Minciuna

Cui îi place să fie mințit? Nimănui. Cui îi place să fie prins cu minciuna? Nimănui. Dacă așa stau lucrurile, de ce mint oamenii? Ca să-și scape pielea, ca să profite de ceilalți, ca să aibă diverse avantaje?

Eu nu mint. Îmi amintesc, odată, la un picnic, jucam trombon și, când puneam eu cărțile, cine zicea că trombonesc, greșea. O prietenă a spus: „Alexandra nu minte. Voi încă nu v-ați dat seama? Nu mai ziceți trombon când vine rândul ei, că pierdeți.

carti de joc pe masa
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Fosta mea șefă zicea: „Alexandra nu minte și nu fură. Cred orice îmi zice și pot să-i las toți banii mei, fără să-i număr.” Sunt un om corect. De când eram mică, am fost învățată să trăiesc corect. Am avut, pe la 7, 8 ani, unele momente în care am crezut că o pot fenta pe mama, m-a prins cu minciuna și mi-a zis: „Mereu o să fii prinsă când minți. Dacă pierzi încrederea cuiva, n-o s-o mai recapeți vreodată. Minciuna tot iese la iveală.” Mi-am dat seama că avea dreptate și am fost mereu sinceră, indiferent de consecințe. Nefiind obișnuită să mint, chiar dacă încerc, tot mă dau de gol.

E uimitor pentru mine să văd la ce nivel duc unii minciuna. Se uită în ochii tăi și te mint. Am fost foarte, foarte dezamăgită zilele trecute de o fază, mă gândeam: „Băi, frate, chiar așa par de proastă? Chiar merit asta?” Dar poate că cel care ne minte se gândește doar la avantajul lui, prea puțin la cum ne simțim noi când descoperim că am fost luați de fazani. Când un om în care aveai încredere îți face una ca asta, e foarte trist. Ești dezamăgit, simți cum brusc te îndepărtezi de el, te întrebi de ce ai avut încredere în așa fel de persoană. De unde să fi știut? Nu e vina ta. Ai acordat încredere, ești un om bun. Iar dacă știi că tu nu ești mincinos, ai mereu tendința să crezi ce zic ceilalți. Rar mă îndoiesc de ceea ce îmi spun semenii, pentru că eu nu mint. Cum se schimbă oamenii…Citeam undeva că oamenii nu se schimbă. Ba da, se schimbă, iar pentru mine a fost foarte tristă dovada asta. Mă credeți că m-am săturat să aud scuza cu pandemia pentru toate mizeriile pe care le fac unii de 2 ani încoace? Pandemia nu ne-a schimbat în rău, ci ne-a dezvelit adevărata față. Omul rău e rău și în timpuri de prosperitate, și în timpuri de criză. Doar că în vremuri bune își poate etala o mască drăguță. Stresul din pandemie a apăsat atât de tare pe noi, încât a dus la maxim latura pe care înainte o puteam ascunde. Revin la mincinioși. Oare e ceva înnăscut? Oare unii rămân cu obiceiul ăsta după ce, în copilărie, mințind, scăpau de vreo pedeapsă? Scriam data trecută despre Sadhguru și el mai susține o chestie cu care sunt de acord: „Nu poți da vina pe traumele din copilărie pentru orice comportament antisocial pe care îl ai. Ești om, poți face diferența.” Dacă persoana care m-a mințit ar spune: „Știi, Alexandra, eu din cauza problemelor cu familia, din copilărie, am ajuns să mint. N-aș fi vrut să te mint dar știi….când eram eu pe la 5 ani, stai să vezi…” chiar nu m-ar interesa. Nu mai are 5 ani și, când ești adult, ar trebui să-ți dai seama că ești ușor de prins dacă umbli cu fofirlica și se scârbesc oamenii de tine. Eu am fost mințită cu o chestie minoră, o porcărie, dar mă gândesc oare cum o fi să ai un partener care te înșală și te minte? Cred că ăsta este lucrul cel mai dureros. Să îți spună că pleacă în alt oraș cu probleme de serviciu sau că a stat până mai târziu cu colegii la bere dar de fapt s-a văzut cu amantul/ amanta. Dacă aș avea un soț și mi-ar face asta, cred că i-aș crăpa capul când aș afla, aș înfunda pușcăria pentru un infect de om. Nu pentru că a făcut sex cu altcineva, ci pentru că m-a mințit. Când faceți o promisiune, fiți siguri că o puteți respecta iar dacă nu, fiți sinceri și încheiați relația, nu umblați cu minciuni pentru că treaba iese prost.

Cine vă minte, vă ia de fraieri și vrea să-și facă interesul. Cine vă minte, nu vă respectă. Cine vă minte, are gândire cât o pisică pentru că un lucru e logic: dacă e sincer, orice ar fi, veți înțelege și veți ierta, se va găsi o rezolvare. Dacă nu veți ierta și vă veți supăra, e dreptul vostru. Dacă veți fi răi cu el, chiar și dacă e sincer, asta e, se va încheia o relație și vin altele. Cu sinceritatea nu are cum să piardă, chiar dacă nu va câștiga ceva. Minte pentru că vrea doar să câștige. Vrea să vă fenteze. De-asta mi-e silă de mincinoși. Pentru că, la fel ca hoții, vor să profite de neatenția sau de buna credință a celorlalți. Am scris articolul acesta cu o dezamăgire profundă și cu certitudinea că vrem, nu vrem, chiar și cele mai fericite capitole din viață au un final. Doresc să aveți înțelepciune în fiecare decizie pe care o luați și respect față de semeni. Dacă îi respectăm pe ceilalți, putem fi corecți cu ei.

%d blogeri au apreciat: