Invazie de…minciună

Când eram la școală, în fiecare dimineață, cât mă pregăteam să plec la ore, la mine în casă se auzea Radio România Actualități. Știri, muzică, diverse emisiuni, ne trezeam cu radioul și ne alunga somnul. Îmi amintesc vocile sobre pe care le auzeam, vocile de radio. Când eram studentă, profesorii ne ziceau să fim mereu la curent cu știrile, să citim știri, să vedem știri, să nu fim rupți de lume. Mereu am fost conectată la surse de știri. E bine să știi pe ce lume te afli și dacă ceea ce îți spune mass media este dezinformare nesimțită, practic nu mai știi pe ce lume te afli. Am văzut azi o aberație de știre cum că este invazie de broaște în Chiajna și începea cu: „După invazia de buburuze de la malul mării și cea de șobolani din București…”

Dacă nu locuiți în București, vă anunț că nu este absolut nicio invazie de șobolani. Orașul ăsta este discreditat în toate felurile, nu știu de unde atâta ură și atâta minciună revărsată despre București. Eram luni dimineață la restaurant în Hunedoara, aveau televizorul pe Digi (care odată erau imparțiali) și era reportaj despre nu știu ce bătaie din București, au mințit pe rupte că Bucureștiul este invadat de șobolani, că au ros cabluri de la semafor, numai aberații. Vă dați seama ce cred oamenii din țară când văd așa ceva la tv? Eu nu am văzut nici măcar un șobolan sau un șoarece și merg mult, prin tot Bucureștiul. Stau într-o zonă mărginașă, cu blocuri de 4 etaje, unde publele de gunoi sunt afară, deschise, în voia sorții, nu e nici un șobolan. Au mai sărit de 10 metri și cu șobolanii care mâncau covrigul în Mega. În 2018, la un Mega din apropierea blocului unde stăteam, niște șobolani aciuați de prin ghena blocului în care era magazinul, au ros polistirenul cu care era anvelopat blocul la parter. Unde e gunoi sau unde e mâncare, mereu sunt rozătoare. Iar dacă faci magazin alimentar la parterul unui bloc de 10 etaje, cu ghena de gunoi neîngrijită alături și deratizare deficitară, astea sunt consecințele, ține de magazin și de admministrația blocului, nu de primărie. Nu e nicio invazie acum, mereu apar șobolani unde găsesc ceva de mâncare, oriunde pe lume.

Acum i-a apucat minciuna cu invazia de broscuțe. După ploi, în zonele cu vegetație și acumulări de apă, apar broaște. Așa e de când lumea. Cum naiba să preiei pe un post tv de știri care, în principiu, este foarte bine cotat, filmarea unui amator care n-are altă treabă decât să se plângă aiurea de broscuțe? Din absolut orice aberație se poate face o știre? Dar na, când scopul e să discreditezi și să jignești Bucureștiul în toate felurile, faci și asta. Nu știu care o fi motivul de vor să ajungă Bucureștiul atât de detestat dar nu e corect să iei un salariu pe minciuni. Dacă nu ați mai fost de mult în București, vă sfătuiesc să veniți. E aglomerat dar e frumos, nu umblă șobolani și broaște pe străzi, nu este plin de gunoaie, unele zone, de exemplu Calea Victoriei, sunt foarte curate și elegante. La mine, în sectorul 6, e curat, se plantează flori, eu nu stau în acel București care la știri arată ca groapa de gunoi. Nu știu cum or dormi oamenii ăia liniștiți după ce spun așa ceva. M-am scârbit atât de tare de minciunile lor, încât nu vreau să mai văd nicio știre, sincer, chiar dacă asta ar însemna să nu mai știu pe ce lume trăiesc. De fapt, nici n-ai cum să-ți dai seama pe ce lume trăiești dacă adevărul e denaturat sau dacă se minte cu nerușinare. N-am mai văzut de mult ce mai e pe la România tv sau Antena 3 dar se mai uită amici de-ai mei și-mi spun că e incredibil până unde se pot coborî. Mai sunt vreunii decenți și imparțali?

Nu pot spune că viața mea în București este o fericire totală sau că e cel mai potrivit oraș pentru mine, sunt și multe aspecte neplăcute dar e un oraș care mereu cred că a fost jignit exagerat și comparat în mod aberant cu orașe mult mai mici, cu număr mic de locuitori care automat că sunt mai curate și mai liniștite. Eu locuiesc aici și am dovada clară că la știri se exagerează cu nesimțire și mă gândesc că, în felul ăsta, și alte subiecte sunt denaturate sau neadevărate, despre lucruri pe care nu le pot proba. Cât e adevărat din ceea ce vedem sau auzim? Uneori mă gândeam că nu-i cunosc și nu-i voi cunoaște vreodată pe mulți dintre cei care apar la știri (președinți, miniștri, vedete) și poate că ceea ce aflu despre ei e doar punctul de vedere al unui grup de interese care și-a cumpărat post de televiziune. În 1990, când tinerii demonstranți au fost transformați în niște huligani periculoși, prin intermediul televiziunii, am crezut. Eram copil, aveam 7 ani și am crezut că acei oameni au creat anarhie și meritau bătuți de către mineri, pentru că asta arătau la tv. Mi-a fost apoi atât de jenă de prostia mea, încât am pus mereu la îndoială ce vedeam și auzeam la tv, ca să nu mai fiu fraierită, ca atunci. De-asta până nu au făcut coronavirus cunoscuți de-ai mei, nu am crezut în gravitatea bolii. Pentru că m-am săturat de miciuni, de exagerări, de prostit lumea pe față. Scriam într-un articol anterior că înțeleg jurnaliștii care, pentru o grămadă de bani, citesc de pe prompter tot felul de știri denaturate și manipulări, pentru că presa este oricum cumpărată de către politicieni și că, pentru 3000 de euro lunar, m-aș așeza și eu acolo și aș citi de pe prompter. Dar mi-am dat seama că apoi aș da ochii cu vecinii mei, cu rudele, cu prietenii care m-au văzut la tv citind minciuni. Mi-ar fi imposibil să trăiesc așa. Știu că-i o prostie și că cel mai important e să ai un trai îndestulat dar cum mi-ar fi știind că am mințit că un oraș e invadat de șobolani sau că un politician e bun, deși e un incompetent? N-aș putea. De-asta și am o viață de om simplu, pentru că sunt o fraieră.

Azi termin săptămâna de concediu, e una dintre puținele dăți în care chiar simt că nu vreau să revin la serviciu și că nu vreau să sune ceasul mâine dimineață, dar n-am de ales. Sau am de ales, să nu mă duc și să rămân fără serviciu. Mereu avem de ales.

%d blogeri au apreciat: