partide de ciolănari reminiscenți comuniști.

După ce m-am văzut închisă forțat în casă de omul pe care l-am votat, nu mai am pic de încredere în niciunii. Sunt niște nenorociți care vor doar să ajungă în vârful movilei și să tragă foloasele. Pe spinarea noastră. Te umplu cu promisiuni și par dedicați și muncitori până i-ai cocoțat acolo unde se pot căca în capul tău fără să-i atingi. Avea bunica mea o vorbă referitoare la cum vrăjesc bărbații femeile: „<Dragă, dragă>, pân’ ți-o bagă.” Așa sunt și politicienii. Recunosc, am sperat că lucrurile se pot schimba în bine dacă votez. În mai 2019 am fost bucuroasă să văd cât a luat USR la europarlamentare pentru că îi votasem. Acum sunt atât de dezamăgită de toți, încât am convingerea că dacă iar votez cu USR și iau o majoritate, o să-i văd peste câțiva ani ca pe Firea, Olguța și Codrin, pișându-se pe noi din vile scumpe luate cu șmecherii. Nu mai am încredere în nimeni. Oamenii sunt răi fundamental și pot fi actori alunecoși sau pur și simplu puterea îi transformă în niște monștri. Habar n-am care o fi adevărul dar nimeni nu cred că vrea binele României și al românilor. De-asta au plecat atâția oameni buni, de cea mai bună calitate. Ca să nu mai fie luați pe toate părțile de cei în care au avut încredere și cărora le-au dat girul. Uitați-vă la ce se întâmplă în Belarus, la ce s-a întâmplat cu noi după Revoluție. Zici că scapi de un monstru care te ținea sub papuc, crezi că alții îți sunt salvatori și îți vor binele dar vor doar să profite. Niște mincinoși. Nimeni n-a ținut și nu ține cu noi dar lumea privește cu ochi buni pe cel care vine cu daruri să facă voluntariat la orfelinat, neștiind că e pedofil. Asta am trăit noi după Revoluție, prinși între Est și Vest. Măcar rușii sunt ai dracului pe față, n-au ambalaj colorat. Singurul lucru bun e să pleci, să mergi într-o țară de care nu se trage ca de-un cal mort și în care să nu-ți pierzi demnitatea la coadă la ghișeu sau votând pentru făină și găleți. Aici nu mai e nicio speranță, eu asta simt. Am mereu clar în minte ceva ce nu știu de unde am aflat, dintr-un film, dintr-o carte sau mi-a spus cineva, nu mai știu dar mi se pare foarte adevărat și sună așa: „Viața oamenilor simpli mereu e grea, indiferent de regimul politic de la putere. Că-i monarhie, dictatură sau democrație, omul simplu muncește ca să își câștige pâinea și să plătească taxe.” E doar o iluzie că schimbăm ceva pentru noi când mergem la vot, eu asta am început să cred. Și, deși am fost la proteste cu gândul că va fi mai bine, am ajuns acum la concluzia că ai viață ușoară dacă știi de partea cui să fii. Toate Dăncilele care își fac acum manichiura prin birouri la Stat, au viață ușoară pe banii noștri, pentru că au înțeles că le ajută să se dea bine cu psd. La urma urmei, viața e despre a fi fericit și a trăi confortabil, nu despre a-ți lua gaz lacrimogen în față și bastoane de jandarmi pe spinare. Idealiștii au viață grea.

Cât am stat în izolare, am făcut tot posibilul să-mi ridic moralul, să evit depresia, dar după ce am ieșit din case, am putut trece de starea aia de bucurie impusă și, uitându-mă în urmă la acele două luni, mi-am pierdut complet speranța. Cineva mi-a luat, pentru două luni, libertatea de a merge la metrou, a ieși la Izvor și a mă plimba până la Aviatorilor, cum fac de atâtea ori. Asta era de neconceput pentru mine și e de neiertat. Nimeni nu mai are credibilitate în fața mea, cu orice program politic ar veni.

Un gând despre „Alegerile noastre

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: