Cerșetori sau nevoiași?

Înainte de a începe acest articol, îmi cer scuze pentru multele dăți în care ați citit articole precedente cu litere lipsă sau cuvinte scrise anapoda. Le verific înainte de publicare dar îmi scapă uneori greșelile, abia la a treia citire le văd și deja s-au postat sau aseară, de exemplu, în loc să dau preview, am dat click pe publică. Rezultatul a fost că cei care sunt followers la blog au primit un articol la prima mână, cu greșeli. Scuze și vă mulțumesc pentru că mă citiți în continuare. Chiar îmi doresc să fie toate impecabile.

Cu speranța că de data asta nu vor fi alte greșeli, îmi permit să vă dau un sfat. Știți că eu fac milostenie. Mi-am promis, în 2011, în urma unei experiențe trăite, că voi face milostenie tot restul vieții. Era septembrie, lucram pe call center, studii de piață, și eram plătiți la oră. 5 lei ora. Când erau studii, avem ceva bănuți, că lucram și câte 10 ore pe zi. Când nu aveam studii, uneori și câte 10 zile pe lună, nema bani. La final de august obișnuiam să merg la Mangalia, ca să fiu acolo la Gala HOP. Nu avusesem prea mult de lucru în acea perioadă și trebuise să mă strâmtorez tare cu banii ca să pot plăti drumul. Chiria lunară o aveam 100 de euro, îmi era foarte greu. Cu câteva zile înainte să plec, am mâncat doar un iaurt și un covrig toată ziua, pentru că de altceva nu aveam bani. Stăteam la masă în bucătărie, în casa aceea care îmi era foarte dragă, unul dintre cele mai dragi locuri din toate în câte am stat, și mâncam din covrigul luat de la metrou și beam iaurt. Nu era nimeni lângă mine, nici măcar nu povestisem cuiva cât de greu îmi era. M-am gândit câți oameni ca mine or fi pe lume, nimeni nu era lângă ei și nu le știa nevoia. Mi-am promis în ziua aceea că, atunci când voi avea un salariu decent, voi cumpăra câte o pungă cu alimente și o voi da cuiva pe care îl voi vedea mai amărât. M-am ținut de cuvânt și uneori cumpăr de 50, 60 de lei, alimente pe care le ofer cuiva. Prima oară am luat în 2012 o pungă cu conserve, dulciuri, cafea, pâine, bere, și am plecat cu ea pe stradă ca să întâlnesc persoana nevoiașă. N-am mers mult și, la două blocuri distanță, erau la scară doi bătrâni, soț și soție, îmbrăcați modest și tare s-au bucurat și mi-au urat de sănătate când le-am dat punga. Altă dată am ieșit din magazin și chiar la pubelele de alături căuta o femeie prin gunoi și i-am dat ei alimentele. Apoi, ca să nu mai caut mult pe străzi după lume, mi-am făcut un plan. Prin diverse locuri, sunt oameni nevoiași care vând pe stradă obiecte vechi sau luate din en gross, ca să-și adauge un bănuț la pensie. Când stăteam în sectorul 3, știam unde-i găseam și mergeam la ei. E un domn în vârstă, și acum vine aproape de piața Râmnicu Sărat, pe o bancă, și întinde tot felul de electronice ieftine așteptând cumpărători. Prima oară am mers la el în 2019, a fost cel mai greu an pe care l-am trăit, treceam prin niște zile cumplite. Era august. L-am întrebat dacă pot să-i dau ceva, a luat punga cu un gest timid, m-a întrebat cu ce ocazie și i-am zis că pentru sănătate, în general. Când să plec, a strigat după mine și mi-a zis: „Vreau să vă spun că și cele mai grele momente tot au o rezolvare, să nu vă pierdeți speranța!” Și în vara asta am mers la el și i-am mai oferit ceva. Tot în vara asta, i-am dat alimentele unei pensionare care vinde tablouri pe o bancă, tot în acea zonă. Mi-a făcut o grămadă de urări, m-a și luat în brațe. Acești oameni nu mi-au cerut nimic, doar am mers eu la ei și le-am oferit ceva.

În decursul timpului am dat bani cerșetorilor, nu voi mai face niciodată asta și vă sfătuiesc să procedați la fel. Iată de ce: în primul rând cerșetorii fac de cele mai multe ori parte din rețele.

barbat cu mana intinsa
Fotografie de lalesh aldarwish pe Pexels.com

Banii voștri nu ajung la orfani, văduve sau pensionari ci ajung la diverși indivizi care își fac case cu turnulețe sau cerșetorii înșiși se prefac amărâți și seara ies în jeanși la disco sau fac grătare cu manele pe banii voștri. E pe bune și mulți v-o pot confirma. E multă minciună și mafie în cerșetorie și se profită de naivitatea oamenilor. Banii voștri sunt munciți, nu fiți naivi! Să vă dau exemplul meu: ieșisem odată din bloc, era prin 2017, și a apărut o femeie amărâtă care le cerea oamenilor bani. Toți o ignorau. Mi s-a făcut milă de ea când mi-a cerut și mie, mi-am amintit de promisiunea mea cu milostenia, am scos portofelul și am luat 5 lei în mână. Doar apucasem să închid portofelul, mi-a smuls banii din mână și a fugit. Am rămas blocată. Se oprise și un om care văzuse scena și se uita uimit. La cât sunt eu de fragilă, dacă îmi smulgea individa și portofelul, dus era. Nu m-am învățat minte și, anul ăsta, ieșeam dintr-un magazin și o femeie le cerea oamenilor bani, pe un ton foarte amărât. Era boschetară clar, avea și un iz de urină, am scos 10 lei ca să-i dau și s-a repetat aceeași fază. Mi-a smuls banii din mână și a fugit. La fel, portofelul meu putea să plece pentru veșnicie. Am zis că nu mai dau vreodată bani unui cerșetor. Zilele trecute am plecat spre serviciu, am mers la pubelă, am aruncat gunoiul și era acolo o femeie care căuta prin gunoaie, era tare amărâtă. Nu mi-a zis nimic, avea și un cățel cu ea. Am plecat spre metrou și m-am gândit că n-ar strica să o ajut. Am scos niște bani, am băgat portofelul în rucsac, ca să nu pățesc vreo nefăcută, am mers la ea și i-am zis să-și cumpere ceva de banii ăia. A fost foarte uimită. Mi-a mulțumit și mi-a zis să fiu sănătoasă și să-mi ajute Dumnezeu. Nu-mi ceruse ceva. Mi-am învățat lecția și nu voi mai da vreodată cui cere. Dau cui nu cere și văd că-i om nevoiaș.

Să vă mai dau niște exemple. Eram acasă, la Mangalia, prin anii ’90, aveam vreo 11, 12 ani. Mă uitam pe fereastră, stăteam la etajul 3. Și am văzut în capătul străzii o femeie cocoșată, învelită cu un fel de pătură ponosită, legată cu sfoară la brâu, sprijinindu-se într-un băț. Abia mergea pe stradă. Am chemat-o pe bunica mea s-o vadă și o căinam amândouă că era tare amărâtă. Aproape fiecare trecător îi dădea bani și ea își tot zicea textul de cerșetoare. Nu știu de unde venea, dar probabil că mersese ceva drum. A mers ea agale și tot aduna banii, până a ajuns în dreptul blocului nostru. Atunci am văzut că avea pielea foarte fermă și întinsă pe brațul care îi era afară. De sub pătura aia nu i se vedea fața și ne întrebam dacă era băiat sau o tânără femeie. Chiar atunci a oprit o mașină, bătrâna cerșetoare și-a revenit brusc și nu mai era cocoșată, a dat de-o parte toiagul și pătura și era o pirandă de vreo 30 de ani, din mașină a coborât un bărbat care i-a preluat „recuzita” și a băgat-o în portbagaj, râdeau amândoi, au urcat în mașină și duși au fost. Bunica mea zicea: „Acum merg la restaurant să bea banii proștilor.”

Acum vă povestesc despre niște ființe pe care am mare boală, după cum probabil știți. Ei sunt parte din cauza care m-a făcut să rezerv două săptămâni din decembrie departe de casă, departe de București, pentru că nu-i mai suport. Cerșetorii colindători. Animalele alea ordinare care îți strică fiecare călătorie cu metroul, autobuzul, tramvaiul sau trolebuzul în decembrie. Cum îi bat talibanii pe demonstranți, așa i-aș bate eu pe cei care le dau bani. Dacă nu ar mai primi bani, infecții ăia ar sta acasă. În 2017 lucram la o firmă de avocatură și am fost trimisă cu taxiul la câțiva clienți. Era decembrie. Taximetristul era de etnie romă și, pentru că am mers destul de mult, am povestit tot felul de lucruri și vorbeam despre drogați din Ferentari. Mi-a zis: „Doamnă, e proastă lumea care le dă bani și la colindătorii ăștia. Sunt niște drogomani, toți ăia pe care îi vedeți cu ursul sunt drogații Ferentariului, îi știu, niște panarame de oameni și toți banii ăia se duc pe băutură și droguri.” De Crăciun, toate putorile la „colindat” și apoi să bea banii. Problema e că oamenii au uitat ce e o colindă. Colindătorii vin îmbrăcați impecabil, pentru că vestesc nașterea lui Hristos, nu sunt cerșetori, ei cinstesc o sărbătoare, nu lălăie tot felul de aberații și nu se bâțâie pe o muzică înregistrată, cum fac arătările astea care demonstrează la ce nivel a ajuns Bucureștiul. Dacă tu, ca gazdă, accepți așa colindă, ești un terminat de om (ca ei). Nimeni nu mai respectă nimic. Anul trecut, aproape la fiecare călătorie cu metroul, vorbeam ba cu polițiștii din stație, ba cu bodyguarzii, să-i dea afară și ziceau că sunt învinși de numărul lor uriaș și de oamenii care insistă să le dea bani. Suntem blestemați să fie capitală orașul ăsta care s-a umplut de țațe și proști. Cum să accepți să călătorești cu urletele alea în cap? Iar la ce fețe au acei „colindători”, banii călătorilor ajung la petreceri cu manele, grătare și treninguri cu șlapi.

Mai pot scrie o grămadă de exemple despre cerșetori care sunt niște putori nemernice de fapt. Îi știți pe cei care îți cer bani pe un ton amărât și mieros și dacă îi igonori, strigă în urma ta blesteme pe o voce de film horror? Cam așa sunt ei de fapt. Nu dați bani cerșetorilor. Dați alimente, haine, bani, orice, unor oameni cărora le este jenă să ceară dar au nevoie. Îi veți repera ușor.

%d blogeri au apreciat: