Curaj!

Azi mi-am luat inima în dinți și am făcut ceva ce plănuiam de mult dar tot simțisem că nu-i momentul, că mai trebuie să aștept, că nu eram pregătită pentru consecințele gestului meu. Tot amânasem și, pe măsură ce amâni, emoțiile cresc când știi că ceva incomod trebuie făcut. Și am zis: „Acum sunt gata. Pot să fac asta, e ca și cum aș face bungee jumping prima oară, sar în gol, nu știu cum va fi dar sar.” Trebuia doar să scriu cuiva și apoi să mă descurc cu toate emoțiile pe care le-ar fi generat răspunsul care ar fi adus la suprafață tot ce durea mai tare în mine. Sunt chestii pe care le amâni cu anii și amânarea mărește presiunea. Mi-a fost frică. Am încercat să-mi dau curaj dar îmi era tot mai frică. Am început să plâng, nu-mi aminteam să mai fi plâns așa, de frică pură. Când am fost data trecută la medicul de familie, era un băiat cu mama lui, venise pentru vaccinare și plângea cum am plâns eu azi. Dacă nu amputezi un membru necrozat, faci septicemie și mori. M-am simțit ca un pacient dus spre sala de operații pentru amputare. Eviți septicemia dar pierzi o parte din tine. Mi se strânsese stomacul de frică, simțeam că voi începe să vomit, dar mă simțeam capabilă să trec prin tot ceea ce ar fi adus zilele următoare. Trebuie doar să ai curaj pentru că pregătit pe deplin nu vei fi niciodată. Am scris ce am avut de scris și m-am lăsat apoi în voia tristeții și a golului care au înlocuit frica. Ce a fost mai greu a trecut. Sunt unele trăiri atât de rele și de epuizante și nimeni, nimeni nu te poate ajuta. Îți asumi consecințele a ceea ce ai făcut, îți asumi consecințele a ceea ce ai greșit față de tine și față de alții, accepți faptul că și ceilalți sunt oameni și nimeni nu-i perfect, ierți și mergi mai departe.

N-ar fi trebuit să amân atât, n-ar fi trebuit să evit ceea ce puteam rezolva de mult, doar pentru că nu știam cum va fi după ce voi face acest gest. Ar fi rebuit să am mai mult curaj. Să nu faceți ca mine. Să nu închideți nimic rău într-un dulap cu gândul că îl veți deschide voi odată și-odată. Va fi ca o cocă ce dospește, ca o vietate infamă ce se mărește din resursele voastre. Curaj! Înfruntați și rezolvați tot răul. Nu țineți pe suflet nimic dureros amânând momentul în care să să confruntați problema. Cu cât trece mai mult timp, veți confrunta durerea maturizată și puternică. Să ascunzi ceva nu-i nici pe departe o soluție. Mă așteaptă niște zile grele, am o față de zici că m-a călcat 41, dar tot e mai bine decât să car toată incertitudinea aia după mine. Și mi-am spus: „Oricând poate fi mai rău. Ăsta e un aspect care a întunecat tot, e durerea zilei de azi și poate va fi durerea întregii săptămâni. Dar putea fi mai rău. Puteai fi bolnavă, putea să-ți fi ars casa și stăteai pe drum, puteai să ai o rudă moartă și acum te ocupai de înmormântare, putea fi un cutremur de 7 grade și acum erai printre ruine cu alte sute de vecini din cartier. E soare, te ții pe picioare, poți ieși să te plimbi, ai mâncare în frigider și căldură în casă. Ceea ce te doare e doar o parte a vieții tale. De restul te poți bucura. Nu aștepta să fie mai rău ca să îți dai seama că azi a fost totuși bine.”

Îmi pare rău dacă articolul pare incoerent, am plâns cam toată ziua și am o stare de epuizare uriașă. Dar știu că ceea ce am făcut azi, îmi asigură ani de armonie înainte, doar că am nevoie de răbdare cu mine ca să se aranjeze totul și să pot trece de vria în care mă simt acum. Dragii mei, să nu amânați nimic din ceea ce vă epuizează resursele, ca un parazit sufletesc. Smulgeți răul din rădăcină, oricât de grea va fi cicatrizarea. Căsnicia vă e o mizerie? Divorț, chiar dacă va fi un an de haos în viața voastră, asumați-vă și trăiți apoi liniștiți. Jobul vă e o mizerie? Demisie, chiar dacă veți merge la încă 100 de interviuri apoi. Vreți s-o rupeți definitiv cu cineva chiar dacă poate vă e părinte dar v-a făcut viața un iad? Nu meritați să trăiți într-un iad. Curățați tot ce vă e povară. Timpul trece atât de repede și fiecare zi trecută e pierdută. Nu amânați nimic pentru că apoi, părerea de rău că ați irosit timpul, va fi direct proporțională cu timpul lăsat să treacă. Mi-ar fi foarte greu să povestesc ce am făcut azi, cum mă simt acum și cum mă pregătesc să gestionez niște zile de posibilă depresie, așa cum se pregătesc americanii de uragan. Dar ce e ușor pe lume și cine are viață perfectă? Cine? Putea fi mai rău și voi trece peste asta cu ajutorul Lui Dumnezeu, e cel mai încurajator gând pe care îl am.

Dacă vreodată treceți prin depresie sau trebuie să faceți față stării de gol interior după pierderea cuiva (fie că e mort sau că e o despărțire), sunt lucruri care ajută. Pot vorbi despre asta pentru că am avut depresie și știu ce m-a ajutat. 1.Curățenia, fie că faceți temeinic ordine și curat în casă sau că vă îngrijiți, vă dă o stare de bine. Eu mâine îmi voi pune unele dintre cele mai frumoase haine și bijuterii și mă voi machia cu atenție când plec spre seviciu. Îngrijiți corpul ca să dați un imbold minții. 2.Limbile străine. Nu știu cum dar învățarea unei limbi străine pur și simplu curăță mintea de depresie. Faceți un curs, intrați pe Duolingo sau exersați o limbă străină pe care o știți. Eu voi citi acum ceva în engleză, am găsit un text interesant despre Mishima și abia aștept să-l citesc. 3.Rugăciune. Ce vă doare? Ce vă îngrijorează? La asta să-i cereți ajutor Lui Dumnezeu, simplu, îi cereți să vă lumineze și să vă ajute pentru că simțiți că nu mai faceți față cu problema X. Dacă e îngăduit să treceți și prin asta, vă va ajuta să treceți. 4.Acceptarea. E greu, da, e greu, e foarte greu, a trecut cheful de râs, de ascultat muzică, e doar tristețe. Trăiți-o până la ultima picătură, nu încercați s-o negați sau să râdeți la emisiuni stupide. Va trece. Așa cum nicio bucurie nu e veșnică, nici tristețea de azi nu e veșnică.

Doresc fiecăruia dintre cei care, de frică sau comoditate, se complac în situații care îi secătuiesc de puteri, să aibă curajul de a schimba totul. Pregătit pe deplin nu vei fi niciodată, doar fă primul pas și apoi te vei adapta. Poate vei plânge, poate vei simți că până aici ți-a fost, poate că o vei lua de la capăt cu toate și fiecare zi va fi ca într-o lume nouă. Dar eliberarea, plenitudinea și vindecarea pe care ți le oferi, merită 100%.

%d blogeri au apreciat: