Crăciun 2020

După o perioadă foarte aglomerată, mă mai adun și eu să scriu. E ajunul Căciunului, nu am absolut nicio senzație de sărbătoare dar mă simt foarte bine și, dacă aș putea, aș împărți starea mea de bine cu cei care au nevoie. E primul Ajun în casa mea și văd că încă nu am obosit să mă bucur de casa asta. Nu mi-aș fi imaginat că va fi așa. Doresc fiecăruia dintre cei care nu au casa lor, să fie bincuvântați cu bucuria asta.

Cu un an în urmă scriam de Ajun despre sărbătoarea oamenilor uitați, singuri, amărâți, despre realitatea că și pentru ei există Crăciun. Cam așa mă simțeam și eu. An de an, când venea Crăciunul, iar îmi aminteam că nu am un partener și copii și iar mă gândeam unde am greșit și uite-așa se adunau gândurile triste, unul după altul, cum se adună nuntașii la dansul pinguinului. Când încă mai e loc de speranță, mai e loc și de tristețe. 2020, un an care ne-a bușit grav pe toți, pentru mulți dintre cunoscuții mei a adus schimbări majore, în bine sau rău. Așa a fost și pentru mine. Nu doar că a a venit Moșul cu sacul de daruri în viața mea, lucruri așteptate de mult, dar anul ăsta am căpătat o certitudine care, contrar modului în care sună, m-a ajutat să mă relaxez și să fac planuri. Mi-am zis: „Ce urăști și eviți cel mai tare? Să fii penibilă. Ai ocazia să nu fii penibilă, e ofertă specială, n-o rata. Ai 38 de ani, nu mai ești nici ca la 18, nici ca la 28. Ai fire de păr alb, ai deja niște linii subțiri pe frunte și la colțurile ochilor, alea nu vor trece, se vor adânci pe măsură ce te vei decrepi și vei ajunge o babetă. Oi fi tu simpatică, altruistă, om de nădejde la serviciu și prietenă devotată dar ca femeie ești out of date. Fă un minim efort și acceptă chestia asta ca să n-o dai în penibil. Plus de asta, ce ți-a mai rămas? Divorțații și trecuții. Ce-a fost bun, s-a dat de mult și tu n-ai fost pe fază. Mai ții minte când ai ieșit cu divorțatul ăla și toată întâlnirea ți-a povestit doar cum se certa cu fosta nevastă și cu rudele ei, cum se înjurau la tribunal și se luptau pe copil? Cam asta e ceea ce ți-a mai rămas. Hai, închide taraba, că s-a terminat programul.” Oricum, m-am obișnuit cu singurătatea pentru că eu nu sunt genul care se combină cu cine o fi, doar de dragul de a avea partener și din 2007, de când am încheiat ultima relație, am avut timp să mă și împrietenesc cu singurătatea. Anul ăsta am acceptat faptul că niciodată nu voi mai avea un partener. Asta a făcut să regândesc tot restul vieții mele, ca atunci când faci curat în casă și arunci tot ce era inutil. Rămâne spațiu gol și îl umpli cum îți place. O grămadă de planuri mi-am făcut pentru anii viitori, pentru viața mea de femeie singură. Acum e pandemie, asta-i situația, dar anul viitor aș vrea să mă prindă sărbătorile de iarnă într-o pensiune din Bucovina, să văd și eu colindătorii ăia mascați și să fie zăpadă. Abia aștept. Sunt multe lucruri pe care abia aștept să le fac după ce trecem de perioada asta de frână. Chiar am simțit necesar să refac toate planurile pentru că doar rău îmi făceam gândindu-mă că uite cum au trecut anii și eu nu am avut acea familie pe care mi-am dorit-o și pe care nici în copilărie n-am avut-o. Nu poți s-o ții langa cu o chestie care nu-i inutilă, ci neconstructivă de-a dreptul. Doresc fiecărui om care locuiește singur să ajungă în punctul a se simți bine cum mă simt eu. E foarte odihnitor. Nimeni nu trage de mine, nimeni nu-mi ține contul unde am lăsat o farfurie, un prosop sau un spray, fac ce vreau, aveam astă vară momente în care zăceam pe pat ca un porc, stăteam așa și mă gândeam ce bine e. Azi am făcut curat în toată casa apoi am gătit, m-am organizat exact cum am vrut, nimeni nu mi-a stat în drum și nu mi-a întârziat treaba. Nu-i nici pe departe atât de greu să fii singur. Din pură naivitate am amânat momentul cumpărării casei, cu teama de singurătate. Nu știi până nu încerci. Niciodată să nu vă bazați deciziile pe ceea ce credeți că s-ar putea întâmpla. Când spui „Da”, ai șansa să evoluezi. Eu am zis „Da” acestei case și bine am făcut. Vă doresc să fiți fericiți cu deciziile voastre așa cum mă simt eu în 2020 fericită cu deciziile mele. Să vă bucurați de locul vostru cum mă bucur eu de locul meu. Să fiți sănătoși și să vă odihniți de Crăciun pentru că a trecut un an după care odihna e tot ce ne trebuie în primul rând. Darul pe care v-aș dori să vi-l oferiți de Crăciun ar fi să vă gândiți la ce ați schimba în 2021, dacă v-ați uita în urmă la finalul vieților voastre, și asta să schimbați. E an de pandemie, e an în care fiecare ne-am gândit că poate murim și în care înțelegem clar că timpul nu trebuie irosit. Vă doresc tot ce ar completa cu bucurie și lumină viețile voastre.

%d blogeri au apreciat: