Plicul

Din 4 zile libere a trecut una, sunt într-o dispoziție bună pentru că a venit acest liber, mai ales că eu nu lucrez de acasă și măcar în astea 4 zile mă pot trezi la 8:00 în loc de 7:00, răsfăț pe mine. În ton cu dispoziția mea cea bună, povestesc unul dintre cele mai amuzante și absurde vise pe care le-am avut vreodată. În urmă cu vreo lună am avut acest vis.

Dormeam, era noapte. Am auzit bătăi în ușă și m-am trezit. M-am uitat la ceas, era 1:30. Am mers pe hol, m-am uitat pe vizor, era Emil Boc. Am deschis, m-a salutat vesel și mi-a întins un plic maro A4. Emil Boc era curier la Cargus și, pentru că în vise totul este posibil, în lumea din visul meu curierii livrau la orice oră și oricine putea avea câte joburi dorea (deci putea fi și primar și curier). Eram plăcut surprinsă că, dintre toți curierii, la mine a venit tocmai Boc, l-am întrebat „Ce mai faceți, domnule primar?” mi-a răspuns entuziast: „Bine, lucrez cu spor.” A plecat și eu am intrat în casă. Așteptasem acel plic de la Cluj, știam că urma să-l primesc, dar nu că mi-l va aduce Boc. Visul a continuat cu mine la serviciu a doua zi. Plicul era pe biroul meu. În el era un recipient cu o mostră pentru spermogramă și eu trebuia să-l trimit mai departe către clinică. Îi pusesem awb și așteptam curierul să-l preia. Una dintre colegele mele, Laura, este foarte curioasă. Mereu întreabă „Ce-i asta? Ce-ai aici? Despre ce vorbeați? Ce mâncați?” În vis a apărut ea și, evident, m-a întrebat cu un aer copilăresc: „Ce-i aici?” I-am spus că e un plic pe care trebuie să-l trimit la o clinică, apoi am plecat până la bucătărie. Când am revenit, plicul era desfăcut iar recipientul era într-unul dintre sertarele de la biroul meu. Laura deschisese plicul ca să vadă ce-i acolo și apoi aruncase la nimereală recipientul. L-am luat din sertar și am văzut că se vărsase o parte, m-am și murdărit pe mână, l-am pus pe birou cu gândul să iau un șervețel să șterg tot. Atunci a reapărut Laura, a smuls borcănelul de pe birou și iar m-a întrebat: „Da’ ce-i asta, ce-i aici?” I-am spus: „E o mostră pentru spermogramă venită de la Cluj, trebuia s-o trimit la laborator, ai aruncat-o aiurea în sertar și s-a vărsat.” A lăsat brusc recipientul pe birou, și-a privit oripilată mâinile și m-a întrebat îngrozită „Și de ce nu mi-ai spuuuus?” I-am răspuns: „Dar cine naiba te-a pus să desfaci plicul ca să vezi ce-i înăuntru? Ai viciat proba și trebuie să-i anunț să trimită omul alta.” A plecat grăbită, eu m-am sprijinit de perete, amărâtă, gândindu-mă că trebuie să șterg și sertarul și biroul, să mă șterg pe mâini și că, în loc să fi ajuns la analize sperma clujeanului, e împrăștiată peste tot pe biroul meu.

Mi s-a părut demențial visul. Mi-am dat seama că în realitate n-aș putea face scenarii atât de ciudate pe cât face uneori subconștientul meu în vise. E surprinzător subconștientul. Și uneori foarte amuzant. Boc curier la Cargus, frate?

%d blogeri au apreciat: