Feminista și trecătorul nocturn

Am citit azi pe net o fază super amuzantă și trebuie să v-o povestesc. Am râs de s-or fi întrebat vecinii ce naiba aveam.

Uneori mai intru în profilurile de fb ale celor care îmi apar ca sugestii de prieteni. Pe unii îi știu, pe unii nu. Am văzut azi că aveam sugestie de prieten o doamnă pe care o cunoscusem prin 2015 la un curs organizat de fundația la care lucram. Genul de persoană care se declară feministă, elgibitistă, activistă și tot ce mai e la modă dacă vrei să ai acces la lumea bună și să faci networking în urma căruia să obții cât mai multe avantaje. Ea nu e feministă. Ea urăște bărbații. Sunt femei care, din diverse motive, urăsc bărbații. Asta e, om avea fiecare problema lui nerezolvată și o ducem după noi ca o ghiulea dar e păcat să te răzbuni pe oameni nevinovați pentru că un psihopat te-a pipăit în scara blocului sau pentru că te bătea tatăl tău când erai mică. Dar unele femei așa gândesc: dacă unul e nașpa, toți sunt nașpa. Exact cum gândesc și bărbații care spun că toate femeile sunt niște curve materialiste pentru că ei se uită numai la botoxate și prostituate dar n-au bani de unele ca ele și sunt ofticați. Revenim la feminista noastră. Scrisese ea pe fb următoarea întâmplare: într-o seară ieșise să-și plimbe câinele. Doar ea și cățelul erau pe tot trotuarul. Noapte. Din direcția opusă a văzut venind un bărbat înalt, cu glugă pe cap, părea o apariție amenințătoare și mergea zig-zagat. Părea să vină spre ea. Instinctul ei feminin s-a activat, oare cum să se apere? A căutat prin buzunare un obiect contondent, nu avea. S-a uitat la câine, s-ar fi putut să nu reacționeze. Și-a dat seama că avea în mână punguța cu caca de la cățel. A ochit cu ea fața individului iar el a văzut și s-a îndepărtat de ea dar apoi iar se îndrepta spre ea. Iar a ridicat punguța, cu direcție spre fața lui, el s-a îndepărtat. Apoi și-a dat seama. Era un adolescent grăbit, probabil amețit de băutură, care mergea zig-zagat fără să vină spre ea cu intenții rele. Finalul este halucinant. Se întreba de ce mama acelui adolescent nu l-a învățat că noaptea, dacă te nimerești pe același trotuar cu o femeie, trebuie să treci pe trotuarul celălalt? Și oare care este vârsta la care trebuie să ai această discuție cu băiatul? Așa se încheia povestirea ei. Mă întrebam cum naiba să îi zici unui băiat să treacă pe trotuarul celălalt dacă întâlnește noaptea o femeie pe stradă? Ce mai e și prostia asta? M-am uitat la comentarii, cu speranța că cineva i-o fi spus ce logică aberantă are. Comentaseră alte feministe de-ale ei, îi dădeau dreptate, etc, etc. Apăruse cineva totuși, un domn, scriind acolo că dacă ești paranoic, stai noaptea în casă sau dacă ți se face frică de oameni pe stradă, n-ai decât să fugi din colț în colț, nu să-i ameninți cu punga cu căcat. Automat i-a răspuns o altă feministă că n-are el idee câte suportă femeile, a făcut acolo listă cu hărțuiri, etc. El i-a răspuns că ceea ce a citit acolo era o postare a unei femei care vroia să arunce pe stradă cu căcat într-un om nevinovat și că dacă ai frustrări și probleme psihice, nu-i o scuză să te iei de oameni nevinovați. Logic. Nimeni nu i-a mai răspuns omului dar au continuat comentariile femeilor care văd în bărbați niște violatori, hărțuitori, brute, monștri.

Feminismul ăsta care bagă toți bărbații într-o oală va face numai rău. Exact cei mai buni și mai politicoși bărbați se vor teme și să mai spună două vorbe unei femei pe care o plac, ca să nu fie considerați hărțuitori, în timp ce ghiolbanii de ultimul grad își vor vedea mai departe de ghiolbănia lor. Așa cum nu e normal să iasă în față bărbați care urăsc femeile și susțin că toți bărbații gândesc asemeni lor, că e corect să desconsideri femeile, nu e normal nici să fie vocea femeilor niște individe care își învață băieții că dacă văd seara o fată pe stradă, să treacă pe trotuarul celălalt. Ce mai e și prosteala asta? Tot pe fb la această individă văzusem share la un text al alteia, în care susținea că bărbații care apără femeile de agresori, sunt tot misogini, pentru că și ei caută să-și arate forța, deci le consideră pe femei tot niște ființe slabe și că așa vor să pună mâna pe ele. Dacă le faci rău, nu ești bun. Dacă le ajuți, nu ești bun. Cât s-or gândi până or scoate toate jignirile alea la adresa bărbaților?

Chiar azi dimineață mă gândeam la feminismul agresiv (premoniție). Încercam să înțeleg ce-i în capul acelor femei. Unele or fi lesbiene și au pretenția ca toate femeile să considere bărbații respigători, așa cum îi consideră ele. Altele nu sunt lesbiene dar nu sunt feminine și, văzând cum bărbații complimentează alte femei, devin invidioase. Se gândesc că mai bine ar fi considerat imoral și ilegal orice compliment la adresa femeii, să fie considerat hărțuire și dacă zice un bărbat femeii că e frumoasă și pam, sunt și ele la egalitate cu cele care au succes. Altfel nu-mi explic ura asta a lor față de toți bărbații, față de gesturi simple de curtoazie. Cred că orice om normal, bărbat sau femeie, înțelege unde se oprește admirația și unde începe ghiolbănia și nu le confundă. Acestor femei le scapă o chestie: majoritatea oamenilor există pentru că un bărbat a venit la o femeie, i-a spus că o place, au ieșit la o cafea și, pentru că ea l-a acceptat ca partener, au făcut copii. Așa m-am născut și eu și toți cei pe care îi știu. Așa funcționează natura: un mascul vine la o femelă, îi dă de înțeles că o place și ea decide dacă îl acceptă sau nu. Ce să le facem acum bărbaților? Să-i băgăm în pușcărie pentru că își încearcă norocul când sunt la vârsta reproducătoare? Știți că eu am avut o perioadă în care am purtat verighetă în locuri publice pentru că mă exasperaseră mârlanii care îmi ziceau tot felul de mizerii. Știu cum e hărțuirea, cum e să auzi vulgarități să te pipăie vreun ratat pe stradă. Dar asta nu face să apreciez mai puțin un compliment spus decent, nu face să mă simt amenințată de orice bărbat. Îmi plac la fel de mult bărbații și apreciez toate gesturile lor care, într-un mod de bun simț, demonstrează că sunt atrași de mine. Asta e, îmi place că sunt femeie, îmi plac rochiile mele, lenjeria intimă de femeie (ce modele frumoase și dantelate sunt la lenjerie la femei, față de cele atât de simple de la bărbați), fardurile mele, nu consider că ceva din feminitatea mea m-ar face inferioară vreunui bărbat sau că e jenant să fie atras de mine. Bărbații sunt atrași de femei și femeile sunt atrase de bărbați. Cine nu e de acord cu asta, să meargă la LGBT, nu se supără nimeni, au murit oameni în ’89 ca să avem și libertățile astea, dar să nu mai arunce femeile într-o continuă alertă falsă dacă se apropie vreun bărbat de ele.

%d blogeri au apreciat: