Mârlanul de serviciu

Poate nu v-ați aștepta, dar pe mine m-a amuzat declarația pentru care Daniel Pancu a avut de dat explicații și a atras un val de critici. Nu că ar fi fost ceva amuzant în ceea ce a spus, dar nu mi-aș fi imaginat că cineva nu s-ar putea autocenzura când e vorba de o asemenea enormitate. Iar faza cu „Nu neapărat că sunt de acord cu așa ceva” a fost glazura unei aberații perfecte.

Pe mine nu mă miră absolut niciun fel de atitudine sau declarație împotriva femeilor. Am crescut într-un oraș unde violența în familie era la ea acasă.

pumn de barbat
Fotografie de NEOSiAM 2021 pe Pexels.com

Bunica mea maternă a divorțat pentru că bunicul a lovit-o în cap și a ajuns la spital, eu am fost hărțuită în diverse feluri de către bărbați care mă considerau atrăgătoare și revărsau tot felul de expresii sau gesturi infecte asupra mea. Puțini bărbați gentili am cunoscut. Deci, nimic de mirare când e vorba de misoginism de ultimul grad. Da, există bărbați care urăsc femeile, există bărbați cărora li se pare normal ca femeile să fie ucise, bătute, jignite și tot restul de moduri în care poți face rău cuiva. Psihologii spun că ar fi diverse motive, ca de exemplu că sunt gay reprimați, că au avut mame rele, că au fost educați violent sau că sunt psihopați, pur și simplu, iar faptul că pot domina fizic alte persoane (femei sau bărbați neputincioși) le dă impresia că sunt Dumnezei și că dispun de alte ființe așa cum vor. Dar, da, oameni buni, există bărbați cărora li se pare normal să omori femei și trebuie să trăim cu această certitudine.

Ce vreau eu să spun în acest articol este că e util să le lăsăm și acestor indivizi dreptul de a-și spune părerea, subliniind clar natura deviantă a declarațiilor. De ce? Ca să ne putem feri de ei, logic. Dacă noi revărsăm tot iadul în capul lor, ei se vor autocenzura dar intenția de agresivitate împotriva femeilor va rămâne. Prefer ca un bărbat să aibă libertatea de a spune: „Eu consider normal să omor femei”, ca să îl ocolesc de la 10 metri. Dacă el știe că își ia na-na când spune că e OK să omori femei, nu mai zice asta vreodată. Și ies eu cu el la o cafea, începem o relație, toate bune, și peste câteva luni sunt în sac la morgă. N-a zis omul nimic, dar a făcut. Să vă dau un exemplu concret. Când încă locuiam la Mangalia, am ieșit cu un bărbat. Eu aveam 21 de ani, el 29. Era 2003, nu auzisem pe-atunci de corectitudine politică, emancipare, nici nu cred că știam cuvântul misogin. Într-un orășel, fără net, la 21 de ani, câte să știi? El era foarte dornic să se însoare și tot aducea asta în discuție. Da, chiar vroia să se însoare la 29 de ani. În orașele mici nu o arde lumea aiurea cu relații pasagere, ci are intenții serioase. Sau, cel puțin, așa era în 2003 la Mangalia. Și, din vorbă, în vorbă, mi-a zis la un moment dat, când discutam despre viața de cuplu: „Dar îți zic eu, Alexandra, pe bune acum, într-o viață întreagă, în ani de căsnicie, măcar o dată tot îi trage soțul soției o palmă și ea tot îi trage lui o tigaie în cap. Măcar o dată!” În momentul ăla am vizualizat cum îmi trage el o palmă și eu, lui, o tigaie în cap. Mi-am dat seama că nu așa viață vreau eu să duc și n-am mai ieșit cu el. Nu l-am contrazis, nu i-am spus că e oribil așa trai, l-am lăsat cu părerea lui, e căsătorit acum și poate că își ia tigăi în cap și dă palme. Treaba lor, unora așa le place viața de cuplu, cu acțiune. Dar mie nu-mi place așa ceva și am încheiat frumos relația. Mă bucur că acel bărbat a avut libertatea de a spune cum vedea el traiul într-o căsnicie, pentru că liberatatea lui de exprimare m-a ajutat să evit violențe care mi-ar fi afectat viața.

Cei care mă cunosc, știu că nu caut să intru în dezbateri, nu caut să-mi impun părerea și las oricui loc să spună ce enormități vrea. Dacă îi punem omului palma pe gură la ce nu ne place nouă să auzim, s-ar putea ca asta să se întoarcă împotriva noastră. Acum poate vă gândiți că uite, acel om poate influența pe alții, poate răspândi fake news, poate instiga la violență, etc. Dragii mei, eu cred că un dobitoc de om care vrea să facă rău, va face, mai devreme sau mai târziu dar nu pentru că Georgescu i-a băgat chestii în cap, ci pentru că e un dobitoc de om, pur și simplu. Să-l cenzurezi pe Georgescu, nu înseamnă că dobitocul nu-și va găsi alte motive să bată sau să omoare pe cineva. Evident, când e vorba de spațiul public, e necesar să avertizezi că acele declarații sunt inacceptabile, dar de ce să luăm dreptul omului de a-și exprima sălbăticia și răutatea? De ce să îi dăm ocazia să pozeze în definiția decenței, când îl putem lăsa cu adevărata față? Eu sunt de acord cu libertatea de a exprima orice. Știi din start cu cine ai de-a face. Logic, mai sunt și cei care își ascund perfect intențiile rele și te pomenești că un vecin minunat și-a ucis soția în chinuri. Dar nu despre această categorie de persoane am scris eu aici.

%d blogeri au apreciat: