Ce-mi trece prin cap

M-am gândit, cu câteva zile în urmă, cum ar fi să scriu un articol întreg cu exact ceea ce îmi vine în minte? De obicei, când încep să scriu, am un subiect clar stabilit, nu e nimic la nimereală. Dar mi-am zis că ar fi un experiment interesant să pun aici gândurile așa cum vin. Ia să vedem ce iese.

Autocenzură. Probabil că, de teamă să nu scriu aberații sau să nu plictisesc cititorii, mă voi autocenzura până ce va ajunge să arate ca un articol de ziar comunist, cu limbaj politicos și plin de chestii neinteresante. Am făcut o mică pauză și parcă e pentru prima oară când îmi dau seama că vor fi ochi care vor citi și minți care vor procesa ce scriu. Văd multe perechi de ochi în dreptul telefoanelor sau al monitoarelor, cu fețele luminate pal de la ecrane, citesc toți ce îmi trece prin cap. Îmi propusesem să dorm mult noaptea trecută. M-am culcat la 23:00, ceasul era pus să sune la 7:00, 8 ore de somn, suna bine. Dar nu mă simțeam prea bine pentru că trebuie să vină musafirul lunar, am adormit greu și m-am trezit la un moment dat pentru că se auzeau tot felul de troncăneli în bloc. M-am uitat la ceas, 5:47. Cine naiba troncăne și bate cu ciocanul într-un bloc la 5:47? Am mers la baie, m-am băgat iar în așternut, nu mă mai lua somnul, mă gândeam la tot felul de chestii. S-a și luminat de ziuă, am reprogramat alarma pentru 7:30 și pe la 7:00 cred că am adormit la loc. Somn de-ăla buștean, din zori. Sunetul detestabil al alarmei m-a trezit dintr-un vis care mi-a dat o stare de nedumerire și vinovăție. Ciudat a fost cum, în vis, în subconștient, totul era minunat dar exact când m-am trezit și conștientul a preluat controlul mi-am zis: „Cum am putut să visez așa ceva? Ce aiurea!” Pe parcursul zilei mi-l tot aminteam și eram tot mai nedumerită. Ce se întâmpla de fapt? Nu mare lucru. Eram la mine în cameră, așteptam pe cineva. Purtam pantofi negri cu toc stiletto și un trench scurt, fucsia, care îmi venea perfect. Era dintr-un super material și în realitate nu mi-aș permite ceva atât de scump. Și nu port nici pantofi cu toc. Dar în vise totul e posibil. În afară de trench nu mai aveam altceva pe mine dar nici nu era nevoie, având în vedere ce fel de întâlnire urma. Corpul mi-l simțeam perfect, la fel ca îmbrăcămintea. O căldură plăcută mi se răspândea în mușchi, oase, viscere, era atâta energie, atâta bucurie și un erotism ce creștea în intensitate până m-ar fi pulverizat interior. Știam că mai era un pic până sosea cea pe care o așteptam. Urma s-o îmbrățișez, să-i simt respirația, să-mi trec degetele pe chipul ei, pe corpul ei, să…tot. A început să sune alarma, m-am trezit, mi-am dat seama că era 7:30 și trebuia să mă târăsc până la telefon, în partea celaltă de cameră (nu dorm cu telefonul lângă mine). Mă gândeam: „Cum naiba am putut să visez așa ceva? Eu nu sunt atrasă de femei.” În realitate nu aș face dragoste cu o femeie pentru că nu am nicio pornire de genul ăsta, doar apreciez o femeie frumoasă. Cea pe care o așteptam în vis este o tânără pe care am văzut-o cu o lună în urmă, pe stradă. Era de ziua mea, mă plimbam prin Miercurea-Ciuc. Când mă plimb, merg încet, mă uit la tot. Priveam pomii, fațadele clădirilor, cerul, eram pe mod relaxare completă, doar eu în zona aceea de stradă. Când am îndreptat privirea în față, am văzut că venea din sens opus o fată. Avea vreo 18, 19 ani, purta jeanși, o geacă galbenă și rucsac. Eu mă uitasem aiurea prin jur, cred că la coroanele pomilor, dar ea deja mă privea venind spre mine. Avea păr lung, blond, un pic ondulat, perfect pieptănat și două șuvițe mari îi coborau pe umeri, paralel cu băierile rucsacului. Piele foarte fină, obrajii plini și îmbujorați de la frigul care ne ardea tuturor fețele. Ochii verzi, expresivi, mă priveau cu un amestec de curiozitate, profunzime și timiditate. Probabil se întreba cine naiba ar merge ca melcul, holbându-se așa la peisaj, prin Miercurea-Ciuc. Mă uitam la ea, era îngrijită, serioasă și cu aerul disciplinat pe care îl aveau toți tinerii de acolo. Când a ajuns în dreptul meu, a zâmbit (adică așa, o urmă de zâmbet, nu ca la noi în sud), a clipit prelung, s-a uitat puțin în jos și, în timp ce ne intersectam, m-a privit într-un mod de m-am simțit ca atunci când e foarte frig și începi să bei dintr-o cană cu vin fiert. Corpul meu a ascuns toată căldura aceea timp de o lună. Mă întrebam azi cum de mi s-a întâmplat asta după 39 de ani de viață. Știu sigur că sunt hetero. În realitate e foarte ciudată senzația dar în vis era perfecțiune totală. Nu știu cum de subconștientul poate exista complet neatins de norme sociale sau de vreun fel de judecată. Bine că se făcuse 7:30 și sunase telefonul, că altfel aș fi avut motive să mă simt și mai vinovată acum. Nu pentru că aș avea ceva împotriva relațiilor între persoane de același sex, ci pentru că eu sunt un om atât de corect și de pudic, încat dacă nu am acordul cuiva ca să avem relații intime, mă simt vinovată și dacă am o fantezie sau un vis erotic cu acea persoană.

Ce-mi mai trece mie prin cap? Că azi am văzut factura la curent în my enel și am respirat ușurată. E o factură decentă. Și mi-e dor de un concediu, mi-e dor să iau iar o pauză de serviciu, să mă odihnesc, să dorm ca un porc, să plec iar. Și azi mă gândeam, ca un cobe penibil, că peste vreo lună plec la Cluj și sper să nu facă mama fix atunci coronavirus și să nu ajungă prin spitale, de să fiu nevoită să merg la Mangalia, din celălalt capăt de țară, ca s-o văd cum se dezintegrează pe la ATI sau s-o înmormântez. Nu accept să-mi strice concediul o asemenea fază. Știu că sună nasol dar cred că fiecare dintre noi poate are momente în care simte că zilele lui libere sunt peste orice și că nu i-ar veni să bocească așa tare moartea sau boala cuiva, pe cât ar boci că nefericirea aia de întâmplare i-a stricat concediul. Așa cum îți strică alarma ceasului momentele de completă pasiune cu o mare bunăciune, doar pentru că cei de la serviciu au nevoie de tine la ora 9:00. Multe sacrificii facem noi pentru alții.

Peste vreo 3 săptămâni gătesc bradul. E pe șifonier bradul, ambalat frumos. Când a trecut un an, frate? Când a trecut? A fost unul dintre cei mai tari ani din viața mea. Și încă nu s-a terminat. Mi-am pus azi căștile la serviciu și ascultam radio. Pe Romantic fm am nimerit la una dintre melodiile care îmi plac tare, Apocalypse cu Cigarettes after sex. Mi-a venit acum în minte, e atât de relaxantă, mereu mă duce cu gândul la un apus de vară, auriu, mov, grena, clad și liniște. Your lips, my lips, apocalypse….

%d blogeri au apreciat: