Cel îndrăgostit de tine

În acest articol vă dau un sfat din tot sufletul meu și dacă măcar un om îl urmează, tot e bine.

În 2015 m-am îndrăgostit de un tânăr. Eu sunt foarte sinceră, i-am spus că îl plac foarte mult și l-am întrebat dacă vrea să ieșim. Nu doar că îl plăceam foarte mult, eram super îndrăgostită de el și în mod sigur și-a dat seama, după atitudinea mea. Am avut un schimb de mesaje pe fb și urma să ne vedem, mi-a zis că da, vrea să ieșim, părea chiar entuziast. Apoi a dispărut complet. I-am dat un mesaj, l-am întrebat ce mai face și nu mi-a răspuns. Știam că e bine, sănătos, ieșea cu amici comuni. I-am scris cerându-i scuze dacă l-am deranjat și cu urări finale de bine. Mi-a dat cu seen și cu asta basta. Am plâns o grămadă, m-am simțit mizerabil. Una dintre amice mi-a povestit că era pasionat de o tânără și spera ca ea să iasă cu el. A început o relație cu ea după vreo 2 luni, mă uitam la pozele de pe fb, ce fericiți erau împreună, și mi se rupea sufletul. Încă îl plăceam foarte tare și nu îi purtam pică pentru că era cu ea, mă bucuram că e fericit, dar mă întrebam de ce a trebuit să fie atât de crud cu mine, să nu-mi răspundă măcar cu un cuvânt la mesaje. Era suficient să-mi spună că nu mai vrea să ieșim, acceptam asta și îmi vedeam de viață linișită, doar nu era un capăt de lume. De ce să fiu ignorată ca un nimeni, când eu avusesem atâtea cuvinte frumoase pentru el și mi se părea unul dintre cei mai frumoși oameni din lume? Din 2016 n-am mai știut nimic de el, l-am șters și din facebook, doar l-am mai văzut de 3 ori pe la metrou cu iubita lui, o fată frumoasă din Focșani, parcă era Scarlett Johansson. El avusese noroc. Îl acceptase cea de care se îndrăgostise.

Cu două săptămâni în urmă am ieșit cu o nouă amică, era prima oară când ieșeam cu ea, nu ne știm de mult timp. Din vorbă în vorbă, am aflat că îl cunoștea și mi-a spus că nu mai era cu fata frumoasă ca Scarlett Johansson. În 2018 ea l-a înșelat cu un prieten al lui, el a aflat din mesajele de pe telefonul ei, s-au despărțit iar el a făcut depresie și a fost 6 luni la psiholog pentru că nu își putea reveni, că a suferit enorm.

Oamenii care ne iubesc, ne văd perfecți. Pentru ei, suntem cei mai frumoși. Defectele noastre sunt calități în ochii celui care e îndrăgostit de noi sau care ne iubește. Dumnezeu, care ne-a dat suflet, e iubire totală și ne hrănește cu iubirea Lui de parcă am fi toți perfecți. Să-ți bați joc de un om care te iubește, e ca și cum ți-ai bate joc de darul Lui Dumnezeu. Fără vreo urmă de dramatism, vă spun: aveți grijă cum vă purtați cu cei care vă iubesc pentru că veți plăti dacă le răspundeți cu rău. Într-o lume atât de crudă și indiferentă, menajați sufletele celor care vă iubesc. Simt că Scarlett Johansson de Focșani m-a răzbunat. Nimeni în afară de ea nu putea să-l facă să sufere așa cum m-a făcut el pe mine să sufăr.

Nu sunteți obligați să aveți o relație cu cineva doar pentru că s-a îndrăgostit de voi. Nu sunteți obligați să fiți măcar amici. Poate că e o prezență incomodă, vă simțiți stânjeniți de pasiunea lui/ ei. Există refuz civilizat: „Mă bucur că cineva are o părere atât de bună despre mine dar eu nu vreau să avem o relație, îți doresc mult succes și sper să întâlnești pe cineva care să te facă fericit. Te rog să nu mă mai cauți.” Simplu. Și vă lasă omul în pace. Dacă nu vă lasă în pace pentru că este needucat și nu înțelege un refuz, există block pe net, reclamație pentru hărțuire la poliție, dar asta se întâmplă rar după un refuz ferm și respectuos. Un om care vă iubește, vă înțelege, va plânge un timp în camera lui până îi trece și gata. Dar măcar ați fost corecți, nu nesimțiți, și nu i-ați adăugat o suferință în plus. Dacă râdeți de el, dacă îl ignorați deși asta îl face să sufere, veți avea parte, mai devreme sau mai târziu, de aceeași mizerie. Chiar dacă din lipsă de maturitate ai făut un om să sufere, fără să te gândești la consecințele gesturilor tale, va veni și rândul tău.

Și eu m-am purtat odată urât cu un băiat îndrăgostit de mine. Aveam 20 de ani, el vreo 22. Era pasionat de mine, mă urmărea pe stradă fără să-mi dau seama. El avea o situație familială foarte grea. Mama lui îl părăsise și noua soție a tatălui îl trata foarte rău, era foarte amărât. Asta mă speria la el, senzația aia de fragilitate, de om dintr-o altă lume. Nu mi-am dat seama că era îndrăgostit de mine. Nu mi-a zis niciodată. O prietenă mi-a zis că el mă urmărește, că e îndrăgostit de mine și nu am crezut-o. Nici nu mai știu cum îl chema. Odată și-a luat inima în dinți și m-a întrebat dacă vreau să ne vedem. I-am zis că da. Apoi m-am răzgândit pentru că eram îndrăgostită și eu de altcineva. În ziua întâlnirii, nu m-am dus. Nu aveam telefon mobil, aveam doar fix dar el nu știa numărul. Cred că m-a așteptat o grămadă. I-am spus mamei că aveam întâlnire dar nu mă duc. Mama s-a supărat și a spus: „E foarte urât ce ai făcut. Chiar dacă nu îți place de el, trebuia să mergi, odată ce ai acceptat, și să îl refuzi politicos dacă îți propunea să mai ieșiți, nu să îl lași în drum.” Eu crezusem că doar mă place, așa, un pic și că n-o să dea 2 bani că n-am fost la întâlnire. Pe măsură ce timpul a trecut, mi-am dat seama ce prostie am făcut și îmi pare rău. Mama lui îl părăsise, mama vitregă îl ținea într-o cameră fără căldură, și o femeie de care s-a îndrăgostit, l-a lăsat baltă s-o aștepte degeaba pe stradă. Nu mai știu cum îl chema, nu mai știu dacă ne-am mai văzut de atunci, dar uneori mă gândesc că am greșit și aș vrea să mă ierte. Și acum, la 38 de ani, nu mi-ar veni să cred că cineva s-a îndrăgostit de mine. Mă întreb ce mare lucru poate vedea cineva frumos la mine, cui i-ar păsa că n-am fost eu la întâlnire? Cine ar plânge de dorul meu? Dar cei care ne iubesc, ne văd cu ochii lor, nu cu ai noștri. A venit și pentru mine momentul să plătesc pentru prostia făcută, mereu mi-a dat viața peste nas când am fost rea cu oamenii care m-au iubit.

În timp, m-am îndrăgosit și de oameni buni, care m-au menajat și m-au tratat cu decență, chiar dacă relația a fost imposibilă. Erau oameni maturi și cu respect de sine. Atitudinea lor mi-a fost exemplu și m-a ajutat și să-mi cresc stima de sine, nu doar să fiu indulgentă și omenoasă cu omul îndrăgostit de mine.

Chiar dacă nu putem iubi aproapele ca pe noi înșine, putem avea gentilețe și gratitudine față de cei pentru care contăm.

%d blogeri au apreciat: