Stimați vânzători din piețe

Am văzut ce compătimiți sunteți zilele astea, ce amărâți și furioși sunteți, cum consideră atâta lume că vi se face o mare nedreptate. Voi povesti câteva experiențe pe care le-am avut în piețe în decursul timpului și voi spune la final și părerea mea despre faptul că ați fost mutați pe stradă sau că nu mai puteți vinde.

În 2011 locuiam în Pantelimon, mergeam la piața Delfinului. Într-o zi am vrut să iau ceapă. Neavând unde s-o depozitez, ca să nu pută și să nu încolțească, trebuie să iau câte puțină. Uneori iau din supermarket câte două, trei cepe. Am mers la o vânzătoare și am rugat-o să-mi pună 4 cepe. A luat din grămadă o ceapă și a aruncat-o în tas cu o forță și o ură de am crezut că va ricoșa de acolo în fața mea. Așa a făcut cu celelalte 3 și a început să strige la mine: „Uitați doamnă! 4 cepe! 4 cepe! Luați 4 cepe!” Rămăsesem blocată de ieșirea ei. Tot la piața Delfinului, am văzut la un comerciant mere foarte frumoase expuse pe tarabă. I-am cerut un kilogram. A luat o pungă și mi-a pus mere dintr-o ladă care era lângă el. Când am ajuns acasă, am văzut că toate erau scofâlcite sau stricate. Toate.

Era 2014, vară, locuiam la Dristor. Am mers la piața Râmnicu Sărat și am văzut la un comerciant vinete frumoase. Mi s-a făcut foarte poftă și am zis să cumpăr și eu două, să coc. Eu gătesc doar pentru mine, nu țin mâncarea mai mult de două zile și de aceea iau mereu cantități mici. I-am cerut vânzătorului două vinete, a pus două pe cântar, apoi încă două și când se pregătea să pună altele, i-am repetat că vreu doar două, crezând că n-a auzit bine. Mi-a răspuns: „Decât să-ți vând două, mai bine nu-ți vând deloc.” și mi-a întors spatele.

Tot la piața Râmnicu Sărat, am cumpărat în toamna lui 2016 must. Sunt o mare iubitoare de must și în copilărie beam de la rude must făcut acasă cu struguri din bolta lor, știu cum e un must bun. Ceea ce-mi vânduse femeia aia în piață era un fel de apă cu sirop, o aberație care nu avea nicio legătură cu strugurii. I l-am dus înapoi și cum m-a văzut cu sticla, a scos banii și mi i-a dat. Poate că alții nu s-au mai întors și au aruncat mizeria aia, acceptând că au pierdut banii.

Tot la Râmnicu Sărat, am cumpărat de la o femeie o legătură de mărar. Aveam grămadă de plase în mână, veneam de la cumpărături, mărarul era plin de apă care îmi curgea pe mâini, a văzut cum mă chinuiam cu legătura aia și am rugat-o să-mi dea o punguță, cât de mică, pentru că nu aveam cum să-l bag atât de ud peste ce cumpărasem. Mi-a zis că nu-și strică ea punguțele pentru o legătură de mărar și a găsit într-un final o idee de pungă, micuță, subțirică, mi-a întins-o cu silă, nici nu mi-a încăput ca lumea verdeața în ea.

Râmnicu Sărat din nou, am vrut să cumpăr piersici. Vânzătoarea avea piersici coapte și piersici necoapte. Am vrut să aleg, a început să țipe la mine, de o auzea jumate de piață, să nu-i aleg marfa, că nu putem avea pretenția să fie și ieftin și bun.

Piața 1 decembrie, Ozana, 2018. Am vrut să cumpăr cartofi albi și roșii, am rugat-o pe vânzătoare să mi-i pună în pungi separate. Mi-a spus nervoasă că nu își strică pungile ca să-mi pună mie separat cartofi. Am căutat altă tarabă.

Piața 1 decembrie, am fost să cumpăr ouă de la un mic magazinaș din piață. Vânzătoarea foarte amabilă, i-am dat cartonul de ouă, mi-a pus 6. Am ajuns acasă, l-am deschis, 3 ouă erau sparte. Nu mi se spărseseră pe drum, era și uscat gălbenușul pe ele. Mi le pusese sparte în cutie, pentru că avusesem încredere în ea și nu verificasem ce îmi pune.

Piețe în general, ani la rând. Merg să cumpăr ceva de 7 lei kilogramul. Piețarul mă întreabă: „Da’ nu mai bine vă pun de 10 lei? Haideți că vă pun de 10.” și dacă îl refuz, se enervează, de parcă ar fi muncit el banii mei. Mă tratează ca pe o săracă sau o zgârcită.

De câte ori nu au pățit clienții din piețe ceea ce am pățit eu? De câte ori i-ați furat la cântar? De câte ori ați vândut produse pălite sau mucegăite pentru că erau puse în spatele grămezii cu produse frumoase? De câte ori ați pus omul să cumpere de 10 lei când a vrut un kilogram și kilogramul era 8 lei? Toată vara n-ați purtat măști. Vorbeați peste produsele alea cu masca sub barbă iar acum vă mirați că v-au închis. De fiecare dată când mi-ați făcut câte o mizerie, când ați țipat la mine, când ați refuzat să-mi vindeți cantități mici, când mi-ați vândut pălituri și uscături, m-am întrebat dacă pentru nesimțirile și ghiolbăniile astea veți plăti cumva vreodată, pentru toate măgăriile pe care le faceți clienților de bună credință. Iată, vi s-a făcut un cadou pe care îl meritați. Mă bucuram azi să vă văd la știri isterizându-vă că nu aveți unde să vă vindeți marfa. Care marfă, aia putredă pe care o țineți în spatele celei bune? Mă bucuram să văd cum vă isterizați că veți îngheța cu tarabele pe afară. Tarabele de pe care nu vreți să vindeți decât cu kilograme unor oameni care gătesc doar pentru două zile și refuzați să le vindeți cât au nevoie? Abia aștept să trec pe lângă piețe și să vă văd la 0 grade cu tarabele în drum. O să vă zâmbesc din mers. Karma, fraților.

%d blogeri au apreciat: