HAEVN

Scriu despre o trupă a cărei muzică îmi dă o stare de plenitudine și relaxare cum mi-am dorit întotdeauna să am la contactul cu o creație artistică. Prima oară i-am ascultat întâmplător, la începutul lui 2020, mi-au apărut ca sugestie pe YouTube pentru că văzusem ceva asemănător cu stilul lor. În zilele următoare, muzica lor mi-a umplut camera. Plutesc când îi ascult. N-aș putea spune că am o melodie preferată de-a lor, toate îmi plac, dar dacă m-ar întreba ce-mi vine acum în minte, e „We are”. Uneori am melodia aceea în cap când mă plimb, când mă relaxez, în momentele de liniște. Vocea lui Marijn van der Meer este atât de plină, de plăcută și clară, încât simți cum îți stabilizează ritmul cardiac când o asculți. Când ascult HAEVN, am senzația pe care mi-am dorit-o mult, e imposibilă dar foarte plăcută, dacă mi-o imaginez. Că fac free diving într-o mare calmă, uriașă, plutesc liber spre adânc, fără să am nevoie de oxigen. Îmi place senzația de plutire și scufundare, îmi amintesc cum era când coboram la fundul bazinului de înot, liniștea, presiunea apei, atingerea ei. Vi-i recomand pe HAEVN, cred că muzica lor aduce liniștea care ne lipsește de multe ori.

Unul dintre cele mai frumoase clipuri pe care le-am văzut vreodată este acesta, cu fragmente filmate la Budapesta, în 2017, la înregistrările făcute cu orchestra pentru albumul lor „Eyes closed”. Este extraordinar de bine filmat, totul e de-o eleganță și de-o seninătate, de la simplitatea doamnei care intră în sală în primele secunde, până la detaliile instrumentelor și imaginile de ansamblu ale sălii. L-am văzut de multe ori, am admirat frumusețea oamenilor de acolo și mi-au amintit de cei pe care îi vedeam pe Calea Victoriei când mă plimbam și erau seri de festival Enescu. Mă bucur foarte mult pentru că i-am descoperit pe HAEVN. Nu știu de ce, dar în perioada izolării nu i-am ascultat, cred că și uitasem de ei în stresul și suferința aia. Dar spre sfârșitul verii am reînceput să-i ascult. Ieri au lansat o melodie nouă. Într-una dintre zilele trecute i-am auzit într-un magazin, ca fond sonor, și e minunat să se audă cât mai des muzică de asemenea calitate. În orice domeniu, profesioniștii sunt profesioniști și amatorii rămân amatori, indiferent cât suflet ar pune. Acum face muzică oricine. Dacă îi place cuiva să cânte și are niște bani, „se face” cântăreț, fără niciun fel de studii de specialitate. De aceea apreciez foarte mult profesioniștii din muzică, pentru că au concurență cu toți amatorii care au succes pentru că lumea nu poate sau nu vrea să facă diferența. Oamenii ăștia sunt profesioniști și fac diferența.

%d blogeri au apreciat: