FNT 2021. Impresii.

M-am tot gândit dacă să scriu sau nu acest articol, mai ales pentru că încerc să nu critic, să nu fiu o sursă de stres într-o perioadă atât de grea.

Am văzut pe net, săptămâna trecută, că începe Festivalul Național de Teatru. Piese online, gratis, pe toată durata festivalului. Mare bucurie pe mine. De când nu mai fusesem la teatru! Ce dor îmi era! Nu-i tot una să fii în sală cu a sta în fața monitorului dar, decât nimic, tot e bine și așa. Pentru cine mă citește de mai puțin timp, reamintesc că am mers la teatru de când eram în burta mamei, care e o mare iubitoare de teatru. În anii ’80, trupe din toată țara veneau pe litoral iar mama îmi povestea că, în vara lui ’82, când era gravidă, mergea la teatru cât de des putea, la Casa Tineretului de la Mangalia, unde era o sală de spectacole foarte elegantă, toată în pluș ocru. Apoi, în copilăria mea, la fel. După care a început Gala HOP la Mangalia, o avalanșă de teatru, în fiecare început de toamnă. Magici au fost acei ani. Magici. Mulți dintre actualii actori bine cunoscuți erau acolo, în concurs. Atmosfera era extraordinară. Ore de teatru, zi de zi. Deci nu sunt nici critic teatral dar nici complet pe din afară.

Cu mare nerăbdare am dat sâmbătă play la primul spectacol. Inimă și alte preparate din carne, regizat de Afrim. Îl apreciez pe Afrim, are interviuri de bun simț, face poze frumoase, am văzut în regia lui Avalanșa, în 2011, și mi-a plăcut, m-a impresionat. Tot în 2011 mi-l amintesc la Gala HOP, era în juriu, în fiecare seară stăteam în spatele celor din juriu și apreciam calmitatea și bunul lui simț. Sâmbăta asta nu m-am putut uita până la final la Inimă și alte preparate din carne. Când mai erau vreo 10 minute din piesă am dat close, deja nu mai suportam. Nu sunt deținătoarea adevărului suprem, e doar părerea mea, nu vreau să văd și la teatru cascada de vulgaritate, pornografie, violență, care vine peste noi din toate părțile. În vremurile astea atât de grele, măcar teatrul ar putea fi o sursă de bun simț, eleganță, civilizație. Cu ce mă ajută pe mine, ca spectator, să văd cum un actor își scoate jeanșii, chiloții, trage de chiloții unei actrițe și încearcă s-o penetreze? Cu ce mă ajută să văd o multitudine de fese, sâni, sex, dat limbi, descrieri de violuri? Chiar nicăieri nu mai există nici un minim de respect pentru relația intimă dintre bărbat și femeie? Publicul s-a prostit atât de tare încât mai vine în sală doar pentru pula, pizda, cum merge de obicei la stand-up? Înțeleg nuditatea într-un act artistic, am văzut în 2010, la HOP, un spectacol excepțional al unor clujeni care au jucat nud dar nu erau o vulgaritate și un haos, era o piesă foarte bună, nu călăreală și limbi. Teatrul trebuie să arate ce e mai animalic și mai haotic în noi? Nu.

Aseară, o piesă pe care o așteptasem. Tiadora, un one woman show cu Noemi Judeu de la Bacău. Tot de la HOP o știu și pe doamna Judeu, din 2006, și mi-a făcut în 2007 o mare surpriză când am revăzut-o, la Nottara, în Un tramvai numit dorință. Mi-a plăcut foarte mult cum a jucat și i-am scris un mail. M-a invitat să revăd spectacolul și în a doua seară. M-a așteptat la intrarea actorilor, am trecut din culise pe scenă, nu pot uita cum se vedea sala goală de pe scenă. Ea s-a întors în culise eu am stat singură acolo, pe scaunul meu, până au început să vină primii specatatori. A fost magică seara aceea. Tocmai începusem anul 4 de facultate. Revin la piesa din FNT. Citisem că Tiadora e despre o sinucidere, deci nu mă așteptam la ceva optimist. Durează 50 de minute spectacolul și e povestea unei casnice care s-a aruncat de la etajul 8 pentru că soțul o bătea și o teroriza. A jucat bine, este o actriță foarte bună dar subiectul este în vremurile astea peste tot (la fel ca și violurile din piesa lui Afrim). N-ați observat din câte surse vă sare în ochi, de la o vreme, că bărbații sunt nașpa? Deschide o revistă, vezi o emisiune de investigații, un film, ascultă ce zice un ONG. Se aruncă organizat cu căcat în bărbații hetero, femeile sunt portretizate ca victime eterne. Eu însămi, victima unei agresiuni sexuale cu ceva ani în urmă, totuși m-am săturat să văd în ce hal e distorsionată imaginea bărbaților hetero. Violatorul și bătăușul de serviciu a ajuns bărbatul în media de azi. Fix o soție cu oase rupte de soț îmi lipsea mie să văd la teatru ieri. Nu v-ați săturat, fraților? Ne-om fi săturat noi dar nu și cei care au organizat asta. Femeile trebuie bombardate din absolut toate direcțiile cu informații că bărbații sunt răi, curvari, violenți, că n-ai de ce să-ți pierzi viața lângă un bărbat, că monogamia e boring, e de fraieri. Trebuie să ai cont pe Tinder, să te culci cu tot orașul și, dacă vrei să faci un copil, mergi la banca de spermă. De ce să ai o familie? Trebuie doar să livrezi societății încă un robot. Singuri și slabi, ușor de condus. Așa trebuie să fim.

Astăzi, piesă nouă la FNT. Eram la serviciu, terminasem pe la ora 15:00 tot ce avusesem de făcut și am căutat alte piese. Am găsit Trilogia minelor, de Csaba Szekely. Și acolo un actor de care mă leagă amintiri deosebite. Bogdan Nechifor. 5 ani mi-a mâncat zilele Bogdan. Lucram ca asistent manager la o companie privată de teatru unde el ținea cursuri și mereu stătea o grămadă cu oamenii, de ajungeam să plec acasă cu taxiul, că nu mai prindeam metrou. Dar e simpatic tare, joacă bine, mi-a predat și mie când am făcut cursul de improvizație și mereu ne amuzam. Bogdan e o amintire frumoasă din ultimii ani minunați ai vieții mele. Din 2017 nu l-am mai văzut. Prima piesă din trilogie este Flori. A fost OK piesa, chiar și vulgaritățile erau amuzante și bine dozate, actori foarte buni, regia, decorul, totul se completa. O adunătură de ratați de prin secuime își duc viețile îmbibate cu băutură și nefericire. Asta se întâmplă preț de o oră și un sfert. Băutură, ceartă, sinucigași, ratare. După ce mi s-a terminat programul, am zis că n-are rost să plec acasă, am văzut încă o piesă din trilogie, Apa. Aceiași actori dar în roluri diferite. Alți ratați bețivi, mai ratați ca primii, tot în secuime. O mizerie s-a revărsat în ochii și urechile (tele)spectatorilor. Pe cât de bine jucau actorii, pe atât de mizerabilă era acțiunea. Numai vulgaritate, alcoolism, violatori și hoți sunt în secuime? Despre niște oameni ca lumea din secuime nu se putea face un spectacol? Probabil că un spectacol decent n-ar fi prins la publicul needucat care vrea doar pula, pizda. Altfel nu-mi explic. După ce am văzut cum se îmbrânceau și cum se violau și ăștia, am zis că nu mă mai uit la niciun spectacol din FNT. Mi-e frică sau mai dau play.

Poate exagerez, poate am îmbătrânit, dar aș fi vrut să văd o piesă la finalul căreia să simt că am crescut măcar un pic, că am o lumină interioară. Asta înseamnă pentru mine teatrul. Am detaliat și micile mele povești cu oamenii din teatru pe care i-am revăzut într-un fel sau altul în aceste 4 piese, tocmai pentru a exprima sentimentele contradictorii pe care le am, cât de mult îi apreciez, cu ce drag îmi amintesc de ei, și în ce fel de spectacole mi-a fost dat să-i revăd acum sau cu ce regie, în cazul lui Afrim. E foarte trist pentru mine. Poate că sunt o babetă nostalgică dar ați văzut chiloți, sâni, vulgaritate în Titanic vals, O scrisoare pierdută sau O noapte furtunoasă? Și sunt niște piese geniale. Doar că pe atunci era bun simț, oamenii intuiau ce se întâmpla în intimitate între un bărbat și o femeie, doar nu erau proști, nu era nevoie să vadă sâni, vulgarități și chiloți. Să oferi așa ceva publicului înseamnă să-l consideri foarte, foarte jos. Nu am mai fost de mult la teatru pentru că mereu în sală unii vorbeau, stăteau pe telefoane, se foiau, nu mai e publicul din anii ’80, ’90. Acum mulți merg la teatru fără respect, fără cultură. Probabil că acest tip de public, tot mai needucat și mai numeros, a făcut trecerea către spectacole violente, vulgare, haotice.

Un gând despre „FNT 2021. Impresii.

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: