„Viață de vânzare” de Yukio Mishima

Am o nouă secțiune pe blog, numită „Ce-am mai citit” și, evident, în ea vor fi recenzii de carte. Pentru că sunt pasionată de lectură, e mai bine să grupez cărțile într-o categorie a lor, decât să le știu împrăștiate pe tot blogul.

De Crăciun am primit un voucher cadou la o librărie și mi-am ales două cărți de Mishima, unul dintre scriitorii pe care îi iubesc. Prima dintre ele, „Viață de vânzare”, e publicată recent la Humanitas. Cine își vinde viața? Hanyo Yamada, un tânăr de 27 de ani. După o tentativă eșuată de suicid (veți vedea în carte motivul neașteptat pentru care își dorise să moară), pune un anunț în ziar, ba chiar și un afiș pe ușa apartamentului unde stătea cu chirie, Life for sale. Primul client, un bătrânel care îi propune să seducă o femeie. Mai departe, povestea devine atât de ciudată, încât recunosc că m-am întrebat dacă chiar a scris Mishima asta pentru că stilul lui e clar, elegant, delicat (sau cel puțin așa îl percepeam eu), iar toate ciudățeniile alea alambicate nu par a fi în stilul lui, m-au dus cu gândul la Kawabata. După ce scapă viu din misiune, deși nu se aștepta, Hanyo primește alte oferte de la persoane care mai de care mai bizare. Punându-și viața la vânzare, crede că va muri după ce va face tot ceea ce îi cer clienții dar el trăiește și alte persoane implicate, mor. De ce oare?

Dintre toate misiunile pe care le-a primit, mi-a rămas în minte cea cu femeia vampir. Deși sună a kitsch, e o parte interesantă a romanului. Maturitatea, energia, dorința sinceră de a-și ajuta mama, pe care le are fiul ei, îl fac un personaj agreabil, uman, spre deosebire de diverse caractere tenebroase ale altor personaje din carte. Femeia vampir nu e rea, ca într-un film de groază, eu am perceput-o ca pe un om ce suferă și e neîmplinit. Vampirismul ei m-a dus cu gândul mai degrabă la un imens gol interior, imposibil de umplut. Scena incendiului, în care Hanyo este la spital cu anemie serveră, mi s-a părut excepțională. Nimeni nu descrie culorile cum le descrie Mishima. Vezi incendiul ăla, ești acolo, cu ei. Nici nu apucă Hanyo să se externeze și vine peste el următoarea misiune după care părăsește apartamentul și pleacă în lume, să-și caute alt loc. Nimerește în mrejele unei femei cu psihicul tare zdruncinat și care m-a dus cu gândul la iubita nebună a lui Toru din „Îngerul decăzut”. Mishima are un anumit tipar pentru persoanjele cu probleme psihice. Încercând să scape din viața complet bolnavă pe care o ducea cu ea, Hanyo începe să-și prețuiască viața pe care de atâtea ori o scosese la vânzare, fără să-i pese că va muri. Sau nu neapărat s-o prețuiască, ci mai degrabă să se lege de ea. Nu mai e așa disociat de viața lui. Devine un fugar iar la finalul cărții ajunge să se adăpostească, rănit și cu mâinile legate, într-o secție de poliție unde cere apă. Cine l-a adus în situația asta și ce se va întâmpla la secție?

„Viață de vânzare” mi s-a părut o joacă a lui Mishima, nu are profunzimea „Mării fertilității” sau a „Pavilionului de aur”, nici delicatețea din „Sete de iubire”. Am citit-o în concediul de la sărbătorile de iarnă, cu bradul lângă mine și colindători sunând pe la uși, nu cred că este o lectură potrivită unei sărbători atât de duioase și vesele, poate o recitesc peste câteva luni. Nu va rămâne între preferatele mele, poate și din cauza stilului bizar și a întâmplărilor incredibile relatate. Dar e scrisă bine și multora le va plăcea pentru că e ceea ce își doresc ei să citească.

%d blogeri au apreciat: