„Colegialitate”

Ieri am auzit o chestie care m-a uimit. N-aș fi crezut că în 2021, într-o multinațională (unde regulile sunt foarte stricte) se poate întâmpla așa ceva. Unde? La mine la serviciu.

Am aflat stupefiați despre demisia uneia dintre cele mai capabile și simpatice colege. Era unul dintre oamenii de sprijin și rezistență ai firmei. Tânără, frumoasă și super deșteaptă. Stăteam seara de vorbă cu PR-ul și l-am întrebat ce s-a întâmplat de pleacă Luiza. Foarte afectat și amărât, mi-a spus: „Nu știi ce supărat sunt de plecarea ei. Era unul dintre oamenii noștri de bază. N-aș fi crezut că o să plece, că o să ne lase ea așa. Ce s-a întâmplat? Îți zic eu ce s-a întâmplat, pentru că eu investighez ca SRI-ul. De la o vreme era ea așa schimbată și mă întrebam oare de ce. Și am început să caut indicii. Am început să caut pe net, poate erau poze cu ea în diverse locuri, am găsit pe facebook poze în care avea tag pus de alții, chiar dacă la ea nu erau publice. Când am găsit pozele alea, am început să le măresc ca să văd detaliile fețelor celor cu care era în încăpere. Și am văzut un tip acolo, primprejurul ei. Și am avut o bănuială că ăla e iubitul el. Îl știu, e un idiot. Și i-am scris sorei lui, pentru că o cunosc, și i-am zis: <<Idiotul de frati-tu e iubitul Luizei de la noi din firmă? Că am scotocit eu pe net după indicii. De ce umblă cu unul ca el? E proastă? N-are ce căuta cu ăla!>> Sora lui mi-a confirmat că da, sunt împreună. Tare m-am supărat că e cu ăla. Idiotul a stricat o fată așa de bună. N-aș fi vrut să fie cu unul ca el. De-aia a plecat, din cauza lui!”

Dacă cineva dintre colegii voștri ar face așa ceva, voi ați mai rămâne în firmă? Nu știu de ce, după o asemenea fază, oamenii ăștia se miră că Luiza a demisionat. E o femeie foarte decentă, chiar timidă și, la fel ca mine și alte colege, a suportat destule din partea acestui PR care este un libidinos de vreo 58 de ani. Tot din cauza lui am vrut și eu să demisionez la un moment dat. Anul trecut, în prima zi de după concediu, când doar ce mă întorsesem la birou, m-a sunat ca să mă întrebe dacă am făcut sex în concediu. I-am spus că nu-l privește viața mea privată și mi-a spus să nu mă supăr, că sexul e ceva bun și el vroia să mă întrebe dacă am făcut acel lucru bun. I-am spus din nou că nu-l privește viața mea privată și de atunci nu mi-a mai zis nimic cu aluzie la viața mea privată. Dar are genul ăsta de discuții aberante cu alte colege ale mele și, cu toate că vede că le deranjează, el continuă la fel. Eu tangentez destul de rar cu el dar cu Luiza a colaborat foarte mult și nu vreau să mă gândesc câte a suportat pentru că și ea era genul de persoană care, le fel ca alte colege, nu-i para omului mizeriile și libidinoșeniile, din respect că e mai în vârstă și din timiditate. Nu contează câți ani are un hărțuitor. Trebuie tratat ca atare. Omul ăsta este un specimen cum n-am mai întâlnit. Îi place de Viktor Orban, de Bolsonaro, de Șoșoacă, ne zicea în toamnă să votăm cu psd, că sunt cei mai buni. Are o obsesie cu pandemia dar mereu se contrazice. Spune că bine a făcut Șoșoacă pentru că a scos oamenii în stradă, că nu e nicio pandemie și apoi spune că au murit de coronavirus atâția oameni pentru că a fost greșit gestionată pandemia și că vaccinul va mări numărul de cazuri. Nici nu l-am întrerupt vreodată, l-am lăsat să-și spună monologul de antagonisme prostești. Pe unde se duce, intră în vorbă cu toate femeile, dar complet aiurea și fără sens și e convins că face niște glume super bune, că e genial, le zice femeilor „iubire” și „guriță”, încalcă spațiul personal al celor din jur și se lipește de om când vorbește. Când vine în firmă, doar când îl văd intrând pe ușă, simt cum mă enervez, oricât de calmă aș fi în ziua aia. Începe să-mi pălăvrăgească tot felul de chestii, de politică, de pandemie, de oamenii cei nașpa din alte firme, de adolescența lui în care ieșea cu gagici (așa le zice). E un libidinos și un penibil de om. A urmărit-o pe Luiza pe net cu atâta înverșunare și i-a scris sorei iubitului ei cu atâta nesimțire, pentru că el consideră că un angajat e proprietatea firmei și că o femeie care colaborează cu el, e proprietatea lui. M-ar amuza, dacă nu mi-ar fi silă de el. Faptul că avem un asemenea PR spune multe despre compania noastră. Șoșoacă-Orban-Bolsonaro in the house. Poate vi se pare amuzant dar pentru mine e îngrijorător că un om cu așa comportament are carieră într-o multinațională. În principiu, corporațiile sunt spații unde n-ai ce căuta cu discriminări, bădărănii, libidinoșeală. Faptul că el își face numărul nestingherit într-un mediu elistist și nediscriminator prin definiție, mă sperie, dacă mă gândesc la ce poate fi în companiile românești, unde n-ai cui reclama că directorul te hărțuiește. Să-l reclami pe el la el? Ce să faci? Mi s-a întâmplat, în firme românești, să fiu nevoită să plec din cauza comportamentului aubuziv. Țipete, jigniri, propuneri sexuale, am trecut prin niște momente pe care nu le doresc cuiva.

Când văd ce face acest om, și totuși este tratat de către director ca un fel de papa bear al firmei, ca un big brother hâtru, când știu cu câtă indulgență este tratată libidinoșenia în România și cât de rar sunt crezute femeile când au de-a face cu un hărțuitor (mai ales dacă are renume și funcție importantă), îmi pierd orice speranță să fie decență și corectitudine în țara asta. Iar oamenii ăștia, care nu sunt nici pe departe hâtri, ci niște ordinari prost educați, chiar sunt convinși că li se cuvine totul. Dacă parezi hotărâtă toate porcăriile lor, îți spun că nu știi de glumă, că ești isterică, țâfnoasă. Individul ăsta avea de vorbit într-o zi cu mine despre niște articole ce trebuiau traduse și m-a ținut la telefon vreo 30 de minute ca să-mi spună că Firea era primar bun dar ca femeie nu-i plăcea și n-ar fi făcut sex cu ea vreodată. Că directoarea cea mare a firmei, din Germania, e o bunăciune și că ar face sex cu ea, că are fund mișto, dar o spunea de parcă femeia aia sigur ar fi acceptat propunerea lui. Ca să vedeți în ce lume trăim: o multinațională condusă de o femeie, în Germania, are filială într-o țară unde un libidionos le vorbește angajatelor de sex și nimeni nu-l oprește din mizeria asta, ba chiar directorul îl consideră foarte spiritual și deștept. Directorul e admiratorul lui Trump, asta ca să vedeți prin ce zonă se învârt amândoi. Când îmi povestea la telefon de Firea și de directoare, citeam chestii pe net, îmi făceam de lucru pe la birou și îl lăsam să își spună poveștile, pentru că nu mă afectau cu nimic prostiile alea și nu avea rost să îi spun să înceteze, cum mai făcusem o dată, pentru că el este una dintre persoanele care îmi evaluază activitatea anual și inclusiv de nota lui depinde dacă sunt în parametri și dacă am creștere salarială. Mereu mă laudă, mereu îmi dă notă mare, e corect, vede că îmi fac bine treaba și de-asta sunt cât pot de finuță cu el, ca să nu-i rănesc orgoliul de bărbat fatal, îi zic că are dreptate, că așa e, că e un om cult și bun la suflet, etc, etc. Deci dacă nu mă afecta direct, nu i-am oprit tirada de prostii, ca să nu prindă pică pe mine. Probabil că v-ați dat seama că omul este singur, nu are parteneră, și în loc să fie un coleg integru și un bărbat de bun simț, el se poartă ca un cerșetor de pi**ă, ceea ce din start îi ucide orice șansă. Când voi pleca de acolo, mă voi bucura în primul rând că scap de el. Până atunci, îi suport tâmpeniile și sper, de fiecare dată când îl văd, să nu se dea la mine sau să nu-mi facă o mitocănie de nesuportat și să nu mă aducă în situația să-mi dau demisia, pentru că nu vreau să rămân acum fără loc de muncă. El este unul dintre cei care s-au purtat atât de aiurea cu colegii dupa izolarea din 2020, crezând că nu au unde pleca, încât unii și-au dat demisia și am rămas descoperiți într-o perioadă cu volum enorm de lucru. A zis că nu există pandemie, că doar putorile stau acasă, că lumea trebuie să vină la birou măcar două zile pe săptămână, nu să lucreze de acasă, ca leneșii, directorul i-a luat exemplul și le-a spus să vină la birou măcar de două ori pe săptămână iar cei care se temeau de boală, au demisionat. A fost fix confruntarea celor două tabere de isterici, la care asistăm de un an jumate, iar la noi în firmă au pierdut istericii negaționiști, pentru că istericii paranoici n-au vrut să iasă din casă și au demisionat (deși erau apărați de lege și puteau lucra integral remote dar s-au scârbit de lipsa de empatie și au plecat). Dacă se va duce pe copcă filiala din România, când vom demisiona toți, probabil se vor întreba nemții ce Dumnezeu s-o fi întâmplat.

Uite cum v-am arătat, într-un articol întreg, ce poate însemna pentru o firmă să aibă într-o poziție importantă un angajat cu prestație slabă. Îmi pare rău că pleacă Luiza, e o fată tare simpatică și mereu era amabilă cu mine și mă ajuta când o rugam. Noii ei colegi vor fi norocoși. Dacă aș fi avut comentarii deschise la blog, v-aș fi întrebat ce ați fi făcut în locul ei. Și dacă ați avut vreodată un coleg ca Bolsonaro al nostru. Cum gestionăm relațiile imposibil de evitat cu așa oameni?

%d blogeri au apreciat: