FNT 2021. Dans.

Voi scrie azi despre alte spectacole din FNT care mi-au plăcut tare dar, mai întâi, ca să mă fac ușor înțeleasă, scriu ce înseamnă pentru mine dansul.

Iubesc să dansez și să văd spectacole coregrafice de calitate. Când vom muri, nu vom mai putea mișca nici un deget. Mișcarea e viață iar dansul e o celebrare a vieții, forma cea mai frumoasă a dovezii că suntem vii. Să nu aveți impresia că sunt cine știe ce mare dansatoare, n-am făcut cursuri, dansez exact așa cum simt și, din fericire, am ureche muzicală și simt bine ritmul. Știați că a simți ritmul nu ține de auz, ci ține de sistemul nervos? De aceea surzii pot dansa în discotecă, unde muzica e tare. Din cauza vibrației, impulsurile nervoase ajung la creier. Ritmul se simte, nu se aude. De aceea suntem potriviți în intimitate fizică doar cu persoanele care dansează asemeni nouă. Simțim la fel ritmul și asta ne ajută să ne armonizăm și când facem dragoste. Am observat asta cu unul dintre foștii mei parteneri. Dansam la fel amândoi. Identic. În intimitate era perfect, parcă ne ghiceam reciproc gândurile. Dacă vreți să aflați compatibilitatea sexuală cu cineva, puneți niște bumți-bumți și vedeți ce iese când dansați amândoi.

Totul pe lume are ritm. Valurile, mareele, inimile noastre, respirația, frământarea lavei în pământ. Trăim în ritm. Apreciez mult dansul și pe cei care pot urma ritmul, e în sensul curgerii vieții. Pentru mine, un spectacol coregrafic reușit e o revelație. Am văzut odată, la Gala HOP de la Mangalia, prin 2006, un asemenea spectacol. Era un număr egal de fete și băieți care dansau în perechi, intraseră în scenă cu măști venețiene albe identice și au dansat extraordinar. La final au dansat pe melodia aia celebră din Requiem for a dream. Îmi ștergeam lacrimile și mă simțeam copleșită de frumusețea a ceea ce vedeam. Eu dansez cam orice. Nimeni dintre cei care mă cunosc nu știe că dansez belly dance. E un secret al meu. Am o fustă vaporoasă cu talie joasă și o centură cu bănuți aurii, mi le pun uneori și dansez tabla și darbuka până obosesc. La petreceri nu mă jenez să fiu prima pe ring și să se uite toată lumea la mine. Oricum, mereu mi s-a spus „Ce frumos dansezi!” deci ar fi inutile jena și modestia în privința asta. Nu dansez ca să fiu admirată, ci pentru că îmi place. Dar, mai mult decât zbânțuiala mea entuziastă, mă bucură să văd dansatori profesioniști. De aceea, după introducerea asta uriașă, voi povesti ce bucurie a fost pentru mine să văd spectacolele coregrafice din FNT.

Primul dintre ele, To be continued, văzut pe 13 noiembrie, după ce umblasem o grămadă prin oraș să-mi cumpăr ceva de încălțat. Port 35 și am aceleași căutări enorme la fiecare pereche de încălțăminte. Ajunsesem frântă acasă pe la 9 seara și direct la laptop am mers, să-i văd pe balerinii din Germania. Mi-au plăcut, au fost grațioși, profesioniști, dar n-au fost ca românii noștri de la Studio M din Sfântu Gheorghe, pe care i-am văzut a doua zi. Și următoarea.

Foto: fnt.ro

De 4 ori am văzut Pappa mia! și de încă două ori l-am ascultat în timp ce lucram, la serviciu, pentru că muzica a fost extraordinară. Nu-mi amintesc să mai fi văzut vreodată de 4 ori un spectacol. Geniali au fost. Nu m-aș fi așteptat să văd atâta energie și atâta vitalitate la niște tineri din Covasna, având în vedere cât de potoliți și de relaxați sunt oamenii pe acolo. Ce se întâmplă de fapt în piesă? 4 prieteni, 3 băieți și o fată, se joacă, dansează, fac sport, se exprimă în diverse feluri, într-o mișcare continuă, timp de 40 de minute. Coregrafia și muzica sunt de Fehér Ferenc, un artist maghiar foarte bun (de care evident că nu auzisem până acum) și au fost o surpriză pentru mine. Cât au putut să muncească cei 4 artiști, în ce sincronicitate, ce ritm, cu ce bucurie și pasiune de a dansa, a fost uimitor. Cel mai mult mi-au plăcut Judith Balázs și Zoltán Deák. Ea, ca o bucată de slime în mâinile colegilor, flexibilă și antrenată profesionist, pasionată de mișcare. Jumate din piesă a dansat încălțată cu papuci, nu știu cum a reușit, eu n-aș putea dansa în papuci nici o bălărie disco de 3 minute. El cu ritm, formă fizică, energie și experiență vizibilă în dans. Dacă ești conștiincios și înțelegi pentru ce ești pe scenă, nu e nevoie să atragi publicul cu vulgarități și cioace. Mă bucur că am văzut și artiști care chiar au muncit și nu s-au prostit. Spectacolul lor se joacă în stagiunea actuală, au fost și la București iar dacă aveți ocazia să-i vedeți, vi-i recomand.

Mai era un singur spectacol pe care îmi dorisem să-l văd dar nu reușisem. Chiritza în carantină, de la Teatrul Național Lucian Blaga din Cluj. O adaptare după piesa lui Milo. Noroc pe mine. L-am găsit ieri pe net, înregistrat chiar din festival. Este bun, bun, bun. Actorii buni, totul cu logică și bun simț. Nu e coregrafic, e muzical iar dacă zic Ada Milea și Anca Hanu, ce să zic mai mult? O mare bucurie pentru vremurile astea atât de complicate pe care le trăim. Să vedeți ce bine joacă Matei Rotaru în rolul robotului/ Leonaș. Cât mă bucur că am avut ocazia să văd actori talentați și muncitori în ediția asta de FNT! Ce oameni de calitate avem în țară! Acum îl înțeleg pe Marius Manole care spunea că în provincie se face teatru altfel decât în București. Cu mai multă responsabilitate, mai multă răbdare, mai multă disponibilitate de timp pentru repetiții.

Nu am văzut toate spectacolele din FNT, sigur au mai fost unele foarte bune dar mă bucur că am avut ocazia să urmăresc artiști dedicați și pasionați.

Un gând despre „FNT 2021. Dans.

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: