Ce energie te hrănește?

Uneori, când îmi recitesc articolele, am senzația că aș citi ceea ce a scris altcineva. Ca și cum n-ar fi blogul meu. Nu e voit, e o senzație care vine natural. Mă pierd în lectură și am diverse păreri despre trăirile persoanei care a scris. Cu câteva zile în urmă am scris un articol care m-a pus serios pe gânduri la recitire. Mi-am zis: „Băi, ce naiba se întâmplă aici? Cum adică să ai cu cineva o asemenea interacțiune încât să ajungi în punctul în care vrei să te anulezi ca femeie? Să nu mai exiști ca femeie. Cum să lași atitudinea cuiva să facă haosul ăsta în tine?” Cu atât mai mult cu cât eu fusesem cea care scrisese și simțea toate acele lucruri, m-am gândit că e crunt de incorect față de mine să am așa idei. Am stat și m-am gândit ce s-a întâmplat și cum puteam rezolva asta. Evident că am avut și o concluzie. Cât timp voi continua să mă îndrăgostesc de bătuți de soartă, gay, proștii satului, traumatizați și nătângi de prima clasă, așa vor arăta lucrurile întotdeauna. Și mi-am zis: „OK, înțeleg că n-o să mai ieși vreodată la o cafea cu un bărbat. Să zicem că așa o să fie. Dar nu din cauză că ai vreun motiv să nu mai exiști ca femeie, ci din cauză că nu mai ești tânără. E mult mai corect și sănătos să pui moartea pasiunii pe seama cauzelor naturale decât să dai măcar unui om de pe lumea asta, oricine ar fi el, puterea de a te face zob. Nu vrei să trăiești tot restul vieții cu gândul că nu mai exiști ca femeie din cauza unui asemenea bătut de soartă. Te-ai damblagit de tot? Lasă-l în plata Domnului, dacă atât a putut. Iar dacă vreodată o să-ți mai placă un asemenea om, fă-ți un bine și dă-ți două palme ca să nu ajungi iar să te gândești că vrei să mori ca femeie.

Mă întrebam de ce am trecut prin experiența asta în urma căreia am vrut să anihilez o parte din mine, de ce m-am lăsat să cad atât, fără ca măcar să-mi dau seama. Și am înțeles ceva. Oamenii care contează pentru noi, fie că-i iubim, că îi îndrăgim, că ne îndrăgostim de ei, sunt oameni de care ne legăm prin forța sentimentelor noastre. O legătură presupune un schimb. De la energii, gânduri, cuvinte, până la fluide corporale, în funcție de natura relației. Așa cum mâncarea ne hrănește fizic, ceea ce primim de la oamenii legați de noi, ne hrănește spiritual și energetic. De ce fel de oameni te-ai legat? Sunt oameni care te fac să crești, să te simți luminos, puternic sau ceea ce vine dinspre ei e doar balast și otravă? Ce fel de oameni iubești? Gentili, altruiști, înțelegători sau oameni a căror atitudine te aduce în situația de a vrea să anulezi o parte din tine? Vă sfătuiesc să învățați din greșeala mea și să fiți atenți la următorul lucru: cum vă simțiți în prezența celui pe care-l iubiți sau când vă gândiți la el. Lăsând la o parte sentimentul vostru frumos, ce sentimente vă trezește celălalt? Angoasă, euforie, calmitate, tristețe, furie, plenitudine, singurătate, durere, perfecțiune, pasiune, relaxare? Cu asta vă hrănește și gândiți-vă dacă este o hrană sănătoasă. Se spune că fetele aleg bărbați ca tații lor și băieții aleg femei ca mamele lor. Nu pentru cum arată, ci pentru acest tip de meniu ca la mama acasă, cu care sunt obișnuiți sufletește. Dacă acasă ați mâncat doar ciorbă de cartofi și tocană arsă, credeți că e sănătos să trăiți așa toată viața? Nu vă legați sufletește de oameni cu probleme, nici măcar din altruism, pentru că viața voastră va fi inundată de neliniștea și durerea lor. Și rezolvați-vă propriile probleme ca să nu fiți dozatorul de otravă al celui care vă iubește. Oricum, cei luminoși interior voi evita persoanele otrăvitoare, de aceea veți vedea des prietenii și cupluri formate pe principiul spune-mi cu cine te aduni ca să-ți spun cine ești. Se găsesc unii pe alții.

Dacă aș fi analizat măcar un pic ce simt la interacțiunea cu acel om, cum este atitudinea lui față de mine, ce crește în mine, lumină sau angoasă, n-aș fi ajuns în punctul în care să spun că vreau să mor ca femeie. Meniu ca la tata acasă. Gândiți-vă și la ce au crescut în voi părinții voștri, iar dacă nu e material de calitate, schimbați voi mai departe conținutul. Schimbați punctul de vedere, schimbați atitudinea față de voi, cocoloșiți-vă și îngrijiți-vă până când veți evita sursele de otravă. Altfel, riscați să vă irosiți viața. Vă dau un exemplu al unei mătușe de-a mea, care poate fi mătușa oricui. S-a căsătorit cu un alcoolic. Omul a fost alcoolic 35 de ani. Ea a rămas cu el pentru că îl iubea, au făcut și 2 copii. El venea în fiecare seară acasă beat, pus pe scandal, urla, îi alerga prin casă, era un circ. Ani de zile. Ea a rămas cu el pentru că l-a iubit (poate și de jenă să nu divorțeze) și a suferit cât de mult a putut. 35 de ani de mizerie pentru că s-a legat de un om a cărui viață abunda de mizerie. Uitați-vă în jur și vedeți de ce oameni v-ați legat pentru că veți ajunge oglinzile lor. Dacă ai un copil drogat, nu suferi doar pentru că îți fură din casă, ci pentru că îți transmite suferința lui, neputința și dezechilibrul lui, așa cum sufăr eu uneori din cauza bolii mamei mele. Vă mai dau un ultim exemplu și închei. E din categoria weird dar cei cu înclinații spirituale vor înțelege. Știți că eu practic meditația pe respirație și îmi vizualizez interiorul corpului, câte un pic, plus că am un dialog conștient-subconștient în care primesc răspuns la orice întrebare, în starea de maximă relaxare. La o meditație anterioară, când am ajuns la inimă, era un dezastru, numai panică și supărare și vai de sufletul meu. Și m-am întrebat de ce mereu la inimă e în halul ăsta, când în rest e numai relaxare, lumină și bucurie. Iar răspunsul a sunat așa: „Pentru că te-ai legat cu inima de oameni care suferă. Cu dragoste te-ai legat, cu dragoste o să te dezlegi, până o să ai inima liniștită.” Am știut cine sunt cei 2 oameni care m-au otrăvit în halul ăsta. M-am rugat pentru ei, le-am dorit tot binele din lume, mi-am exprimat regretul că nu pot fi mai bună, nu-i pot ajuta mai mult dar suferința lor încetează să mai fie și suferința mea. Problemele lor nu sunt ale mele, eu am destinul meu, ei pe al lor. Nu mai puteam hrăni ceea ce mă consuma. Nu mai făcusem de vreo două săptămâni meditația, am făcut-o aseară iar inima mea era numai lumină, toracele îmi era numai lumină și căldură. Pentru că am respins ceea ce mă halea interior. E o vorbă, că pui suflet pentru ceva sau pentru cineva. Când pui suflet, vezi în ce stare ți-l iei înapoi.

Vă doresc să aveți alături oameni care să vă furnizeze energie de cea mai bună calitate. Să fie maturi, luminoși, senini și să creșteți împreună.

%d blogeri au apreciat: