O duminică artistică

Azi dimineață, cum m-am trezit, am zis: „Trebuie să ies. Neapărat. E soare, e frumos, nu trebuie ratată o așa dimineață de duminică.” Pentru că de obicei în timpul săptămânii, după serviciu, merg prin Cotroceni, am zis să mai schimb un pic peisajul și să merg în nord, să văd dacă au înflorit trandafirii pe Paris. Cu un an în urmă, într-o zi la fel de însorită și de frumoasă, scriam un articol care începea cu Încă un pic și trece greul, unii vor merge la rude, eu voi merge la trandafirii de pe strada Paris, facem planuri, vremea e frumoasă și deja privim în urmă la cum am rezistat prin case o lună jumate. După ce l-am scris, m-am învârtit atunci prin jurul blocului și am mai stat cu vecinii de vorbă, cum făceam zi de zi pentru că nu puteam merge nici să văd cum mai arată stația de metrou, da’ păi să mai ajung până pe Paris. Dar azi nu mai eram izolați în perimetrul blocurilor, deci am mers la trandafiri. N-au înflorit, încă sunt boboci. Mai așteptăm, a fost vreme rece. Dar era o liniște, o prospețime, o seninătate, de te-ai fi tot plimbat. La un moment dat m-a luat o foame uriașă. Mi-am dat apoi seama și că plănuisem să merg azi la Muzeul de Artă, la expoziția WordPress photo. Mi-am zis să merg acasă, să mănânc și să plec apoi la expoziție și la încă o tură de plimbare dar m-am gândit: „Băi, frate, merg Victoriei-Păcii, Păcii-Universitate, pierd atâta timp doar ca să mănânc, când pot mânca ceva prin zonă, merg la expoziție și apoi acasă.” Am mers la Universitate, am luat o felie de pizza de la o patiserie, apoi o apă și ceva dulce de la un magazinaș, mi-au mers la casa sufletului și am pornit agale spre Muzeul de artă. Era o vreme atât de frumosă, încât aș fi stat toată ziua prin oraș. Nimic nu întrece luna mai în prospețime și seninătate. Mergând eu spre muzeu, am trecut pe lângă Artmark. Știam că este o casă de licitație dar, spre rușinea mea, nu am știut că se pot vizita, gratuit, exponatele care intră în licitații. Am văzut un afiș la poartă „Vă invităm la expoziția lunii mai” și am intrat. Afișul era cu o pictură frumoasă a lui Ștefan Câlția și de aceea îmi atrăsese atenția. La intrare, un domn elegant. Casa, o mare frumusețe, m-a dus cu gândul la interioarele de la Peleș. Mi-a explicat domnul elegant că pot intra să văd ce este expus acolo și am stat cred că mai mult de o oră. La parter și etaj sunt multe exponate, în special tablouri care, după cum am spus, sunt scoase la licitație. Mi-au plăcut foarte mult, îmi pare rău că nu am avut răbdare să le văd în detaliu pe toate, dar m-au impresionat obiectele religioase, icoane și cruci vechi, mi-au amintit de acel creștinism blând și uman de la țară, de când eram mică și mergeam la străbunicii mei. De asemenea, veți vedea multe bijuterii și obiecte decorative foarte frumoase. Ați auzit de Jules Perahim? Azi i-am văzut lucrările pentru prima oară, mi-au mângâiat ochii și mintea. A fost un pictor suprarealist român pe care de fapt îl chema Iuliș Blumenfeld. Atât de frumos picta! Iată o imagine cu un tablou de-al lui pe care l-am văzut și azi în expoziție:

Foto: prabook.com

Nici nu știam la ce să mă uit mai întâi. La frumusețea de casă sau la exponate? Rar mi-a fost dat să văd un interior atât de elegant și rafinat, ca un palat. Ce credeți că am mai găsit acolo? Celebrul rinocer verde de la „expoziția lui Clotilde”. Este la vânzare cu preț de pornire 500 euro, lucrarea se numește Cheap thrills și este dedicată ultimului rinocer alb care a fost ucis în ziua în care a fost declarat primul cetățean robot. Rinocerul din sculptură oferă cornul lui, tăiat, pentru că din acastă cauză a și dispărut specia, pentru cât de valoros era cornul și au fost vânați masiv. Lucrarea este bună, dar toți inculții care înțeleg prin artă doar floricele și peisaje care să le placă lor pentru că sunt relaxante și pacifiste, logic că n-au înțeles nimic și au făcut scandal. Așa e când ești slab de minte dar ai impresia că te pricepi la toate. Arta nu înseamnă doar picturi cu flori și sculpturi cu trupuri atletice. Eu am absolvit liceul de artă, deci am 4 ani de studii de specialitate, am studiat și Sculptură și da, sunt în măsură să spun că lucarea e bună și că inculții ar face bine să tacă, decât să dea verdicte aberante. Dar oamenii ăia nu au vrut să critice în primul rând lucrările, cât să împroaște cu mizerii din motive politice. Așa e când pierzi ciolanul.

După ce am admirat frumoasa galerie și frumoasele lucrări, am plecat spre Muzeul de Artă, adică peste drum, la WordPress Photo. Recunosc că mi s-a părut mai degrabă o expoziție politizată decât axată pe valoarea fotografiilor. Cu negri, cu transgenderi, cu victimele teroriștilor, aveam în fața ochilor aceeași poezie de Stânga pe care ba o vezi la tv, ba o auzi la radio sau din gurile adepților lor. Mi-au plăcut stupa de gheață (mesaj pozitiv, poze făcute bine) mortul înfășurat în plastic (o fotografie de impact, bună, simplă și foarte puternică) și orașul de la poalele vulcanului care a erupt. Sunt superbe nunațele peisajului acoperit cu cenușă vulcanică. Acoperișurile cu stratul acela pufos, neted și fin de cenușă, culorile, e o imagine minunată. În rest, pot spune că am plecat de acolo cu o senzație de gol interior pentru că imaginile sunt în general de la evenimente triste și îmi pare rău că s-au putut premia doar poze cu pandemie, explozie, terorism, invazie de lăcuste, refugiați, soții de deținuți, când pe lume se întâmplă atâtea lucruri minunate și s-ar fi putut premia și expune prin toată lumea poze cu ele. Nu uitați în nicio zi că faceți parte dintr-o lume minunată.

M-am întors acasă, iar mă luase foamea, mi-am făcut o salată de alge cu hering (le-am luat ieri de la Berezka, sunt pasionată de produsele lor), am băut niște vin alb demisec (preferatul meu) și mi-am zis că trebuia să scriu despre ziua asta frumoasă și plină de soare pe care am tăit-o. Cred că a fost cea mai bună zi a mea din 2021. Dacă tot am scris despre Artmark și despre expoziția foto, mă gândeam să reiau vizitele mele săptămânale la muzee, întrerupte de izolarea forțată din 2020. Dacă și reușesc, voi mai scrie aici câte un articol despre fiecare muzeu. Mă simțeam tare bine când aveam programul săptămânal de vizitat muzee. Vă sfătuiesc să ieșiți cât de mult puteți zilele astea. Nu e nici frig ca iarna, nici cald ca vara. E vreme perfectă. Totul înflorește, înverzește, veți simți și voi cum creșteți interior odată cu frunzulițele care sunt tot mai mari zi de zi.

%d blogeri au apreciat: