Artă japoneză deosebită

Azi am văzut o expoziție care, după părerea mea, e de neratat. Se numește „Celebrități din lumea plutitoare” și este o colecție privată Ukyio-e de stampe japoneze din perioada Edo (1603-1868). Sunt aproximativ 200 de lucrări expuse la Muzeul Literaturii Române (Calea Griviței 64-66). Intrarea este gratuită și expoziția poate fi vizitată până pe 10 aprilie. Înainte de a da detalii, vă spun ce sunt stampele: imagini imprimate pe hârtie sau mătase după undesen gravat pe o placă de metal moale, piatră sau lemn.

foto stampă cu două personaje feminine și umbrelă
Foto: Muzeul Național al Literaturii Române

Sunt extraordinare lucrările. Știam că voi vedea ceva lucrat minuțios dar sunt uimitoare. Sunt 4 teme majore abordate: curtezane, războinici, teatru Kabuki și artă erotică. Figurile celebrelor curtezane sunt toate cam la fel, zici că-i aceeași femeie în toate picturile, de parcă toate curtezanele japoneze ar fi fost clona unei persoane cu față umflată, buze mititele și gât gros aproape cât fața. Deci la fețele lor n-ai cum să vezi cine știe ce detalii (acesta era stilul de lucru, nu avem ce face). Dar kimonourile, coafurile și decorurile îți taie respirația. Sunt mii de detalii desenate, ornamentele de pe haine, firele de păr, florile, grafica evantaielor pe care le au în mâini, fiecare detaliu al peisajului care le înconjoară. De asemenea, veți vedea pe niște monitoare, scurte filme de prezentare, dacă vă veți face timp să le vedeți, veți fi plăcut impresionați. Am stat o grămadă în expoziție și o voi revedea pentru că merită revăzută.

Dintre toți pictorii expuși acolo, mi-a atras atenția Hokusai, pentru că auzisem de el, celebru la vremea lui, un fel de Michelangelo al Japoniei. Veți vedea „Marele val din Kanagawa”, o emblemă a Japoniei, e superbă lucrarea, să vedeți ce frumoase sunt detaliile ambarcațiunilor. De asemenea au și câteva cărți foarte vechi, foarte valoroase. De fapt e impropriu spus cărți, sunt un fel de reviste ale vremii, prime exemplare de manga (tot ale lui Hokusai), lucrate cu o minuțiozitate fantastică. De 200 de ani. Fusesem cu ceva timp în urmă la o lansare de carte, „Fiica lui Hokusai”, așa am auzit de el, dar nu m-aș fi așteptat să văd în România creațiile lui și să fiu atât de impresionată. De exemplu, când am văzut (într-un mic hol) lucrarea numită „Dancing beauty”, am avut senzația că ceva m-a lovit. Este năucitor de frumoasă.

Când am văzut stilul în care erau pictați războinicii, mi-am amintit de o carte pe care o cumpărase mama când eram copil. Se numea „Bushido – Codul samurailor” și avea pe copertă reprezentarea unei lucrări vechi cu Zeul Tunetului. Mi s-a părut amuzant la acești luptători din stampe că păreau a fi într-o fuziune cu dușmanul, ca un supra om cu 4 mâini, 4 picioare și corp masiv. Chipurile lor au o expresivitate fantastică. Sala cu actorii de Kabuki mi se pare cea mai caldă și mai aerisită. Sunt lucrări de mare finețe, mișcarea este exprimată atât de viu, culorile au atâta eleganță și simplitate, abia aștept să le revăd, pentru că am fost mai spre final și nu mai aveam răbdare, am trecut destul de rapid pe acolo. Ultima sală vizitată a fost cea cu tematică erotică. După cum vă spuneam într-un articol despre autorii japonezi, ei nu au mentalitatea creștină de a vedea sexualitatea ca pe ceva păcătos sau rușinos și desenele erotice sunt văzute ca niște simboluri ale fertilității. Sunt două aspecte care mi-au atras atenția: personajele sunt îmbrăcate (act sexual cu hainele pe ei, ceva incomod, cred eu) și au organele genitale supradimensionate. Un penis uriaș al unui om cu kimono ridicat până la brâu intră în vulva uriașă a unei femei cu kimono ridicat până la brâu. La fel, o grămadă de detalii ale vestimentației și decorului, plus niște poziții care vă vor contorsiona mintea la fel cum sunt contorsionate acolo personajele. Mi-a plăcut cum reprezentaseră vulvele, ca niște petale drăguțe și ondulate.

A vedea această expoziție a fost cel mai frumos lucru pe care l-am făcut în februarie și vă îndemn s-o vizitați. Colecția aparține unui domn numit George Șerban, era și dumnealui azi acolo și povestea unor vizitatori că o parte dintre lucrări au fost temeinic restaurate și unele dintre exponate, cum sunt cărțile de Hokusai Manga, au fost foarte scumpe. Eu nu aduc în discuție în primul rând prețul lucrărilor (pentru că scump a fost și diamantul pe care și l-a pus în frunte acel cântăreț care arată jalnic cu asemenea implant), ci calitatea experienței pe care o veți avea fiind acolo, în fața unor lucrări japoneze de 200 de ani, ieșite din mâinile unor artiști deosebiți, lucrări care au călătorit peste mări și țări, până au ajuns la noi, adunate toate într-o expoziție în 2021.

%d blogeri au apreciat: