Iași – ziua 2

Cea de-a doua zi a excursiei noastre a început cu un mic dejun la care ne-am amuzat de tot felul de chestii. Nu îl amintesc degeaba, ci pentru că eram într-o dispoziție foarte bună (trec printr-o fericită perioadă a vieții) și am ajuns la o concluzie foarte amuzantă în urma unei discuții. Maria, una dintre tovarășele de drum, povestea despre o persoană din lista ei de fb care intră în mari dezbateri pentru că este anti orice: anti vaccinuri, anti mască anti gay, anti ce vrei și ce nu vrei. Și eu am completat: Este anti orice. Anti gay, anti hetero… Ea a zis: E imposibil să fii anti gay și anti hetero. Eu i-am explicat că, dacă vrei, poți. Te duci pe margine la parada gay și începi să strigi: Nu vrem! Să fim! Un neam de poponari! Huuuooo poponariiii! dar te duci și la marșul normalității, la care niște habotnici plimbă icoane, defilează în costum național, toate tănticile agită cruci, stai și acolo pe margine și strigi: Huuuo heterosexualiiii! Nu mai faceți copii, că e planeta suprapopulată, nu ne mai ajung apa și mâncarea! Huuuooo, dușmanii planeteeei! M-a amuzat atât de mult să-mi imaginez pe cineva făcând asta, încât am râs de cred că m-au auzit vecinii, nu mă opream din râs. Uite că am ajuns să scriu și pe blog această chestie. Ce-i drept, poți fi anti orice, dacă chiar îți dorești.

Prima noastră oprire a fost la grădina botanică. Eu nu aș fi mers acolo, dacă aș fi călătorit singură pentru că, sincer vorbind, avem grădină botanică și în București. De ce să-mi pierd vremea umblând prin parcuri în Iași, când aș putea vedea niște obiective importante? Am frecat menta vreo două ore umblând prin sere și prin bălării (la propriu), am ajuns la un lac pe care îl căuta toată lumea dar s-a dovedit a fi o baltă verde noroioasă, o scârboșenie, muream de cald, a fost cel mai plictisitor moment al călătoriei. După grădina botanică, restaurantul. Minunat. Vă recomand, dacă ajungeți în Iași, restaurantul Oscar. Excelentă mâncare, super gustoasă, porții foarte mari, de am luat și la pachet. Nu am luat pentru noi, dar am insistat eu să ne pună la pachet, ca să nu se arunce și să dăm unor sărmani. Fetele au zis că nu găsim sărmani pe stradă, că luăm degeaba mâncarea s-o cărăm cu noi, că se strică în căldură. Eu știam cum fac întotdeauna când mă pregătesc de milostenie și nu dau greș. Am zis o mică rugăciune: Doamne, scoate-ne în cale oamenii care au nevoie de mâncarea asta. În 10 minute am întâlnit 2 bărbați amărâți, eu le-am dat pungile cu mâncare și cel care le-a luat, mi-a zis: Doamnă, Dumnezeu v-a scos în calea noastră, bogdaproste. Pentru orice e nevoie să vă scoată Dumnezeu în cale, să vă rugați. Nu să vă gândiți oare cum va fi, ci să credeți. În Iași nu sunt atâția oameni ai străzii ca în București, de aceea fetele se gândeau că vom rămâne cu pungile de mâncare. Bucureștiul abundă de homeless, e un fenomen dramatic.

Următoarele noastre opriri au fost la lăcașuri de cult. Catedrala Mitropolitană, Catedrala Catolică, Biserica Trei Ierarhi, Mănăstirea Golia (unde a slujit Ion Creangă) și două sinagogi. La catedrală am dat de o coadă. Ne-am speriat. Dar era coada intrării la Sfânta Parascheva, nu asta căutam noi. Recunosc că am un asemenea amestec în cap, încât nici nu mai știu cum arăta în interior. Cert e că, dorind să nu atrag atenția, am vrut să-mi fac cruce ortodoxă în loc de cruce catolică dar am greșit ordinea, am dus mâna întâi pe umărul stâng, apoi pe cel drept, m-am întors la umărul stâng, a ieșit o aberație de mi-a fost rușine la gândul că m-a văzut careva. De atunci am zis clar că n-o să mai încerc să fac cruce ortodoxă pentru că cine știe ce mai greșesc și nu vreau să dau în penibil. Biserica Trei Ierarhi este o bijuterie. V-o recomand, merită vizitată. E una dintre cele mai frumoase biserici din câte am văzut. Și în interior și în exterior este operă de artă.

La catolici avem o biserică veche, o frumusețe, Adormirea Maicii Domnului, restaurată recent, elegantă și luminoasă.

Foto: FB Iași Travel

Am aflat abia la întoarcerea în București că are și un subsol impresionant, făcut muzeu, după ce s-au descoperit acolo morminte ale unor clerici din 1400. Alături, catedrala cea nouă, Sfânta Fecioară Maria, mare, modernă, nu foarte pe gustul meu dar interesantă.

Foto: FB Catedrala Romano-Catolică Iași

Eu sunt pe stil old but gold. De aceea îmi place foarte mult și catedrala noastră din București, construită în 1884. Nu am făcut poze, eram atât de prinsă de moment, încât doar la poze nu-mi stătea mintea. Eu valorizez mai mult amintirea decât fotografia. Plus că eram pe grabă, erau atâtea de văzut, încât tot calculam cât timp mai avem, uitasem și de fotografiat și de tot. A fost o excursie numai și numai pe grabă. De la catedrala catolică mi-am cumpărat primul meu rozar de mărgele, e verde, sunt foarte încântată de el, verde este culoarea mea preferată. Dacă nu știați, un rozar de mărgele se folosește la rugăciunea Rozariu, ca să se numere corect toate incantațiile, pentru că acolo sunt multe repetiții, e o rugăciune de 30 de minute.

La manăstirea Golia era slujbă. M-am simțit stingheră și am ieșit repede pentru că toate femeile de acolo erau cu fuste negre până în pământ, cu baticuri, eșarfe pe cap, iar eu eram în tricou roz și fustă albă, sport, până la genunchi. Se uita un călugăr la mine ca la felul 14 și am ieșit rapid. Acolo sperasem că pot merge la toaletă dar, pe cât de curată era curtea și pe cât de frumoasă biserica, pe atât de infectă și de odioasă era toaleta. Nu am putut intra în mizeria aia de budă turcească, unica baie, cu miros de pișat care duhnea până afară, o mizerie. Dacă tot ești biserică și faci parte dintr-un cult religios care urlă că femeia e inferioară bărbatului, că e o ispită și nu știu ce, măcar nu face baie unisex, fă una de bărbați și una de femei sau n-o lăsa în mizeria aia. După vizitarea mănăstirii, am văzut două sinagogi, din păcate ambele închise, apoi am mers la o terasă, ne-am mai plimbat prin oraș și, topite de oboseală, am revenit la apartament pe la ora 21.00. Este foarte frumos Iașul noaptea, toate obiectivele culturale sunt bine luminate, un centru curat și plin cu clădiri care mai de care mai frumoase. Minunat să te plimbi noaptea în Iași. Urma ziua 3 cu Palatul Culturii. Muzeele.

Îmi permit să vă dau un sfat: oriunde veți călători în compania cuiva, faceți tot posibilul să fiți o sursă de bucurie și un partener plăcut pentru ceilalți. Dacă nu puteți sau nu vreți, călătoriți singuri. Pentru mine, această excursie la Iași va fi o amintire destul de neplăcută din cauza uneia dintre companioane. Atitudinea ei m-a stresat continuu. Nu mă văd prea des cu ea, știam că este o persoană cu lacune în educație iar timpul îi accentuează lipsa de tact și de altruism. Mare adevăr este acela că trecerea timpului nu ne atenuează defectele, ci le accentuează. Căuta doar să mă contrazică, să îmi demonstreze că ceea ce cred sau ce spun nu este corect sau că nu are bază logică (ea este IT-ist și pune mare preț pe logica ei), făcea numai ce vroia, deși asta nu era plăcut pentru noi, celelate două. Dispărea, pur și simplu, și trebuia s-o căutăm prin împrejurimi, s-o sunăm, deși aveam doar două zile la dispoziție și timpul era limitat maxim. Nu știu cu ce o ajuta să ne bage în niște dezbateri interminabile, căutând să ne contrazică la orice spuneam, pentru că devenea obositor iar eu, după câteva faze de-astea, nici nu mai vorbeam cu ea sau îi răspundeam monosilabic când căuta să intre în șirul ăla de contraziceri cu mine. Toate celelalte absolvente de Politehnică pe care le știu aveau același stil enervant, ca ea, de a te contrazice inutil, de a se trezi vorbind, de a încerca să demonstreze altora ce proști sunt ei și ce deștepte sunt ele. Și erau de-o incultură crasă dar, nefiind conștiente de asta, nu le dădeai cu prăjina de nas. Aveau impresia că dacă au citit 3 cărți de-ale speakerilor motivaționali și dacă au văzut 3 tablouri de Grigorescu, într-o excursie din școala generală, erau cele mai culte. La grea încercare mi-a pus individa asta nervii tocmai la Iași, oraș pe care mult îmi dorisem să-l văd. Când mi-am cumpărat rozarul, a început să mă întrebe (ea fiind atee) ce este și cum îl folosesc. I-am explicat dar ea vroia de fapt doar să ridiculizeze oamenii credincioși, nicidecum să înțeleagă ce este un rozar. Decât să-i spun că este o habarnistă nesimțită, am preferat să tac și s-o las să se amuze în continuare de faptul că unii se roagă. De când sunt catolică, am făcut tot posibilul să-mi schimb atitudinea, mai ales că am făcut o promisiune la spovadă, și prefer să tac de fiecare dată când aș putea fi colțoasă sau când mi-aș pierde răbdarea cu ceilalți. Am avut norocul de a face cateheza cu cel mai indulgent, cel mai amabil, cel mai cald preot de la catedrală și, rugându-ne unul pentru celălalt, mi-a transmis din relaxarea și pozitivismul lui. Datorită acestei schimbări în bine prin care am trecut, am reușit să suport timp de două zile sarcasmele și aberațiile acelei individe fără să-i spun: Tu ești o combinație de ignoranță și infatuare cum rar mi-e dat să văd. Dacă ai fi în afara ta și te-ai vedea, ți-ar fi rușine de tine. Nu știu cum am avut atâta răbdare dar clar, mi-a cam stricat excursia și de aceea vă rog, gândiți-vă la cei de lângă voi, oriunde ați fi, la birou, la iarbă verde, în metrou, în concediu, să nu le faceți viața grea, așa cum nici vouă nu vă place când semenii vă fac viața grea.

%d blogeri au apreciat: