La schimbarea orei

Mi-am aprins felinarele de Halloween dar nu voi scrie despre ceva de speriat, ci vă voi da un sfat util, bazat pe propria experiență. Vi s-a întâmplat să aveți insomnii după trecerea la ora de iarnă? Eu m-am chinuit cu asta vreo 5 ani la rând dar i-am găsit rezolvarea și vă voi spune cum am făcut.

perete maro ceas rotund
Fotografie de RP Singh pe Pexels.com

An de an, pentru mine, trecerea la ora de iarnă era un stres. Când vedeam că se întuneca de la orele 16:00, 17:00, nu mai aveam energie, chef de viață, nimic. Noiembrie era echivalentul unei căderi complete de moral pentru mine. La cât iubesc eu soarele, nici nu mă mir. Peste starea legumicolă ce venea odată cu ora de iarnă, prin 2014 s-a mai adăugat ceva. Insomnii. Mă trezeam pe la 3 noaptea și, orice făceam, nu reușeam să mai adorm până se lumina de ziuă. La 7:00 suna ceasul, trebuia să plec la serviciu și abia mă târam toată ziua. Nu mai pățisem asta, eu de obicei dorm neîntoarsă, 8 ore, și mă îngrijora foarte tare. Mă întorceam de pe o parte pe alta, mă gândeam la tot felul de lucruri, așezam pilota pe mine în toate felurile, începeam să bat din picioare de enervare, îmi pierdeam răbdarea noapte de noapte. După vreo 3 săptămâni îmi trecea. An după an, deja mă învățasem. Când venea noiembrie, plângea sufletul în mine. Culmea este că nu asociam asta cu schimbarea orei. Credeam că stresul de la serviciu sau din viața personală îmi afectează somnul. Am luat pastile, am vorbit cu psihologul, el mi-a zis să nu mă agit că o să treacă, dar prin 2018 deja îmi pierdusem speranța. Zombiul Alexandra, în noiembrie, își târa zilele după 5, 6 ore de somn. Am uitat să specific că sunt și rea de somn. Dacă nu dorm 7, 8 ore pe noapte, a doua zi mă simt mahmură și arăt de parcă m-a călcat tramvaiul 41.

Tot chinul ăsta a încetat în 2019. A venit finalul de octombrie, s-a schimbat ora și mi-a venit o idee. Să nu schimb ora de culcare și cea de trezire. Dacă pe ora veche mă culcam la 23:00 și mă trezeam la 7:00, pe ora nouă să mă culc la 22:00 și să mă trezesc la 6:00 ca să prind o oră de lumină naturală și să mă plimb prin parc înainte de serviciu și să mențin și creierul pe aceleași coordonate de somn. Wow, ce rezultate a avut chestia asta! Nu doar că dormeam buștean dar, în ora câștigată dimineața, făceam o tură completă de IOR, că stăteam la Dristor pe atunci și, după ora aceea de mers alert prin tot parcul, eram super fresh toată ziua. Noiembrie a încetat să mai fie chinul meu, ba chiar a devenit o bucurie pentru că era minunat în parc dimineața. Frunze colorate, ceață pe lac, liniște, era de vis. Anul trecut am păstrat modelul. Doar că acum stau în Militari și, evident, mergeam prin Cotroceni dimineața, că îmi era aproape serviciul. Alt peisaj frumos, iar somn liniștit noaptea. Treptat, întârziam ora de culcare și cea de trezire dar exact asta conta, că era o trecere treptată la ora schimbată. Am recomandat asta și altora când i-am auzit că aveau insomnii după schimbarea orei și a funcționat. Când se trece la ora de vară, nici nu simt schimbarea dar asta de iarnă mi-a mâncat zilele (și nopțile sau anii, de vrei). Din fericire, am găsit rezolvarea.

Pentru că e noaptea de Halloween, să vă povestesc o fază amuzantă de la blocul meu. Noi nu avem interfon încă, ne vor instala în curând. Ușile find mereu deschise, copilărimea de la blocul vecin intră pe scară și mai face gălăgie. Eu fiind la parter, mereu aud toată hărmălaia dar deja m-am obișnuit cu ei. Vecinii, în schimb, ies și se iau de ei. Aseară s-au mascat și au intrat pe scară să sperie lumea. Eu nu i-am văzut dar am auzit cum îi certau vecinii și le ziceau să plece iar ei iar se întorceau. Șefa noastră de scară este o hiper mahalagioaică, nu e rea dar țipă, amenință, face ca toate alea și nu îi suportă pe acești copii. Aseară s-a dus să-i certe și să-i dea afară din bloc iar ei au mers cu alai în jurul ei scălămbăindu-se ca toate alea, până afară. Din cameră auzeam cum se amestecau țipetele ei cu prosteala și amuzamentul lor. Azi, îi povestea supărată unei vecine pensionare (care urăște și mai mult copiii): „Ai auzit cum făceau, cum țipau prin jurul meu până i-am dat afară? S-a luat și Ionuț de ei dar nimic, nu s-au potolit. Și știi ce mi-au zis? <<Lasă, tanti, că o să vezi mâine seară, o să aveți numai sânge pân’ bloc!>> Aoleu, ce-or face? Că doar ce am zugrăvit scara. Poate or da cu ceva pe pereți, nebunii.” Erau îngrozite amândouă. Evident că în seara asta nu era niciun sânge prin bloc, nu știu cum pot oamenii ăștia să se pună la mintea unor copii. Mie mi se par foarte amuzanți copiii, sunt inventivi, sunt oaza de energie și veselie care lipsește din lumea adulților uneori. Plus că în București, printre blocurile gri, copiii nu au un spațiu prea vast și prietenos pentru joacă și își inventează și ei o lume a lor.

Hai, că dau dintr-una într-alta și tot lungesc articolul. Am ieșit în seara asta să văd dacă e ceva frumos de Halloween prin oraș și iar am nimerit în protestul șoșocarilor. Erau în Piața Universității de data asta, dar vreo 500 maxim. Blocaseră bulevardul, îi păzea poliția, o circăreală. Striga un individ la megafon să răspundă Arafat pentru sângele vărsat și făcea tot felul de versuri aberante despre Arafat dar nu se înțelegea mai nimic. Pe o mașină aveau un cap mare de carton în care erau înfipte niște seringi uriașe, era ciudat cum pe de-o parte negau pandemia, nu vroiau vaccinare și pe de altă parte vroiau să răspundă Arafat pentru sângele vărsat. Se oprea lumea pe margine să se uite la ei, să le facă poze, era ceva ca un scenariu de film absurd.

Vă doresc odihnă plăcută în această mare noapte halloweenistă.

Un gând despre „La schimbarea orei

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: