Pandemia și enoriașii

De la începutul pandemiei, foarte discutată a fost atitudinea Bisericii Ortodoxe care mai mult a îndemnat credincioșii să vină la diverse procesiuni decât să stea acasă. Cei din presă zici că ar fi obsedați de Teodosie, toată ziua scriu despre el, de parcă ar fi de interes național ce face un asemenea individ. În ceea ce privește atitudinea Bisericii Ortodoxe, din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple, pe principiul: nu e prost cine cere, e prost cine dă. Dacă tu, ca om, nu ai atâta minte și atâta educație cât să stai acasă potolit, că e pandemie, și vrei procesiuni la moaște și să te ții peste tot după preoți, ce să mai zicem? Totuși, în loc să-i înjurăm pe acești oameni, haideți să încercăm un pic să înțelegem „ce-i mână pe ei în luptă” și de ce sunt așa.

După cum am mai scris pe aici, m-am născut într-o familie ortodoxă practicantă, am mers la biserică și cu bunica și cu străbunica mea. După ani de mers la biserici și mănăstiri, mi-am făcut o părere asupra tipurilor de oameni care le frecventează și mă aplec acum asupra credinciosului de tip „vreau la moaște, vreau cu tata popa și în miezul pandemiei”. Cum sunt ei și de ce au ajuns așa? În primul rând sunt oameni lipsiți de educație, provin din familii sărace sau au dezechilibre psihice. Cineva răutăcios mi-ar zice „Da, adică proștii, săracii și nebunii.” Nu este vina lor că au trăit într-un mediu în care nu au putut crește ca oameni, în care au fost învățați să fie mereu dependenți de cineva, să nu gândească cu propriul creier și să le fie frică. Ați văzut că sunt multe femei la biserică? Cele care susțin că nu iei coronavirus dintr-un loc sfânt, care umblă cu iconițe și cărticele de rugăciuni după ele și poartă batic. Ele sunt victimele patriarhatului agresiv practicat mult timp. Rostul lor pe lume a fost trasat de când erau copile: ești fată, te măriți, faci copii, asculți de bărbat, ai grijă de casă. Mereu sub papucul bărbatului. Multe dintre ele au soți alcoolici care le-au bătut o viață, nu au fost încurajate să studieze și au avut locuri de muncă din zone inferioare, gen femei de serviciu, muncitoare la fabrică sau casnice, fără independență, fără un orizont, fără nimic. Sărăcie, lipsă de educație, agresivitate. Fiind dresate că sunt inferioare bărbaților și să asculte de bărbați, când au ieșit din mediul agresiv menținut de soț și au ajuns la biserică, la taica părintele care vorbește frumos, te ascultă răbdător, vorbește de iubire și iertare, și-au dat seama că se pot lega de un alt fel de bărbat puternic: unul care nu țipă, nu le bate, e un om al lui Dumnezeu. Cunosc femei de genul ăsta și au făcut o obsesie pe biserică, pentru că ele nu cunoscuseră un alt loc unde să fie o atmosferă liniștită.

Pentru oamenii săraci și needucați, sursele de divertisment sunt foarte puține. Ei nu citesc cărți, nu merg la spectacole, la concerte, au un orizont foarte limitat și au o mare bucurie la biserică pentru că acolo întâlnesc alți oameni, fac parte dintr-o comunitate, se roagă împreună, mănâncă împreună la hram, își fac prieteni, după scandalul și sărăcia din casa lor, la biserică e sursa de bine. Pe ei izolarea asta i-a dărâmat pentru că dacă n-au mai putut merge la biserică, n-au mai avut altă sursă de relaxare, socializare, sunt complet pierduți fără biserică. Într-un creier unde nu s-au pus prea multe în decursul timpului, îndoctrinarea religioasă încape perfect. Apropos de asta, mulți dintre ei sunt formați așa de mici. Ce-i bagi omului în cap din copilărie, acolo rămâne, așa cum și eu am rămas cu obiceiul rugăciunii pentru că la 4 ani am fost învățată să spun rugăciuni. Trebuie să îți educi copilul și pe latura spirituală, eu n-aș rata asta în educarea copilului meu, dar contează mult ce-l înveți. Iar asta, automat, ține și de ce ai tu în cap. Oamenii cu educație precară sunt bucuria viclenilor care îi duc de nas. Șmecherii fac pogo pe mulțimile de naivi care îi divinizează. Dacă nu ar mai fi naivi pe lume, șmecherii ar muri de foame.

Ce altă categorie mai găsim între cei care nu concep să lipsească de la biserică nici două săptămâni? Oamenii care s-au legat cu disperare de imaginea bisericii pentru că viețile lor sunt niște dezastre. Ei refuză să vadă realitatea care i-ar băga în depresie și rămân la stadiul unui copil care crede în Moș Crăciun și în îngerașul de pe umărul drept, pentru că asta îi menține într-o euforie pentru care nu trebuie să dea bani cum dă narcomanul pe doza lui. Se cred superiori altora pentru că merg la biserică, sunt convinși că li se pot întâmpla minuni, fac tot felul de analogii cu diverse coincidențe pe care chiar le consideră minuni, nu se pot lipsi de dozele astea de serotonină și ajung dependenți și înconjurați de tot ceea ce îi duce cu gândul la biserică: iconițe, batiste duse la mănăstirea cu moaștele Sfântului Nu Știu Care, tămâie, anafură, chestii de care te poți lipsi liniștit și care au asupra lor efectul razelor de lună asupra papucilor de gumă dar sunt liana pe care și-au făurit-o ca să se agațe pentru a nu cădea în gol. Iluzii. Îi compătimesc și îmi pare rău că, pe seama nevoii lor de echilibru, se fac bani frumoși iar ei tot într-o realitate paralelă sunt încurajați să trăiască.

Mai sunt cei din categoria grea, dacă o pot numi așa, cei care au nevoie de medicație psihiatrică de durată sau de urgență și nimeni nu-și pune problema că își fac veacul pe la biserică în loc să primească tratament de specialitate. Cum era doamna aceea care a făcut în 2019 o criză la moaște la Iași și a ajuns subiect de meme pe net. E foarte urât să râzi de un om bolnav iar cei care s-au amuzat pe seama ei nu au mai multă educație decât cei care cred că nu faci accident dacă ai iconiță în mașină. Biserica nu rezolvă problemele psihiatrice dar oamenii foarte amărâți consideră că poate rezolva tot pentru că asta îi scutește de a căuta rezolvarea în altă parte. La biserici și mănăstiri poți vedea ce mare și urâtă e rata incidenței bolilor psihice în România. Oameni dărâmați psihic de sărăcie, de abuzurile suferite, de boli mintale cronice. Este foarte trist.

După tot ce am scris eu aici, vă mai vine să râdeți de cei care acum se adună pe la biserică și susțin că Iisus îi vindecă și că nu vor lua coronavirus dacă se împărtășesc? Faptul că ei sunt convinși de asta, că se îmbrâncesc la moaște cu jandarmii, nu credeți că e în primul rând eșecul societății că i-a lăsat în margine și a omis să-i educe? Nu credeți că ei fac parte dintre cei care nu s-au putut menține la suprafață și s-au scufundat în mocirla de care mulți ne-am ferit cum am putut în ultimii 30 de ani? E urât din partea noastră să râdem de niște oameni diperați sau îndoctrinți și, cu cât vom fi mai agresivi cu ei, cu atât nu-i vom putea ajuta să înțeleagă în ce situație sunt. Mă simt vinovată pentru că și eu am râs de ei uneori. Râde lumea pe net de ei și îi înjură în toate felurile, sunt ciuca bătăii postărilor pe facebook și nu-i bine pentru că și ei sunt oameni iar dacă noi, în loc de 100 de înjurături la rând și hăhăială pe seama lor, am scrie 100 de mesaje în care i-am îndemna să aibă grijă de ei ca să poată merge iar la biserică după pandemie, să-și revadă atunci prietenii cu care mâncau la hram, s-ar gândi că poate e bine să stea acasă până trece boala. Și unii poate că s-ar întreba și dacă e OK ce face Teodosie cu ei. Oricum, sunt mulți ortodocși (chiar mulți dobrogeni) care nu dau nici 2 bani pe toată regia și interpretările lui la diverse praznice. El și Mazăre, regie și spectacol. În Dobrogea e un virus de histrionism, se pare. Lucrurile de genul ăsta umbresc munca altor preoți care au grijă de enoriași, nu îi cheamă acum la biserică, respectă regulile din pandemie, doar că ei nu se văd pentru că nu sunt așa vocali și nici presa nu-i bagă în seamă, presa vrea scandal și paie pe foc. Eu am scris acum despre acea categorie de persoane care, moarte-coapte, vor la biserică sau la procesiuni cu moaște, dar sunt și credincioși care duc o viață echilibrată, au un anumit nivel de educație și se rogă acasă, se vor vaccina și vor reveni la biserică în siguranță. Dar ceilalți insistă cu disperare să creadă că virusul îi ocolește pentru că ar vrea ca măcar acum să poată demonstra că toate acele idei, pe care își bazeză ei existența de creștin, sunt adevărate și că „necredincioșii” vor ajunge în iad. Dacă am încerca să-i înțelegem pe ceilalți în loc să-i judecăm și să-i ajutăm în loc să-i arătăm cu degetul, i-am putea duce măcar un pic pe un drum bun.

Un gând despre „Pandemia și enoriașii

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: