Călător

De vreo două săptămâni sunt cu gândul doar la concediu. Nu neapărat zile întregi libere, cât o plecare, oriunde. Dorința de a face bagaje și a pleca e uriașă. Săptămâna trecută eram la serviciu zilnic cu ochii pe site-ul celor de la Hello holidays, cu care am fost anul trecut în excursie, și tot căutam ceva care să-mi placă în martie, în aprilie, că pentru iunie deja sunt hotărâtă să merg la Cluj dar până atunci să mai merg undeva. Nu aveau multe oferte în România pentru martie și aprilie și am căutat la o altă agenție despre care am auzit lucruri bune. Dacă voi merge cu ei și îmi va plăcea, vă spun și cum se numesc. Am văzut ce era și acolo și vreo două zile am oscilat pentru aprilie între Cazanele Dunării cu Hello holidays sau Miercurea Ciuc cu cealaltă agenție. Știu că-i foarte frumos la Cazane dar încă îmi iau curaj să merg în Oltenia și am preferat cele două zile în secuime, chiar dacă în aprilie sigur prindem vreme rece. Numai kurtos am în cap. E unul dintre deserturile care îmi plac tare și voi avea ocazia să-l mănânc la el acasă.

fotografie cu 3 kurtos kalacs
Foto: gustoase.net

Vouă vă place să călătoriți? Eu mă preling de tristețe că nici anul ăsta nu reușesc să văd toată țara pentru că nu îmi permit financiar. În mai intenționez să merg în Deltă și va trebui să mă și hotărăsc unde merg de Crăciun pentru că în debandada și petardele din București nu vreau să mai stau. Nu aș pleca anul ăsta din țară, e un haos din cauza pandemiei, plus că mi-am propus să văd cam tot ce e mai important și mai frumos în România. Chiar dacă unii s-au amuzat pe seama mea, că nu am văzut România până la 38 de ani, eu am un avantaj acum, pentru că descopăr România, când alții se simt captivi aici, pentru că au văzut și munte și mare și câmpii dar cu plecatul în străinătate e greu acum. La vară văd și eu pomul lăudat, Clujul, Mecca civilizației românești. Și cetatea Devei și castelul Corvinilor, am o cascadă de serotonină în cap când mă gândesc la toate astea. Acum mi-aș face bagajele și aș pleca, dacă s-ar putea. Mi-am luat o garsonieră ieftină într-o zonă de periferie, tocmai ca să nu am grija ratei și să pot călători des, pentru că nu am un salariu care să-mi permită multe cheltuieli. Când într-un taler al balanței ai locuitul într-o zonă rău famată pe care ai ales-o ca să poți călători, pe celălalt taler clar trebuie să pui ceea ce ți-ai propus pentru că altfel dezechilibrul e prea mare și nu poți lăsa ceva neplăcut să atârne atât de greu.

De ce nu călătoresc singură și prefer agenția? Pentru că nu agreez singurătatea, mi-e suficient cât stau singură acasă, îmi place să fiu cu mai multe persoane în locuri noi, să glumim, să mâncăm împreună. Apoi, pentru că se poate merge în locuri care altfel mi-ar fi destul de greu accesibile, eu neavând mașină. Nici nu mi-am dorit vreodată să conduc, am și ușor deficit de atenție și orice ar fi, nu-mi voi lua carnet, știind că dacă un disperat trece strada pe unde îi vine și eu îl calc, risc pușcăria. Să-mi pierd libertatea pentru un zgâmboi de copil sau un bețiv care mi-a sărit în fața mașinii? Nu, frate. Dormitez eu frumos în tren sau în microbuz și îi las pe alții cu stresul. Eu sunt pretențioasă până la un punct în privința călătoritului cu necunoscuți. Astă vară, de exemplu, am fost un grup de vreo 20 de oameni în Transilvania. Eu mă gândeam că sunt o fițoasă, că sigur unii mă vor enerva, dar n-a fost așa. M-am înțeles bine cu toți (țațele de călătorie chiar m-au amuzat) dar a fost un cuplu care cred că ne-a detestat pe toți. Se vedea că aveau venituri peste medie, erau și culți, dar atât de răutăcioși cu toată lumea, de refractari, și cred că persoanele antisociale ar face bine să nu meargă în excursii de grup. Eu, de când locuiesc in the ghetto, nu mai am pretenții, reușesc să mă înțeleg cu oricine.

Crescând la mare, în familie de lucrători sezonieri pe litoral, mi-am petrecut copilăria prin multe hoteluri. Sunt pasionată de mersul la hotel. Îmi place să văd camere noi, să dorm în alt pat, să văd alte și alte modele de faianță în băi, să fac duș în diferite cabine de duș, să deschid fereastra și văd peisajul, cum a fost astă vară la Sibiu când mă uitam noaptea pe geam. La Brașov hotelul a fost un dezastru, nu se pune. Abia aștept să văd cum va fi anul ăsta, în ce așternuturi o să mai dorm, cum va fi priveliștea, ce mâncare ne vor da. Poate găsesc și un cățel sau o pisică la una dintre pensiuni, am cu cine să mă joc. Dacă se va ține circuitul din aprilie, pe primul loc e să aibă căldură pensiunea la care vom dormi în Odorheiu Secuiesc. La (o) câine, (un) pisică și așternuturi pufoase nici nu mă mai gândesc. Ce contează așternuturile dacă îți clănțăne dinții? Dacă ne ține Dumnezeu sănătoși, apuc să vă povestesc cum a fost. Și aștept cu mare nerăbdare și Delta. Peisajele alea, soarele meu frumos de Dobrogea, preparatele din pește (ah, pește de Dunăre, Doamneee, ce bun), vegetația, păsările. Acolo e luptă mare cu țânțarii dar sper să ne descurcăm. Îmi iau costumație de apicultor și nu au nicio șansă 🙂

Mi s-a părut incorect din partea unui coleg care mi-a spus anul trecut că urăște pandemia pentru că e nevoit să călătorească în „mizeria asta de țară”. România nu e o mizerie de țară. E foarte frumoasă. Cu tot dragul vă sfătuiesc să nu vă lăsați învinși de pandemie, de depresie, și să călătoriți în România anul ăsta. Când le-am spus colegilor cât costă la agenție excursiile, au zis că vor și ei. Anul trecut am dat, pentru 3 zile în Transilvania, 610 lei, în care au intrat transportul, ghidul, cazare single două nopți (dacă nu alegeam cameră single, plăteam 450 lei) și mic dejun. Iar acum, pentru cele două zile în Harghita, transport, ghid, cameră (tot single), cină și mic dejun, 378 lei. Voi mai achita doar intrările la muzee și masa de prânz+diverse chestii pe care le voi mai cumpăra. După ce voi vedea suficiente locuri cât să-mi fac o idee unde vreau să revin, va fi momentul să merg și singură. Culmea e că pe primul loc era mereu Bucovina pe lista mea și pe 2021 încă nu o am în grafic. Poate de Crăciun. Sunt circuite lungi acolo și încă nu mă simt în stare să merg cu autocarul câte 5 zile la rând.

Familie nu am, casă de lux nu am, câine, pisică, hamster, nu am. 20 de ani nu mai am. Serviciul meu e simplu și nu-l pot numi carieră, sunt funcționar administrativ. Poate mai trăiesc 10, 20 de ani (dacă nu mă lovește coronavirusul și nu mor anul ăsta). Să călătoresc, chiar și numai până la pelicanii din Deltă și la kurtosul din Miercurea Ciuc, e foarte frumos și important pentru mine. Fiecare om are bucuriile lui. Viața ne e prea scurtă ca să n-o înfrumusețăm cum putem. Faceți ceea ce vă bucură, fie că e pictură, plantat pomi, crescut copii, călătorit. Să fiți binecuvântați și să ajungeți în locurile unde experiențele vă pot ajuta să creșteți!

Un gând despre „Călător

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: