Gayul

Dragi cititoare, vi s-a întâmplat vreodată să vă îndrăgostiți de un gay? Dragi cititori, vi s-a întâmplat vreodată să vă îndrăgostiți de o lesbiană? Dacă da, ați avut oare o pățanie ca a mea?

Coupe de foudre. Serotonină la maxim, entuziasm și visare cu ochii deschiși. Trece o lună, trec două, trec….mai multe. Uitându-mă într-o zi cu atenție la crush-ul meu, am văzut gesturile pe care le făcea când îi era frig și își încălzea mâinile. Parcă erau gesturile mele iar eu sunt una dintre cele mai feminine și delicate femei din câte poți vedea. M-am uitat la alte și alte detalii și a venit gândul-verdict: „Ăsta e gay, e gay, să-mi bag picioarele!” Am simțit că intru în pământ de rușine, că vroiam să-mi dau palme, chiar mi-aș fi dat palme dacă loviturile la față n-ar fi trigger pentru nevralgii. Rar mi s-a întâmplat să fiu atât de furioasă pe mine. Simțeam că vreau să dispar în momentul ăla, ca și cum n-aș fi fost. Mă simțeam de parcă toată lumea ar fi știut și ar fi zis: „Ce proastă, îi place de unul care oricum nu va da niciodată 2 bani pe ea ca femeie.” Mă gândeam cum naiba de nu mi-am dat seama de la început, ce-o fi fost în capul meu, cum de am putut fi atrasă de un bărbat care de fapt nici măcar nu e bărbat. Asta mi se părea cel mai umilitor. Au fost vreo două zile în care m-am detestat cu pasiune. Apoi m-am gândit: „Nu tu ai greșit. De ce naiba te învinovățești mereu pentru chestii care nu au legătură cu tine? Bărbatul e făcut să ofere dragoste și plăcere femeii iar femeia e făcută să ofere dragoste și plăcere bărbatului. Nu e problema ta, e problema lui că s-a născut altfel. Și nu scrie pe fruntea lui că e gay, ca să fi știut din prima și să fi putut evita să-l placi. Chiar nu scrie pe om că e gay.” După gândurile astea, am simțit că vreau să caut pe stradă cel mai mare bolovan posibil, să merg la el, să-i dau cu bolovanul în cap și să mă uit cum cade și cum i se scurg creierii pe covor. Dacă în prima fază mi-aș fi dat palme, în a doua fază i-aș fi dat lui un bolovan în cap. L-aș fi călcat în picioare pentru că m-am umilit din cauza lui, mi-a plăcut de un bărbat care nu m-ar fi plăcut niciodată. Nu pot reproduce cuvintele pe care le gândeam la adresa lui. După faza furiei pe mine și faza furiei pe el, a venit faza proceselor de conștiință. Mă gândeam: „Am vrut să-i dau un bolovan în cap unui om care nu mi-a făcut nimic rău. Nu m-a încurajat să-mi placă de el, nu el a ales să fie gay, nu m-a amăgit să mă ceară de nevastă și să mă fi lăsat baltă în ziua nunții ca să plece cu bărbați.”

Mi s-a mai întâmplat să îmi placă de gay, chiar am fost super îndrăgostită de unul, prin 2010, și nu m-am simțit vinovată măcar un pic. Nu mi-am permis să-i declar ce simțeam sau să-i fac avansuri pentru că știam că e gay și atracția inițială s-a transformat într-o iubire toală, și acum pot spune că-l iubesc pe acel om pentru toată bunătatea, omenia lui și gesturile frumoase pe care le-a făcut față de mine. M-a uimit cum, de data asta, am fost copleșită de resentimente, de ură, poate și din cauză că mi-am dat seama târziu și simt că nu am scuză pentru asta. Dacă aș fi permis comentarii pe blog, cred că acum aș fi intrat într-o conversație cu cititorii și i-aș fi rugat să povestească dacă au avut asemenea experiențe și dacă s-au simțit la fel de vinovați și furioși ca mine. Nu vreau să mă transform într-un om rău, indiferent câte răutăți și dezamăgiri voi suporta. De aceea a fost atât de trist să văd cu câtă ură simțeam că m-aș întoarce împotriva unui bărbat care nu mi-a greșit cu ceva. Într-o totală opoziție cu sentimentele profund pozitive pe care le avusesem pentru el. Nu e un om dificil, din contră, e cam naiv și foarte sensibil. Dacă cineva i-ar face rău, ar fi din răutate pură pentru că el e mereu în banca lui. Nu pot să-mi explic cum eu, care sunt atât de feminină, nu sunt atrasă de bărbați foarte masculini. Ar fi logic să mi se pară atrăgător un gay doar dacă aș fi o tipă masculină, o zdrahoancă, să merg cu el de-o aripă pe stradă și să-l apăr de golani. Femeia Șoșoacă style și partenerul ei gay. Dar când eu umblu prin lume cu 47 de kile și 1,57 m, bijuterii schimbate zilnic și rochii de mătase, cum naiba să mă uit la unul atât de fluffy? Mă simt atât de defectă, iar îmi vine să-mi dau palme. Când aveam blogul anterior, am scris odată un articol despre fauxmosexuali, bărbații hetero care se îmbracă și se poartă ca niște gay ca să atragă femeile, pentru că s-ar fi făcut ceva statistici și femeile chiar ar fi atrase uneori de gay pentru atitudinea nonviolentă, pentru sensibilitatea și eleganța lor. Articolul meu de atunci era scris la modul maxim amuzament, despre cum se poate purta ca un gay tipul burtos, îmbrăcat cu maiou cu găurele, care sparge semințe și face grătar. Mi-a pierit complet tot curajul să mai consider atrăgător un bărbat. Am scris articolul într-o notă amuzantă dar e foarte nasol să fii nevoit a gestiona asemenea stări. Nu știu cum o fi pentru alții dar pentru mine e foarte neplăcut să văd că ajung uneori să urăsc oameni nevinovați, deși îmi doresc să fiu zi de zi un om tot mai bun.

%d blogeri au apreciat: