Otrava din sticluța șic

Cu vreo 3 zile în urmă, una dintre colegele mele mirosea foarte frumos. Mi-a spus ce parfum avea și mi-a trimis și link către un site unde îl puteam găsi. Sticluță frumoasă, colorată, firmă celebră. Nu mai folosesc parfumuri din 2016, când am aflat cât de nocive sunt ingredientele unora dintre ele. Găsisem într-un articol o listă cu substanțe toxice și am aruncat tot ce aveam cu acele componente, inclusiv parfumurile. De atunci s-a mai atenuat alergia mea la polenuri. Totuși, parfumul colegei mele mi-a făcut mare chef să-mi cumpăr și eu unul.

Fotografie de RF._.studio pe Pexels.com

Mi-am amintit că odată, în liceu, când am plecat de la ore cu o colegă, am trecut prin magazinul Tomis și ne-am oprit la un stand de parfumuri. Am încercat un tester al parfumului Roma, de la Laura Biagiotti. A fost dragoste la prima pulverizare. Mi-a rămas în suflet parfumul ăla. Totuși, eu eram dintr-o familie modestă, nu aveam bani de parfum de firmă. M-am întors acasă, la Mangalia, și mi-am lăsat ceasul de mână pe un raft al bibliotecii. Puțin parfum prinsese pe curea dar a mirosit casa două zile. De la un puf de parfum de pe cureaua ceasului!

Inspirată de parfumul colegei, ieri am trecut printr-un mall și am intrat în magazinele de parfumuri cu gândul că de data asta îmi voi putea cumpăra un Roma. Plus că am avut convingerea că la un parfum de firmă nu voi găsi ingrediente toxice. Nu aveau nicăieri Roma dar am încercat două alte parfumuri scumpe, de la case celebre. Nu doar că pe pielea mea aveau un miros dulce, ca de parfumuri bulgărești de tarabă, dar au persistat exact cât persistă o porcărie de 50 de lei pe care o găsești la fetele care-ți arată cataloage și comanzi ce vrei. Femeile dau 300 de lei pe așa ceva? God damn, când îmi amintesc cum mi s-a parfumat în 1998 toată casa de la o picătură de Roma, mă gândesc că astea de acum sunt contrafăcute, sincer. M-am așezat în metrou și țineam brațele pe geantă pentru că îmi era rușine să se împrăștie în jur mirosul grețos de dulce pe care îl aveam pe fiecare braț. Oricum, nici nu era mare aromă, plus că lumea avea măști. Norocul lor. Intrasem anul trecut într-un alt magazin celebru și un vânzător amabil mi-a dat să testez câteva parfumuri, tot scumpe, de firmă. Apă chioară. Până acasă nu mai miroseam deloc. S-a prostit lumea de tot dacă dă sute de lei pe așa ceva. Sau sunt atât de obișnuiți cu tot felul de știfturi, încât nu mai pot face diferența.

Surpriza neplăcută cu parfumuri a continuat și azi. Tot nu m-am lăsat și am aruncat un ochi pe un site unde am găsit Roma și mă gândeam să-l comand. Apoi am dat de alte sugestii de parfumuri. Și aveau la descriere și ingredientele. Examen la facultatea de chimie în toată regula. Într-un parfum. Am luat fiecare ingredient în parte și l-am căutat pe google. Toxice. Produse chimice toxice. Pentru ficat, pentru creier, pentru piele, pentru genom, pentru oceane și pânza freatică. Plătiți sute de lei ca să vă zobiți sănătatea. Cum or putea să vândă așa ceva? Am mai zis eu că producătorii de medicamente sunt mână în mână cu cei care ne îmbolnăvesc prin ceea ce ne vând, aparent inofensiv, mâncare, creme, parfumuri, și trăiesc bine toți pe spinarea neatenției noastre. Criminală specie, Doamne, nu mai avem scăpare. Vă rog, dacă aveți un parfum în casă sau dacă vă place vreunul și doriți să-l cumpărați, aruncați un ochi pe ingrediente, vedeți ce e mai exact fiecare și veți afla ce vă puneți pe piele. Nu uitați că ceea ce puneți pe piele poate ajunge în sânge, pielea nu este o barieră ermetică. La final, un sfat util. Evitați coumarinul. Este în multe produse de proastă calitate și este foarte nociv. Uitați-vă pe etichetă și nu cumpărați ce are coumarin. Măcar atât. Încercați, pe cât posibil, să nu vă cumpărați boala cu banii munciți de voi.

Nu-mi mai trebuie niciun parfum. Rămân tot la varianta mea simplistă. Cumpăr de la plafar ulei de aromaterpaie (de obicei iau de patchuli), picur pe un șervețel pe care-l agăț la umerașe și gata parfumul. Iau uleiuri care se folosesc și intern, ca să fiu sigură că sunt sănătoase. Să-mi dau pe piele cu tot laboratorul de chimie, nu.

%d blogeri au apreciat: