Zile de iarnă

Nu mai am curaj să bag nici fierul de călcat în priză. Mi-e că văd cum cade un tanc din el. Iar vă gândiți că sunt un om cinic dar realitatea e că îmi știu limitele. Mă uitam zilele trecute la știri și aveam palpitații, îmi venea să plâng non stop. Sănătatea mea mintală e prioritară deci am zis pas și îmi umplu timpul liber cu activități relaxante. Azi am fost la MNAR și am văzut o expoziție a lui Pallady, numită Jurnal intim. Dacă vă place Pallady, puteți merge s-o vedeți. Dacă nu sunteți siguri care e stilul lui Pallady, căutați pe Google, ca să nu plângeți după cei 12 lei. Am fost apoi și m-am plimbat în ritm de melc, m-am bucurat de soare. Se simte cum s-a dus tare în jos energia din oraș pentru că oamenii sunt cuprinși de sentimente negative. Și dacă ești deconectat de orice sursă de știri, tot simți când ceva foarte rău sau foarte bine se întâmplă. Să vă dau un exemplu. În 2015, într-o sâmbătă dimineața, am plecat la serviciu (aveam un job la care lucram și sâmbăta). În metrou, o atmosferă de-aia sumbră, o energie rea de mă întrebam ce o fi. Nimeni nu zicea nimic dar simțeai din privirile oamenilor și din aer că ceva e rău. Când am ajuns la serviciu, am aflat că fusese incendiul de la Colectiv. Tot ce e în noi, se reflectă în lume.

Zilele astea mi-am dat seama de ceva (iar a avut Alexandra o revelație). Când învățam la școală despre război, era ceva care îmi părea cumva independent de voința oamenilor, ca o calamitate, a venit războiul. A venit războiul mondial, a venit războiul din Irak, etc. Acum, e pentru prima oară când îmi dau seama că oamenii chiar pot alege să facă rău sau să facă bine. Și nu mă refer la cei care comandă acele războaie. Da, ei dau niște ordine. Mă refer la fiecare, absolut fiecare om implicat într-un război. De la cel care îl plănuiește, până la cel mai amărât militar care trage cu o pușcă. Poți face bine sau poți face rău. Alegi să apeși pe trăgaci, alegi să lansezi o bombă, alegi să treci cu tancul peste niște oameni. Trupul tău îți aparține, mâinile tale fac ce spune mintea. Nu ești robot. Dacă ești creștin, poate știi că a șasea poruncă este să nu ucizi. Ce fel de creștin ești, dacă ucizi? Des mă gândesc că religia s-a inventat ca să poată ține în frâu natura umană rea, agresivă, dar uite că n-a reușit. Nimic nu reușește. Am văzut în ianuarie Malmkrog. Mi-a atras atenția o povestire dintr-un jurnal de război, chiar era al unui rus. N-am reținut contextul dar el era cu o divizie de soldați și au ajuns într-un loc unde alți soldați, asiatici cred, prădaseră un oraș și torturau civili. Totul era atât de atroce, peisajul dezolant, oamenii în chinuri, încât rusul, cu divizia lui, pune tunurile pe asiatici și îi face zob. Și îi mulțumește Lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i omoare pe sălbatici. În film, personajul care citește acest fragment dintr-o scrisoare, se întreabă cât de moral e să-i mulțumești Lui Dumnezeu dacă ai ucis niște oameni care făceau rău altora și dacă nu cumva ai eșuat complet, creștin fiind, ucigând semeni, în loc să-i schimbi în bine prin modelul iubirii creștine. Dacă n-ai putut să-i transformi prin iubire creștină, ci i-ai ucis pentru că erau păcătoși, nu te-ai transformat și tu în păcătos? E bun Malmkrog dar trebuie răbdare și atenție la vizionare.

Zilele astea, mă bucur mai mult ca oricând că am ales să nu fac rău. Nu eu apăs pe trăgaci și nu eu lansez rachete. Nu bat pe cineva, nu înjur pe cineva. Puteam face rău dar nu fac. Azi am fost la expoziție, m-am plimbat, am mâncat prăjituri, am făcut cursul de maghiară, nimeni n-a suferit pentru alegerile mele. Să știți că am ajuns la fraze la maghiară, am fost silitoare. Mi-am dat seama și de ce etnicii noștri maghiari vorbesc o română atât de năstrușnică. Pentru că maghiara are regulile gramaticale diferite de ale noastre. Oricum, mă voi opri în curând cu Duolingo și voi căuta strict cuvinte sau propoziții pe Google translate pentru că doar vreau să înțeleg limba, nu să-mi scrântesc creierii tot reluând câte o propoziție, pentru că nu am aranjat cuvintele în ordinea corectă. Am și lucruri mai bune de făcut cu timpul meu.

Știu că iar mă veți crede cinică, dar e o zi liniștită și fericită pentru mine. Pentru că mă gândesc cât de bună a fost viața cu noi atâția ani (eu am prins 37) și era pace și era armonie și totul era atât de liniștit în viețile noastre. Nu intram nicăieri cu certificat verde, nu cărau salvările oameni în spital cu miile, nu umblam cu măști, nu veneau refugiați peste noi, nu ne țâțâia curul când ne gândeam la ruși. Mulțumesc Lui Dumnezeu pentru acei ani. Generațiile care au venit din spate, sunt ceva mai ghinioniste. Tinerețea mea a fost în vremuri de prosperitate. Eu sunt un om norocos. Anul ăsta fac 40 de ani, consider că deja am trecut de jumatea vieții și am mai multe amintiri decât viitor. Amintirile sunt frumoase. Dacă aș muri mâine, știu că nu mi-am irosit viața. Cea mai mare bucurie a omului. Eu am viața mea și e responsabilitatea mea s-o gestionez cum pot. Am și eu problemele mele și nu mai am putere să sufăr și pentru ale altora. Mama se simte tot mai rău, la serviciu situația este verde-albăstruie și se apropie momentul să îi cam părăsesc, am mintea ocupată cu grijile mele. Cu 2 ani în urmă ne uitam la știri și eram siderați, acum e la fel, zici că e dramă în buclă, cât putem să ducem și noi, ca oameni?

Mă gândeam că Zelenski este actor de comedie. Știți că era amuzament pe net când a câștigat alegerile. Omul jucase rol de președinte într-un serial. Cu aceeași denumire a înregistrat partidul și, pentru că serialul avusese succes la public, el a fost votat președinte. Un actor. Zilele astea e uriaș și războiul mediatic iar el dă bine pe sticlă, are experiență. Și Iohannis al nostru stă bine cu imaginea. Dacă vă simțiți fără chef, îngrijorați, faceți niște scenarii despre cum ar fi fost să câștige Dăncilă alegerile și să apară în fața națiunii și în pandemie, și în criza asta internațională. Cu rochiile ei dubioase, cu discursul plat, ne făcea cu nervii la modul grav. Măcar cu Iohannis nu ne facem de râs prin lume.

Orice ar fi, bucurați-vă pentru că azi nu ați fost voi acei oameni care au ales să facă rău, ci v-ați asumat alegeri înțelepte. Onestitatea este pace interioară.

%d blogeri au apreciat: