Despre meditație

Ca de fiecare dată când încep un articol despre spiritualitate, mă simt cam stânjenită, mă tem că cititorii vor râde de mine pentru că multă lume se amuză pe seama celor care aduc în discuție subiecte de acest fel. Fiecare dintre noi se crede deținătorul adevărului absolut și ateii convinși au o repulsie totală față de credință, rugăciune, meditație. Asta e, cui nu-i place, să nu-mi citească blogul, nu incit la ură, la violență, deci e dreptul meu să scriu despre rugăciune, meditație, Dumnezeu. Dacă ceva nu i s-a întâmplat lui Ionescu, nu înseamnă că nu se poate întâmpla altora și am întâlnit persoane cu care am discutat despre meditație sau rugăciune ca despre activități benefice și necesare, fără să i se pară ceva ciudat.

De ceva vreme îmi propusesem să fac niște meditații ghidate. În 2013 am făcut pentru prima oară o meditație ghidată, cu colega mea de apartament de pe vremea aceea. Ea era pasionată de acest subiect, îi plăcea să scrie și să citească meditații ghidate și apoi le „aplica” pe noi, prietenii ei, ne strângeam câte 3, 4 în camera ei, care pe fotolii, care pe canapea, închideam ochii și ea punea niște muzică relaxantă și ne citea. Era super. Ne plimba prin păduri, pe maluri de lac, prin diverse culori și lumini, vreo jumate de oră era super relaxare, odată am adormit buștean. Nu mai stau cu ea din 2015 dar am rămas interesată de meditații, am mai vorbit cu ea pe net și mi-a dat odată link către una dintre noile ei meditații ghidate, m-am uitat un pic ca să văd despre ce este vorba, era de 45 de minute și am tot amânat s-o fac, până duminica trecută când mi-am zis că a venit momentul. Am dat play, m-am întins pe covor și am ascultat ce zicea Adriana. A luat fiecare chackră în parte și am ajuns la un subiect destul de controversat. Ce sunt chakrele? Niște centri energetici situați în centrul corpului nostru, paralel cu coloana vertebrală, până în cap. Sunt 7 la număr. Chakra rădăcină, la baza coloanei; chakra sacrală (sau sexuală) la 2 cm deasupra sexului; chakra plexului solar; chakra inimii; a gâtului; a celui de-al treilea ochi (în centrul frunții) și chakra coroanei, deasupra creștetului capului. Cine vrea să știe mai mult, se poate documenta pe net. Eu am mai spicuit câte ceva pe vreo două site-uri dar nu mă pasionează să știu mai mult. Nu vreau să devin yoghin, mă rog și practic meditația pentru starea mea de bine, viața mea spirituală este a unui om care trăiește la oraș, are un serviciu full time și se înalță spiritual între aceste limite. Fac și eu ce pot. Revin la meditația Adrianei. Mi-am imaginat tot ce zicea ea acolo, pe fiecare chakră în parte, nu a fost nevoie să-mi imaginez o lumină pentru că am văzut-o, asta mi s-a părut cea mai tare chestie. Parcă venea cineva cu un bec aprins dinspre pieptul meu până în dreptul ochilor. Mulți văd lumini în meditație, creierul funcționează într-un mod interesant. Dar după vreo 20 de minute am adormit și auzeam ca prin vis vocea ei. Muzica folosită la meditații are anumite frecvențe care induc o stare puternică de relaxare. Când s-a terminat, m-am trezit și parcă dormisem ore, nu 20 de minute.

Văzusem ca sugestie o altă meditație pe care am făcut-o azi, a fost mindblowing, pur și simplu, și v-o recomand cu tot dragul. (Pot da doar link cătrea ea, pentru că atât îmi permite tipul de wordpress pe care îl am, cel gratuit.) Are 30 de minute, cam câte 4 minute pentru fiecare chakră în parte. Nu am avut cine știe ce mari așteptări, am crezut că iar voi adormi sau că voi vedea becul plimbat de omul invizibil, am dat play și m-am întins pe covor cu ochii închiși. Recunoșteam deja melodia fiecărei chakre și durata și știam când trebuia să mă duc mai sus cu gândul. Nefiind o meditație ghidată, neavând nici eu chef să îmi imaginez chestii, am zis că doar am să vizualizez fiecare zonă în parte și văd ce se întâmplă. La chakra radăcinii încă îmi adunam gândurile și îmi distrăgeau atenția sunetele din jur, ceasul, zgomotele din bloc. Simțeam doar că ceva din pământ îmi atrage magnetic bazinul, era plăcut. Poate era autosugestia, din cauza cuvântului „rădăcină”.

La chakra sacrală a fost amuzant pentru că încercam s-o vizualizez, s-o energizez, să-i trimit un gând bun, mai ales că urmează să-mi vină menstruația și sexul meu poate avea nevoie de un surplus de energie dar a fost ca atunci când fugărești un copil să-l duci la culcare. „Nu vreau nimic!” era tot ce simțeam venind din zona aia și m-am lăsat păgubașă. De când am renunțat la orice speranță de a avea copii, și corpul meu a învățat să reacționeze ca atare. După prostia pe care am făcut-o în 2020, nici nu mai vreau să ies cu un bărbat, nu mă mai interesează. Mi-e și frică să-mi mai placă un bărbat la gândul că iar e vreun inversionist care nu ar da nici 2 bani pe o femeie. Iar să văd că am ales greșit? Am renunțat la orice speranță, nu mai am 20 de ani. Iar corpul reacționează la ce spune mintea.

Am avut răbdare să trec la melodiuța pentru plexul solar. Altă viață. Dintr-o dată o căldură și o stare plăcută în toată burta, o senzație de plenitudine și plutire. Gândul pe care l-am avut a fost că îi sunt recunoscătoare Lui Dumnezeu pentru că trăiesc într-o lume atât de frumoasă și că în țara mea e pace. M-am văzut la Mangalia pe plajă, cu marea mea frumoasă, parcă eram exact acolo, o fericire imensă. Mi-am dat seama cât mi-e de dor, am simțit în plex durerea aia, dorul de casă, și am început să plâng. După vreun minut de plâns, m-am relaxat, iar m-am gândit în ce lume frumoasă trăiesc și brusc eram în alt loc, la Sibiu, lângă podul minciunilor. Bucuria de a fi acolo mi-a umplut tot corpul, nici măcar nu mai eram conștientă de camera mea.

De la chakra plexului solar am trecut la chakra inimii. Nimic. Eram întinsă pe covor în cameră, respiram rar și ascultam o muzică. Toracele îmi era gol ca al unui schelet pe care învață elevii anatomie. Mi-am amintit că se umple doar când mă întorc acasă, mi se umple inima de soarele din Dobrogea mea frumoasă. Pentru mintea mea și corpul meu, Bucureștiul are de toate: muzee, un serviciu bun, a avut o faculate unde am putut evolua, evenimente culturale, medici buni, magazine, are de toate. Dar pentru inima mea, nimic. Energia din orașul ăsta nu-mi umple inima. Dacă ar fi avut ceva pentru inima mea, sigur ar fi avut și un bărbat care să mă iubească și cu care să fi făcut o familie. Dar n-are.

După inimă, am ajuns la chakra gâtului. Next level. Instant, o stare de bine până în clavicule și umeri. Totul era perfect la gât. Până în oase simțeam relaxarea și căldura. Nu mă mai puteam gândi la ceva, pentru că simțeam o vibrație ce era aspirată spre cap, tot mai puternic. Încercam să mă concentrez în continuare pe gât dar niște degete invizibile treceau prin mușchi, oase, mandibulă, dinți, obraji, sinusuri, ochi și urcau toată căldura. Era atât de plăcut și ceva ce nu mai trăisem vreodată. S-a aprins și becul omului invizibil și vedeam o lumină aurie, ca și cum afară ar fi ieșit soarele și ar fi luminat în camera mea. Apoi am ajuns la chakra celui de-al treilea ochi. O explozie solară în frunte, o cascadă de lavă aurie mi se vărsa în cap. Curgea în ochi, în creier, în calota craniană și mă întrebam cum de are loc o asemenea cantitate de lumină în capul meu, era uimitor. Nu era ceva arzător, era fantastic, era perfect. Din aurie, lumina se făcea verde, un verde incandescent, apoi mov dens, iar auriu și tot așa.

Cu capul doldora de lumină, am ajuns la chakra coroanei. Căldura și energia au continuat cursul de aspirație și au mers mai sus, spre creștetul capului. Deja lumina îmi și ieșea din cap, spre covor, și devenise turcoaz, simțeam că-mi umplea părul. Apoi am văzut ceva interesant. În toată revărsarea aurie din ochii mei, a apărut forma unui creier care se rotea încet, ca în animațiile 3D. Era albastru și a fost inundat de o lumină turcoaz care se răspândea rapid printre toate circumvoluțiunile. Apoi era turcoaz și l-a inundat lumină mov. Aveam atâtea culori și atâta lumină în cap, încât simțeam că-mi va exploda. Era mortală senzația. Fără să vreau, am început să râd ca un copil într-un roller-coaster, de entuziasm și uimire. Mi-am zis că trebuia să fac ceva cu energia aia și am încercat s-o cobor spre restul corpului, ca să umplu toracele, dacă tot era așa de gol. Am coborât-o până la umeri și gât dar apoi s-a întors în cap, respinsă de torace. Mi-am zis că poate mâinile o vor și au absorbit-o imediat doar că după ce a trecut de umeri, a devenit purpurie. Brațele mele, până în vârful degetelor, s-au umplut de o căldură roșie care le făcea puternice și luminoase. În cap nu fusese caldă, era doar luminoasă și devia spre culori reci (albastru, verde, mov, turcoaz), dar în brațe era ca focul. Mi-ar fi încins creierul dacă ar fi fost așa în cap. Cu toate culorile alea în craniu și brațe, s-a încheiat meditația și am deschis ochii. Corpul meu se simțea de parcă dormisem 8 ore. Cam așa e o meditație care iese bine. Nu băusem ceva alcoolic și nici nu m-am drogat vreodată, ca să elimin din start orice suspiciune. Am mers la baie și am făcut o tonă de pipi apoi, tot restul zilei, deși foame nu prea mi-a fost, mi-a fost foarte sete și am tot băut apă. Mă simțeam împăcată cu toată lumea, cu toată galaxia, cu tot. Am ieșit și m-am plimbat pe ploaie, eram singură în parcul Izvor, pentru prima oară în viața mea, singură în ditamai parcul. Am făcut și poze, iată un gândăcel pe o margaretă:

Nici nu m-aș fi gândit cum e o meditație, până n-am făcut prima oară (când ne plimba colega prin păduri) dar e chiar ceva foarte interesant. Nu are efecte adverse, chiar nu vă explodează capul, deși iată că puteți avea asemenea senzații, și e foarte relaxant. Plus că în meditație, fiecare experimentează altceva, și apoi puteți împătăși experiența cu prietenii.

Un gând despre „Despre meditație

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: