Îți pare rău că n-ai copii?

Azi mi-am zis de multe ori: „Ce bine că nu am copii!” E o Zi a Copilului în care cineva pe lumea asta, adică eu, e foarte bucuros că nu are copii. Ideea asta mi-a venit uitându-mă la știri. Se discuta despre scăderea dramatică a natalității în România. Vai, ce tristețe, plâng, nu știu cum să vă spun! Făceau oamenii ăia calcule cum că uite, nu va mai avea cine să plătească pensii dacă nu face lumea copii. Frate, cât de cinic și de nesimțit să fii încât să consideri că sensul existenței unei ființe umane este plata pensiilor? Materialism de tipul buda din fundul curții, mentalitate de retardat. Cei care susțin asta și au copii, să le spună că i-au făcut ca să aibă cine plăti pensiile și apoi să ne spună ce reacție au avut copiii.

Fotografie de Juan Pablo Serrano Arenas pe Pexels.com

Există un singur motiv pentru care aș fi avut copii: să fi întâlnit un bărbat pe care să-l fi iubit atât de mult și cu care să fi fost atât de fericită, încât să-mi doresc să văd născându-se din mine copilul nostru. Nu l-am întâlnit, n-am copii. Simplu. Nu m-am crăcit ca o inconștientă, să fac copii doar pentru că așa face toată lumea sau pentru că trebuie să plătească cineva pensii. Dacă tot avem creier, nu e o idee rea să-l și punem la contribuție.

Recunosc, eu nu văd reflectându-se în jurul meu statistica asta cu natalitate în scădere. Zi de zi e o gălăgie imensă la blocul meu, țipete, urlete, cu hoarda de copii ai vecinilor. De la 0 la 16 ani, mișună pe aici non stop o grămadă de copii. Stau vecinele mele cu cărucioarele la scară și clănțăne la semințe până nu mai au ce. Dar eu, ce-i drept, stau într-o zonă cu venituri modeste și se știe că sportul preferat al săracilor e sexul neprotejat. De ce să te chinui doar tu și să fii sărac lipit pământului? Fă sex neprotejat și dă ocazia și altor ființe să fie sărace lipite pământului. Altruism pe invers: dai viață ca să predai ștafeta alcoolismului și a trăitului cu parizer. Ratați de oameni. De fapt, dacă n-ar plodi analfabeții ăștia și minorele alea de prin șatre, am sta mult mai rău la capitolul natalitate. După ce că doar ăștia se înmulțesc, mai și livrează niște ține-gard în care nici n-ai cum să-ți pui speranța că vor plăti pensii. N-o să fie Einstein copiii ăstora. „Mulțumim” politicienilor care au avut ca plan de țară să ne decimeze până vor ajunge să umple spațiul ăsta numai cu asiatici. Cu asiatici autohtoni deja se umple, o parte din plan s-a făcut. Bravo tuturor celor care au avut curaj să plece în țări civilizate pentru a-și crește bine copiii și au învins greutățile, dorul de țară, orice, ca să aibă copiii lor un trai bun. Asta înseamnă să fii părinte responsabil, să ai curajul de a lua câteva bagaje și a merge mii de kilometri, a trăi printre străini, pentru binele copilului tău.

Mă credeți că efectiv nu-mi pasă că nu va avea cine să cotizeze la fondurile de pensii când voi fi eu bătrână? În primul rând că n-am nicio garanție că voi ajunge bătrână. Poate mor mâine. De ce să-mi irosesc liniștea acestei zile gândindu-mă la ce va fi peste 30 de ani? Nu ne naștem ca să plătim pensii, ne naștem ca să fim fericiți. E foarte bine să decizi să nu fii părinte dacă nu duci o viață fericită și dacă ai toate motivele să crezi că nici copiii tăi nu vor fi fericiți în condițiile tale de trai. Pe de altă parte, recunosc, eu am temerea bătrâneții, mă tem că la bătrânețe voi fi văzută ca o babă inutilă de către tinerii care se vor împiedica de mine. Dacă nu se mai nasc copii, nu vor mai fi tineri când voi fi eu bătrână. Cine naiba să se mai împiedice de mine și de alți câțiva bătrâni, când vom fi niște apariții meteorice pe stradă și prin parcuri? Ce poți să-ți dorești mai mult decât să fie toată lumea a ta? Ziceți și voi, nu? Și dacă nu vom mai avea prin jur frăgezimea și energia copiilor ca termen de comparație, nici nu se va mai observa cât vom fi de bătrâni. E chiar bine, vedeți? Glumesc dar am așa un sâmbure egoist care chiar se bucură de perspectiva asta. Mă gândeam uneori cum ar fi să nu mai aibă lumea copii. Nimeni. Să fim noi ultimii din specia noastră. Ultimii oameni de pe Pământ. Cine ar fi mai important ca noi? Ultimele ființe înzestrate cu rațiune. Nimeni nu ar râde de noi că suntem niște moși pentru că n-ar mai avea cine. Ne-am bucura de toate ca niște regi ai lumii. Dar nu. Oamenii își ascultă instinctul și fac copii a căror frumusețe și vitalitate ajunge să-i umilească după niște ani. Poate sunt doar speriați la gândul că nu ar mai avea cine să le plătească pensiile. Asta cu pensiile e tragi-comică, e un subiect abordat obsesiv.

Știți de ce mă mai bucur eu că nu am copii și de ce cred că la nivel mondial e tendința de scădere a natalității? Pentru că s-au tocat resursele naturale pe repede-înainte iar dacă ne vom tot înmulți ca iepurii, vom face foamea și setea, deci e musai s-o lăsăm mai moale cu plodeala dar și pentru că treptat, totul e din ce în ce mai robotizat și ca să trăiești bine, ca om, îți va trebui o inteligență peste medie. Viața nu e mai ușoară, e mai grea. Orice specie, din instinct, când are resurse limitate, nu toarnă pui cu nemiluita. Și, recunosc, nu știu de ce românii au atâta paranoia cu depopularea. Lăsați, frate, că atât așteaptă muncitorii ăștia din Sri Lanka, din Nepal, care acum vând la șaorma și vă reabilitează blocul: să-și aducă aici tot neamul. Frații (și bunăciunile de surori) de peste Prut sunt deja aici. Are cine să ocupe locul cui a plecat din România, nu vă stresați. Zicea azi domnul de la tv că vor rămâne apartamente goale la fel cum au rămas și casele din satele depopulate. Pe bune? La pariu că nu vor rămâne goale, ci că vor fi ocupate de de-alde „mânca-ți-aș” de cum va fi vreun semn că nu mai stă nimeni acolo și că n-au moștenitor? Nu vă plângeți că va fi pustietate în România. Având în vedere cum am descris eu aici viitorul, Doamne, bine că n-am făcut copii, să nu-și ducă viața în așa condiții.

Vă rog să țineți cont de un lucru: generația mea este uriașă pentru că este făcută la comandă, cu teroare. Cât mi-a reproșat mama că n-a putut face avort, mi-a făcut capul cât banița. De parcă aș fi apărut eu la ușa ei, nu că s-a dus ea ca proasta-n pu**, deși știa că nu-și dorea copii. Decât să faci copii obligat-forțat și să le reproșezi mereu că există doar pentru că au fost în planul sistemului, mai bine dă-le dracului de calcule cu pensiile, trăiește liniștit cu salariul tău, bucură-te de tinerețea ta, ieși cu prietenii, călătorește și nu te simți obligat să fii părinte. Eu mă bucur că a scăzut nataliatea, oamenii nu mai au comportament de oi, au început să raționeze, să ia decizii gândite și asumate. Fac calcule: „Băi, frate, cum trăiesc eu, soția și un copil din banii ăștia? Ne va fi foarte greu. Mai bine o viață decentă în 2, decât sărăcie în 3.” Logic. Te gândești că o viață ai și e normal să te concentrezi pe calitatea ei, decât să fii doar livrator de ființe umane. Doar îndoctrinații religios și „mânca-ți-aș” sunt livratori de ființe umane pe bandă rulantă dar unii sunt spălați pe creier iar ceilalți au lipsa de educație până la un nivel la care sunt conduși prin viață de instinct, nu de rațiune. Ce v-ar plăcea să fiți, spălați pe creier sau atât de needucați încât să faceți copii ca animalele, din instinct? Atunci nu vă întristați că a scăzut natalitatea în România sau că n-aveți copii. Deschideți televizorul, uitați-vă la Ciolacu, Dăncilă (că tot a reapărut în peisaj savanta de renume mondial), Simion, Lovin, la cercopitecii care se ceartă prin emisiuni despre mirese și soacre și gândiți-vă: „Merita țara asta copiii mei?” Exact.

%d blogeri au apreciat: