Eu și Tinder

Ce făceam eu luni seară, cu vreo 14 ore înainte să plonjez cu avânt pe scările de la metrou? Îmi făceam cont pe Tinder. De vreo 3 ani îmi zicea lumea „Fă-ți și tu Tinder, că acolo găsești și oameni serioși.” dar eu, după experiențele nasoale cu OK cupid, n-am vrut. Plus că auzisem că Tinder e doar pentru one night stands și nu mă tentează așa ceva. Dar 2020 pentru mine este un an cum n-a mai fost altul. E anul în care am simțit că pot spune „da” la tot. „Da, îmi iau casă, da călătoresc chiar dacă e pandemie, da, refac blogul chiar dacă pierd mulți cititori, da, îmi fac și Tinder.” Regret acum că am refuzat să fac contul mai de mult. Nu că aș fi găsit cine știe ce Feți Frumoși, dar cât am putut râde în astea 2 zile, nu vă pot spune. Vă rog să vă faceți cont pe Tinder pentru că este noul Miss Teracota (în cazul bărbaților, Mister Teracota). E bine că am avut experiența cu OK Cupid pentru că m-am așteptat să văd dubioșenii dar sunt opere de artă cringe, frate. Nu vreau să râd de oameni, sper ca fiecare să găsească partenera potrivită și nimeni nu e inferior altora, suntem diferiți și atât dar n-ai cum să nu râzi când vezi poze în chiloți, cu wc-ul și bideul în spate, poze cu tataia/cu mamaia în capod și un tort/la biserică/la nuntă. Alea de la nunți sunt maxime. Știți ce părere am eu despre nunți, festivaluri de penibil, și să vezi că își pune omul pe Tinder poză cu mireasa în fundal, cu el dansând în horă cu niște coafate în stil anii ’70, cu aranjamentele alea florale odioase pe masă, este wow. Și de la botezuri au, cu lumânarea de botez. Absolut fiecare eveniment țărănesc și penibil de familie, în care apare omul în costum și la cravată, poate genera poze pentru Tinder. Bat pariu că dacă mi-aș face cont de bărbat, aș vedea și la femei aceleași poze de prințese la nuntă, în rochii volănate din Dragon. Suntem o țară de gentlemani și de prințese care fac ședințe foto la nunta vărului, dar mai spre livadă, să nu se vadă latrina din fundul curții. În astea două zile, cu Tinder, am mai uitat de durerile nasoale pe care le îndur. După pozele de la nunți, botezuri și cele cu wc și bideu, sunt cele de la sală. El trage de fiare transpirat, e forțos, e sexy. Penibil. Cele mai enervante sunt cele cu ochelari de soare. Toți arată la fel cu ochelari de soare și ai impresia că de 1001 ori l-ai văzut pe același. Dar unii scriu că vor sinceritate și bun simț. Da, tu vrei sinceritate, dar nici măcar nu vede lumea cum arăți. Evident că educația machistă a bărbatului român erupe din toate pozele. Bărbatul român sare cu parașuta, cu parapanta, e pe Vârful Omu, conduce o mașină scumpă, are câini agresivi, merge la maratoane, prinde pești uriași, merge cu atv-ul, are propria afacere, cântă într-o formație de rock. Asta când nu dansează în horă la nuntă, cu fundițele de la prezidiu în fundal. Cel mai mult am apreciat oamenii sinceri, pentru că mulți de acolo se chinuie să pară altceva decât ceea ce sunt. Omul cu cămașă ieftină, care scrie clar în profil că e electrician și stă în poză ca la clasa a treia, are toată admirația mea, față de cel care minte că e manager și stă în costum ca un constipat. Era unul, am murit de râs când l-am văzut. Un uriaș cu o cămașă care plesnea pe el, stătea la masă lângă un brad gătit ca la concursul de gătit brazi al retardaților, și scria: „Ninel, taximetrist.” Corect. Ninel e un om simplu, și-a gătit bradul ca un lobotomizat, e obez, are un job hulit, dar își va găsi o parteneră pentru că nu minte și nu vrea să impresioneze fără sens. Pentru oricine există un om potrivit. Într-o lume de prințese, sunt și obeze care nu știu să gătească brazi.

După distracția cu pozele, vine cea cu textele de prezentare din profil. Frățică, nu știu de unde le-au scos unii. Am și notat câteva. Din categoria Petre Daea, ia uitați aici: 1.”Am în brațe Arborele Vieții, stau pe creanga mea de adevăr relevat atât cât am cunoaștere.” 2.”Greu să mă pot explica ceea ce doresc.” 3.”Dacă fiecare ins ar acționa fără gândul recompensei, pământul ar fi rai! Și totuși, suntem aici și ne adaptăm.” 4.”Precum și cu nimicul sunt toate o ființă.” 5.”De câte ori întâlnesc o tipă drăguță, primul lucru pe care îl caut este inteligența pentru că dacă nu are asta, este a mea.”

Nu toți sunt penibili și inculți. Am găsit și tipi OK, cel puțin din poze, le-am dat swipe right, am și vorbit cu unii dar nimic nu se leagă. Unii vor doar sex și dispar când văd că eu chiar nu sunt genul, alții scriu fără semne de punctuație iar dacă mi-ai scris „Bună Alexandra” în loc de „Bună, Alexandra!”, ai unmatch în secunda 2 de la mine pentru că am experiența tipilor de pe site-uri de dating și știu cam la ce nivel e fiecare, dintr-un minim dialog. Oamenii se cunosc din detalii. Un analfabet funcțional care scrie fără semne de punctuație are și viața la fel de dezordonată. Alții îmi scriu dar dispar în mijlocul conversației, mai scriu peste jumate oră sau deloc, îmi dau seama cât contează că vorbesc cu mine și le dau unmatch, logic. E de un mimim bun simț să spui că pleci la job, la duș, la culcare, la naiba cu cărți. Da, știu, toată lumea îmi spune că sunt singură pentru că sunt foarte pretențioasă dar dacă la 60 de ani voi întâlni un om potrivit mie și voi muri la 61, va conta enorm anul ăla de fericire cu el, și că nu mi-am irosit ani din viață lângă un bărbat alături de care să fi fost nefericită dar să fi fost împreună doar ca să nu râdă lumea că sunt pretențioasă.

Am găsit pe Tinder și oameni cunoscuți, 2 foști colegi de serviciu, un fost coleg de liceu și nu știu de ce unora li se pare jenant să-i găsească lumea pe Tinder. Oamenii ăștia 3 sunt chiar foarte ok, că doar îi cunosc, deci găsești pe Tinder și lume civilizată. Chiar nu e jenant să vrei să cunoști oameni. Nici să vrei aventuri nu e jenant, e important să fii asumat, cât timp nu faci rău cuiva. Sunt acolo și tipi care scriu că sunt însurați, să facă fiecare ce vrea, toți alegem cum vrem să trăim. Cu ceva timp în urmă aș fi zis că-i oribil dar am cunoscut femei care s-au măritat doar ca să fie în rândul lumii, au folosit soțul pe post de donator de spermă pentru că ele trebuie să aibă musai și 2 copii ca să fie în rândul lumii și apoi soțul a rămas ducător de gunoi, cărător de bagaje și bun de luat la braț la nunți și botezuri. Nici nu le-o mai arată, consideră că și-au făcut treaba de femei că au plodit de 2 ori. Dacă te-ai însurat cu o nătângă, caută pe Tinder altă nătângă ce se mulțumește cu rolul de amantă. Unii nu sunt în stare vreodată să facă alegeri bune. Corect e să divorțezi, decât să ajungi așa, dar unora le place traiul cu minciuni și învârteli.

Dintre toți, mai vorbesc doar cu unul, mi-a dat un super like, are niște poze de zici că-i cel mai simplu om din lume, pixelate, mișcate, urâte, vai de el. E corporatist. Dar e atât de bucuros că i-am dat like și că vorbim, de parcă i-a adus Moș Crăciun darul cel mai dorit. Cred că nimeni nu-i dăduse swipe right, bietul om. Îmi scrie „Vezi ce ne potrivim? Ce mă bucur că o să te cunosc!” Pare genul căruia i-a spus mami că dă acatiste la mănăstire să își găsească și el o fată bună, că poate are cununiile legate. I-am spus că sunt zob și că ne vom vedea când o să pot merge, mi-a zis că e ok, mă tot întreabă cum mă mai simt. Poate ne vom vedea și va fi marea lui dezamăgire că nu ne potrivim și se va gândi că poate chiar are cununiile legate. De fapt cred că voi rămâne singură. Nu mi-am făcut contul pe Tinder cu vreo speranță, de-asta îmi permit să mă și amuz, pentru că nu contează. Doar vreau să ies cu un bărbat, cu 5, cu 10, oricum după fiecare întâlnire vom descoperi că nu ne potrivim, vom avea discuții sterile în cafenea și va pleca fiecare dezamăgit către casa lui. Dar să simt că trăiesc, că sunt față în față cu un bărbat care vrea să-și petreacă oră din viață cu mine, pentru că prea rar am dat ocazia asta și am fost prea închisă ani de zile, fără să-mi dau seama că timpul nu stă pentru mine. Poate că subconștient nici măcar nu-mi doresc și de-asta am luat în plin scările metroului, ca să nu pot ieși, dar trebuie, chiar de-ar fi să ies degeaba cu 100 de bărbați. Nu vreau să-mi irosesc și restul de viață rămas cu gândul la himere, când normal e să interacționez cu bărbați interesați de mine, oameni cu care pot construi ceva sau măcar vorbi o oră.

Mi-a prins bine amuzamentul cu Tinder pentru că sunt complet scoasă din uz zilele astea. Mă bucuram că la cap măcar nu sunt lovită și că nu va durea, dar am și răcit, de două zile am capul ca un stup, nu mă trezeam noaptea cu dureri de oase, dar mă trezeam că parcă înghițeam numai viespii. Îmi curge nasul continuu, nici nu mai contează loviturile pe cât m-a doborât răceala, acum mi-am mai revenit dar am început să tușesc. Bine că nu pot ieși, că dacă tușeam în metrou, se golea instant vagonul, mă luau pe sus cu salvarea. Cred că m-am încoronat și mă așteptam să îmi fie mai rău și să chem mascotele Michelin să mă ducă la spital, iar să mă plimbe cu targa, să îmi dea hidroxiclorochină și să stea la izolare toate zecile de oameni care au interacționat cu mine. Dar văd că mi-e mai bine, bag paracetamol, zac prin pat și când se vor vindeca toate locurile care acum au vânătăi, să fi trecut și răceala lui pește. Bine că nu mi-au făcut marți și test de corona, că dacă eram pozitivă, îngroșam și eu numărul ălora din cauza cărora se menține toată isteria și mă țineau închisă într-un spital românesc unde nici apă nu-ți pot da, că n-au pahare și bei de la chiuvetă cu ce improvizații nimerești. Dacă nu mă credeți, am scris aici despre asta. Așteptând să funcționez și să arăt iar a om, îmi voi petrece și următoarele zile amuzându-mă pe Tinder.

%d blogeri au apreciat: