Sâmbăta semințarului revoltat

Știți că eu ies mereu în oraș sâmbăta. Azi, însă, mai bine n-aș fi ieșit.

Am văzut dimineață o reclamă pe fb că la Muzeul de Geologie este o expoziție temporară cu telur. Am zis că trebuie să merg și eu. Cu piață, cu treburi de-ale casei, s-a făcut 3 după amiaza. Am mai mâncat câte ceva și am plecat spre metrou. Când am ajuns la turnicheți, am văzut, la coadă la cartele, două femei cu niște candele mari, aprinse, și o icoană. M-am gândit că or merge la vreo înmormântare dar cine se duce la înmormântare cu icoana în brațe și cu ditamai candelele? După ce au coborât pe peron, venise paznicul după ele și se certau pentru că nu vroiau să-și pună măști. Atunci mi-am amintit că au azi miting școala ajutătoare și circul Globus. A furat AUR toți votanții pe care psd i-a spălat pe creier ani de zile și i-a adus în stadiul ăsta de ratare ca să aibă masă de manevră. M-am oprit la Unirii ca să-mi iau niște șosete de la un magazin cu prețuri accesibile. În timp ce achitam șosetele, am auzit de afară vuvuzele, strigăte, hărmălaie. Am coborât și n-am ieșit din magazin pentru că m-ar fi luat puhoiul de protestatari care mergea spre intersecție. O adunare mai dubioasă n-am văzut. Erau genul ăla de oameni prost hrăniți, prost educați, prost îmbrăcați, frunți înguste, figuri stâlcite, ți se făcea și milă de ei. Aveau niște cartoane pe care scria numele unui oraș, nu mai țin minte care, erau aduși cu autocarul. Au blocat intersecția când au traversat pentru că era un șir de vreo 100 de persoane. Cu steaguri cu cruci pe ele, era manifestație în toată regula. În loc să mă duc acasă, am pornit spre Piața Victoriei, gândindu-mă că n-or fi chiar atât de mulți neanderthalienii, pentru că în fiecare weekend sunt pe acolo vreo 150, 200, se agită aiurea că nu e pandemie dar nu îi bagă nimeni în seamă. Când am ajuns pe Calea Victoriei, ce credeți voi? Era ditamai coada de oameni la biserica Zlătari. Nu știu ce moaște s-or mai fi dat dar erau sute de oameni. Erau și garduri de împrejmuire, semn că totul era organizat. Cred că vreo 10% dintre ei aveau măști dar nu-i judec. La câte concerte și congrese și parada gay și tot ce s-a mai făcut cu sute sau mii de oameni, ar fi ipocrizie să îi critic pe ei. Nu-mi place judecata cu dublă măsură.

Când am ajuns la intersecție la Cercul Militar, treceau protestatarii lui pește pe Academiei, se uita lumea la ei, iar blocaseră circulația. Am mers eu ce-am mers până m-am apropiat de Piața Victoriei. Foarte multă lume, mulți cred că se plimbau dar alții, în grupuri, mergeau la protest. Am nimerit fix în spatele unui grup format din 5 indivizi de vreo 25, 30 de ani, mâncau semințe și scuipau cojile pe stradă, se luau de oameni și îi întrebau de ce nu vin la protest, lumea îi ignora și mergea mai departe, erau genul de oameni pe care dacă îi vezi urcând în autobuz, ferești buzunarele. Doar pentru unii ca ei era protestul, nu? Era păcat să lipsească. Situația nu mi se pare amuzantă pentru că ei reprezintă o întreagă generație eșuată, lipsită de educație, incultă și rea iar dacă reușești să-i aduni pe ăștia, să-i îndemni la vot și să trimiți unii ca ei la putere, viitorul nu sună bine deloc. La ce se așteptau politicienii care, de 30 de ani, au faultat maxim educația? Nu-i pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește și exact ăștia s-ar putea să-i calce pe cap, pentru că au ieșit mai proști și mai răi decât s-ar fi așteptat. Am depășit gașca de ciudați și am ajuns în Piața Victoriei. Băi, fraților, imaginați-vă niște mii ca ăștia! Mi se făcuse frică. Eu am fost la proteste, inclusiv la cel din 10 august 2018, dar azi nu mai erau nici pe departe aceleași figuri. Nu știam cum să ajung mai repede la muzeu. A trebuit să ocolesc ca să pot traversa, să merg spre Titulescu. Erau mii și tot veneau în Piață. Era o gălăgie, o hărmălaie, vuvuzele, discursuri. Se amestecau discursul uni bărbat care, după cum vorbea, părea să nu aibă dinți și al unei femei care țipa ca o isterică. Mă întrebam cum naiba nu și-or fi dat rând la discursuri, că se amestecau și nimic nu se înțelegea. Se auzeau peste toată Piața urletele ei înfiorătoare, că trebuie să pice guvernul, și gângăveala lui care îndemna tinerii la revoltă. Când am ajuns în față la Antipa, mi-am tras masca până la ochi pentru că se filma și mă vedea naibii lumea la protestul ăstora, Doamne ferește. Ce-oi fi căutat acolo? Am băgat o super viteză pentru că și acolo erau spărgători de semințe și figuri de individe isterice și needucate și mă speriasem de ei. Kiseleff era blocat, am traversat fără probleme și am mers către muzeu. Niciun afiș, nimic, era închis deja. Sperasem că ajung măcar cât să mai cer niște informații despre expoziție dar întârziasem. Mi-am dat seama că nu am cum să cobor la metrou la Victoriei și am plecat spre Aviatorilor. De pe Kiseleff veneau alte grupuri de protestatari dar erau oameni mai ok, chiar nu mi-aș fi imaginat că merg la așa ceva, dacă nu le-aș fi văzut steagurile. Erau familii cu copii, cupluri de bătrâni, unele femei machiate frumos.

Am făcut o mică oprire la Muzeul Țăranului unde era un târg de toamnă. Mi-am luat o nuga cu nuci, am găsit un stand cu must și mi-am cumpărat un pahar mare de must. Era făcut pe loc, pus într-o cădiță mare, de plastic, și se uita îngrozit la mine un om că am luat must pus cu ibricul, din copaia aia dubioasă. De când mergeam la țară, în copilărie, m-am învățat să nu fiu prea pretențioasă pentru că acolo eram servită în condiții mai insalubre prin sat, farfurii murdare, pahare pe care umblaseră muște, mâncare ce stătuse afară destul de mult. Asta mi-a prins bine pentru că în timp, am devenit rezistentă când mâncam ceva care altora le-ar fi făcut rău. Eu sunt mare fan must și beam din paharul ăla cu mare bucurie. Era tare gustos. Când l-am terminat, eram aproape de statuia aviatorilor. Băi, frate, și m-a luat o durere de burtă, vai, ce durere. Și mi-am amintit ce am pățit cu vreo 3 săptămâni în urmă. Îmi plac foarte mult fructele și am cumpărat un kil de prune din piață. Am ajuns acasă, erau delicioase, moi, aromate Și am tot spălat eu și am mâncat prună după prună, vreo 10 prune. Peste vreo jumate de oră mi s-a făcut foame. Mai aveam prin frigider humus cu semințe de dovleac și roșii. Cum eu nu mănânc pâine, am mâncat doar humus cu roșii. Rezultatul a fost dezastruos. Bine că eram acasă. Azi, când mi-am dat seama cum mă durea burta, și eram în intersecție, mă cam luase panica. Dar nu s-a întâmplat nimic rău. Am ajuns la metrou, am pornit spre casă.

O știți pe-aia cu Dracula? Dracu l-a pus. Așa și eu. Dracu m-a pus să ies azi și să merg fix în Piața Victoriei. Mă bântuie figurile ălora. Prin 2015, când lucram într-o clădire construită prin 1930, m-am întors la birou seara, pe la 9, să-mi iau laptopul. Era beznă completă. Am aprins lumina, am mers spre birou și am înlemnit. Vreo 30 de gândaci negri, mari, pe podea. Unii rămăseseră nemișcați pentru că aprinsesem lumina sau simțiseră mișcarea, alții mișunau să se ascundă. În câteva secunde au dispărut, nu știu cum. Am luat laptopul de pe birou și am fugit. Îi simțeam venind din spate și urcându-se pe mine, negri, mulți, scârboși, cu picioarele lor subțirele. Senzația asta o am și amintindu-mi protestatarii de azi. Mi-e silă, efectiv. Și nu mi-e silă doar amintindu-mi figurile lor, pentru că nu-i bine să ironizezi oamenii amărâți sau needucați, ci mi-e silă să-mi amintesc de ei pentru că știu prin ce trec medicii și asistenții în spitale iar oamenii ăștia se cacă pe munca lor. De nesimțirea și ignoranța lor mi-e silă. De răutate, de prostie, de atâta îngustime a minții. Faptul că oamenii ăștia sunt tratați când ajung în spitale cu coronavirus, arată cât de proastă e societatea, la ce nivel am ajuns, din impozitele noastre la sănătate, să le plătim tratamentul acestor decerebrați. Toți, absolut toți care participă la așa ceva, ar trebui lăsați acasă dacă se îmbolnăvesc. Un paracetamol nu merită, din banii mei. Nu merită nici consumul de carburant ca să meargă salvarea până la ei acasă. Nu merită. M-am săturat să țin toate putorile și toți paraziții pe banii din munca mea! Sunt boala societății și noi o hrănim și o înmulțim! De-asta a plecat atâta lume din țară, de-asta generația mea nu are copii, pentru că nu vrei ca și copiii tăi să țină, pe munca lor, toate putorile analfabete și mii de leneși băgați aiurea în plus în sistemul bugetar. Nu am făcut copii, ca să stopez hrănirea acestor paraziți. Sper ca toată lumea de bună credință să plece din țară sau să nu aibă copii și să ajungă, peste 80, 100 de ani, să existe aici doar alde de-ăștia. Să își dea în cap la drumul mare pentru o bucată de pâine, să le cadă de tot spitalele în cap, să aibă o lume doar a lor, așa cum își doresc acum. Fără companii multinaționale, fără industrie, fără agricultură, fără școli, nimic. Peșteră. Exact nivelul lor. Din ce am văzut eu, România e deja într-un proces de fracturare din care nu mai are cale de întoarcere. Sudul la nivelul ăsta va fi peste 100 de ani. Pentru că așa vor. Dacă vroiau altfel, era altfel. Dacă nu vroiau moaște și vroiau spitale, aveau spitale. Dacă nu vroiau demagogie și incompetență la putere, aveau oameni ca lumea. Nu poți alege o viață mizeră și rezultatele să fie spectaculoase. Nu am simțit nimic când am văzut cum le-a ars secția de ATI la Constanța. De ce? Pentru că știu în ce fel de viață s-au complăcut constănțenii. Ani de zile au votat Mazăre și PSD, că le dădeau pui congelați și făină și aveau carnaval. Îl suportă pe Teodosie, cu aberațiile lui, de ani de zile, umblă ca bezmeticii cu el după moaște și îi hrănesc grandomania. Acum nu le convine că le ard spitalele? I-auzi. Păi de ce nu le convine? Scriu ce am mai scris o dată într-un articol: nu vor răsări ardei dacă ai plantat ceapă și nici zambile, dacă ai plantat usturoi. Când te complaci în delăsare, pomanageală, prostie, de unde o viață mai bună?

%d blogeri au apreciat: