De ziua Nataliei

Am supraviețuit primei zile de după concediu și scriu despre o fată deosebită numită Natalia. Astăzi împlinește 20 de ani și vreau să vă povestesc ce schimbare în bine a adus în viața mea.

Era toamna lui 2015 când am cunoscut-o pe Natalia, la o slujbă de la biserica evanghelică unde făceam cursul de coreeană. Fiecare nou participant la slujbă se prezenta și îi cântam o melodie de bun-venit. S-a ridicat o fată înaltă și foarte senină care a spus că are 14 ani și e elevă. Mi-a plăcut ce politicoasă și relaxată era. Îmi mai amintesc că după petrecerea de Crăciun care s-a ținut la biserică în același an, am plecat împreună cu ea și mi-a povestit că stă cu mătușa ei, că tatăl ei e din Oradea și e stabilit la țară la Botoșani, în satul de unde provenea mama ei, care lucra în Italia la o bătrână. Am întrebat-o dacă, la 14 ani pe care îi avea, nu-i era dor de părinții ei, fiind așa departe de ei. Mi-a spus că îi e dor de ei, dar nu suferă mult pentru că a fost lăsată în grija mătușii ei și a fraților de la biserică, oameni care o iubesc și care au credință în Hristos. Mi-a plăcut mult că, spre deosebire de unii copii care ajung de izbeliște și suferă de dorul părinților plecați, ea avea un echilibru și un sprijin, frații de la biserică. Natalia este penticostală. Mi-a povestit de fratele ei, stabilit în București, și de sora ei care lucra la Digi în Oradea.

Natalia nu venea prea des la biserica coreenilor dar îmi plăcea să stau de vorbă cu ea când apărea, uneori. A învățat singură coreeană și a devenit și traducător. Îmi amintesc ce emoții spunea că avea înaintea admiterii la liceu dar evident că a intrat, la Hașdeu. De fiecare dată când o vedeam, mai crescuse un pic. O apreciam foarte mult pentru echilibrul și decența ei. O fată cuminte și bine educată. În 2016 a cântat la violoncel la petrecerea de Crăciun a coreenilor, e și violoncelistă Natalia. Într-o vară mi-a povestit că a venit sora ei la București, reporter, era bucuroasă că stau împreună, mi-ar fi plăcut să am o soră cu care să mă înțeleg așa cum se înțeleg ele. În 2019 am mers pentru prima oară la slujbă la biserica pe care o frecventa ea, pe Popa Nan. Nu mai avusesem experiențe cu biserici de acest fel și a fost ceva complet nou pentru mine, mai ales că nu sunt o persoană religioasă. Cel mai mult mi-a plăcut spiritul de comuniune dintre cei de acolo. Toți se cunoșteau, sunt foarte uniți penticostalii și au o atitudine foarte decentă. Unii râd de ei, dar dacă toată lumea s-ar purta cum se comportă pocăiții, nu ar mai fi furturi, ghiolbănie, lipsă de corectitudine, alcoolism, narcomanie. Asta înseamnă disciplina și asta lipsește multora, din păcate. Am mai mers cu ea la slujbă, îmi plăcea că acolo cântam și mie mereu mi-a plăcut să cânt. Și pe măsură ce enoriașii m-au mai văzut, mă întrebau ce mai fac, erau foarte prietenoși. Câtă lume amabilă și prietenoasă vedeți voi în București? Îmi dădea o stare bună să fiu în acel loc.

Cu un an în urmă, de ziua ei, i-am oferit un voucher la un supermarket și mi-a zis că și-a luat de el înghețată și a mâncat cu sora ei. Sunt tare simpatice amândouă. Mi-ar fi plăcut să o cunosc și pe soră, o vedeam uneori la tv la reportaje dar a demisionat și s-a întors în Oradea unde îi e foarte bine. Fără s-o fi cunoscut, m-am bucurat mult pentru ea. Bucureștiul nu este genul de oraș în care un orădean să se poată acomoda și de fiecare dată când cineva își găsește locul, mă bucur mult, pentru că eu încă nu mi-am găsit locul și cred că e minunat să fii într-un oraș căruia simți că-i aparții întru totul și unde ești fericit.

Vara trecută, duminica, încă mai mergeam cu Natalia la slujbă. Era miezul pandemiei, era mult stres și abia ne revenisem din lunile de izolare, dar optimismul și energia ei îmi ridicau moralul. Natalia e o fată bine crescută, un om cu credință uriașă și asta o menține deasupra tristeții și problemelor. Ea mereu găsește ceva frumos de spus despre orice. Când a venit la mine în vizită (prima persoană care m-a vizitat în casa mea), a spus că i se pare foarte drăguț cum și-au făcut vecinii mei balconașe la ferestre, asta în condițiile în care eu stau într-un fost cămin de nefamiliști care arată jalnic și nimeni n-ar găsi ceva frumos de spus despre un bloc ca ăsta. Natalia a găsit ceva drăguț pentru că ea mereu vede the bright side of life. Optimismul și autodisciplina ei mi-au fost model și am căutat să văd și eu partea bună în orice. Eu am crescut într-o atmosferă de pesimism și multă agresivitate și admir părinții care au oferit copiilor un mediu sănătos și luminos. Sunt lucruri care formează un om pentru tot restul vieții. Mi-a arătat o poză cu familia ei la un Revelion și erau extraordinar de frumoși. Pe măsură ce tot felul de tipare comportamentale aberante câștigă teren (să faci singură copii, să-i crești fără tată), apreciez tot mai mult unitatea și iubirea din familie. Eu am crescut fără tată și nu doresc asta vreunui copil. În loc să încurajăm femeile să facă singure copii, dacă unii bărbați nu sunt soți și tați buni, mai bine am depune toate eforturile să formăm tați și soți buni. Asta înseamnă să respecți familia și să-ți pese în ce condiții crește un copil. Și mai apreciez foarte mult la evanghelici cum educă tinerii. La ei n-o să vezi drogați, obsedați de pornografie (nu au voie să se uite la pornografie), fete care umblă prin paturile tuturor, promiscuitate, haine ca de striptease. La ei fetele sunt niște prințese, serios vă spun, au niște rochii elegante, decente, sunt îngrijite, evanghelicele sunt învățate care e valoarea unei femei și nu se irosesc. Băieții le respectă, nu le folosesc, la ei nu sunt haosul și deșănțarea pe care le vezi peste tot.

În octombrie 2020 Natalia a plecat la Marsilia într-un proiect de voluntariat. M-am bucurat foarte mult pentru ea. Va rămâne în Franța și anul ăsta începe facultatea. Astăzi împlinește 20 de ani și sunt recunoscătoare pentru că o prezență atât de luminoasă, de iubitoare și de inteligentă a apărut în viața mea. Doresc fiecărui tânăr să aibă măcar pe jumate o educație bună pe cât are ea, o familie iubitoare ca a ei și credință cum are ea, pentru că o legătură bună cu Divinitatea, ferește omul de excese, de dependențe, de deznădejde și îl ajută să se dezvolte armonios. Mă bucur că am întâlnit o tânără așa de senină și de umană.

Un gând despre „De ziua Nataliei

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: