Relaxare

Eram azi la serviciu într-un moment mai liber, mă uitam pe fereastră și, fără să vreau, m-am gândit în ce perioadă fericită și relaxată intră viața mea. Mai e puțin și împlinesc 38 de ani, au trecut anii presiunii de a face un copil cu un bărbat așa cum mi-am dorit. Pentru copilul meu (sau copiii mei) mi-am dorit un tată cu venit mare, ca să nu-i cresc așa cum am crescut eu. Asta a fost dorința vieții mele. Să fac pentru Alexandru al meu mult mai mult decât a făcut mama pentru mine, în primul rând să aibă un tată responsabil și bogat. N-am fost în stare să cuceresc un avocat, un medic sau un director de bancă, deci a trebuit să accept că n-am eșuat ca mamă, că n-am cedat și n-are copilul meu tată paznic, dar nici n-am excelat, pentru că n-am reușit să fac copilul. Am făcut ce am putut, îi cer iertare lui Alexandru că nu i-am dat ocazia să existe dar mai bine așa decât să-i cer iertare că îl trimit la școală flămând sau cu haine rupte. Nimeni nu trebuie să sufere pentru că alții s-au lăsat ghidați de instincte.

Faptul că am tras linie după anii de eforturi de a deveni soția bogatului Icsulete și mama unor copii fericiți și răsfățați, a făcut să-mi dau seama ce perioadă bună și frumoasă mă așteaptă, probabil până la moarte. Pot să am un partener cu venituri modeste dar va conta fiecare moment de bucurie cu el pentru că oricum, copii n-o să facem și o să ne mulțumim cu banii pe care îi avem. Pot, dacă nu voi mai avea vreodată un partener, să călătoresc, să îmi cumpăr ce îmi place, în limita veniturilor mele, să mă bucur de orice chestie simplă, de la a vedea un film, la a merge la un muzeu, a mă vedea cu prietenii sau a-mi găti ceva bun. Nu mai trăiesc cu gândul la copil. Sunt o grămadă de lucruri pe care nu le-am făcut ca să mă mențin sănătoasă în perspectiva unei sarcini. Corpul meu era în egală măsură al meu și casă temporară pentru viitorii mei copii. Gata, a rămas doar al meu. Pot să fac ce vreau. Nici nu mai contează atât de tare cât va dura să recuperez genunchiul și șoldul drept, e ok pentru mine, pentru că nu am grija că voi duce vreodată pe ele un copil de 3, 4 kg. Trăiesc și eu liniștită. Mi-am dorit atât de mult să am copii, încât am fost mereu împărțită între gândul la mine și gândul la ei. A venit și momentul meu de liniște.

Când voi reuși să merg fără dureri, mă duc până în Jumbo să-mi iau chestii de Halloween, abia aștept. Pentru mine octombrie este un vis. E Halloween, e ziua mea, sunt parcuri cu toate culorile, e cerul ăsta cu multe nuanțe de gri, e must, e o frumusețe. Pentru că merg încet și puțin, urmează multe zile în care voi avea timp să observ tot ce-i în jur, să mă opresc, să stau, să privesc. Am timp. De acum și până voi muri, îmi permit să mă bucur de fiecare secundă cu și pentru mine. Am rămas abonată la newsletterul celor de la Hello Holidays, cu care am fost în august în Transilvania, și am văzut ofertele pentru târgurile de Crăciun. Dacă voi fi ok cu sănătatea, merg și acolo. Dom’le, sinceri să fim, sunt mame care toarnă copii pe bandă rulantă și nu le doare câtuși de puțin că n-au nici cu ce să-i hrănească sau să le cumpere rechizite. Eu, ca mamă responsabilă, care s-a stresat ani de zile să aibă un tată bun pentru copiii ei, merit acum premiul pentru tot stresul ăsta. Măcar am am avut grijă și n-am ales un coate-goale, tot e bine. Atât de frumoase devin cele mai simple lucruri! Chiar și să mănânc o napolitană banală, e o bucurie pentru că nu mai e dublată de gândul că dacă-l aveam pe Alexandru, n-ar fi fost sănătos pentru el să-i dau o napolitană banală și poate n-aș fi avut bani de ceva mai scump. Puținul meu e minunat pentru că nu trebuie să-l împart cu o mică ființă pentru care să fiu responsabilă. Mă simt, referior la restul vieții mele, ca atunci când deschizi cuptorul și scoți tava cu cea mai rumenită și frumoasă mâncare. 38 de ani au fost cu frământări și tone de griji. Trecerea anilor nu vine doar cu neputințe, vine și cu relaxarea că ai putut până aici, ai dus cât te-au ținut puterile. Nu sunt pe podium, nu mi-a pus nimeni medalie la gât și buchet de flori în brațe, dar am luptat corect, pe culoarul meu, cât am putut. Am terminat cursa, am timp pentru plimbare.

%d blogeri au apreciat: