E OK să fii gay

Dacă tot a fost azi parada LGBT, reamintesc și eu, dacă mai e cazul, că n-are de ce să-ți fie rușine dacă faci parte din această categorie. Am fost de două ori la gay pride, în 2007 (când eram voluntară Accept) și în 2019. Am cunoscut mulți gay, lesbiene și de aceea am concluzionat că nimeni nu are de ce să fie jenat sau angoasat de propria orientare sexuală. Și că asta nu spune ceva despre tine. Nu ești într-un fel anume pentru că ești gay, așa cum nu ești într-un fel anume pentru că ești hetero. Dacă nu ești de acord cu parada gay, no problem, e dreptul tău să nu vrei să te afișezi. La urma urmei, e mai mult o modă, e și multă propagandă în aceste mișcări la care se tot adaugă litere. E multă implicare politică sub paravanul LGBT și alte zeci de litere. Dar nu despre asta scriu eu acum, ci despre omul simplu care descoperă că e gay sau bi. Rău e ceea ce face rău ție sau altora. Să ai o relație amoroasă cu cineva (bărbat sau femeie) nu face rău nimănui. Să furi, să bei, să te droghezi, să ucizi, face rău, ție sau altora. Dacă un gay fură, problema nu e că e gay, ci că e hoț, dar asta nu implică orientarea sexuală. E treaba ta cu cine ai relații și ești foarte naiv dacă te consideri vinovat pentru asta.

Nu lăsa pe nimeni, absolut nimeni, să-ți spună cum ești sau cum ar trebui să trăiești. Niciodată să nu te raportezi la părinți ca la stăpânii tăi iar dacă lor nu le convine că ești gay, fii pregătit să-ți faci bagajul și să îți vezi singur de viață, acceptând faptul că familia ta nu este așa cum ai fi meritat. E greu, dar mai greu e să trăiești în minciună și negare, de dragul lor. Nu trăim pentru alții, trăim pentru noi. Când scriu asta, mă gândesc la unul dintre oamenii pe care îi iubesc. E artist și e gay dar părinții lui nu acceptă așa ceva și el e nevoit să-i mintă. Omul e genial, e un artist super apreciat dar s-a luptat enorm pentru a se accepta așa cum e și încă poartă suferința că părinții lui sunt împotriva minorităților sexuale. El e credincios, familia lui e credincioasă și asta cred că i-a făcut acceptarea și mai grea. Eu cred în Dumnezeu (ați văzut câtă religie am băgat în articolele trecute), merg la biserică, mă rog, postesc, dar sunt convinsă că Dumnezeu iubește oamenii așa cum i-a făcut și că nu te judecă dacă iubești pe cineva și dacă ai o relație cu persoana respectivă. Unii aduc în discuție ce scrie în Biblie, la pasajul cu „Nu vă culcați cu bărbați așa cum vă culcați cu femei” dar se pare că traducerea nu e conformă și că era „Nu vă culcați cu copii așa cum vă culcați cu femei”. Că acel cuvânt se referea la băiat, nu la bărbat. Oricum, recunosc, mi-e greu să cred că, în 2022, cineva se mai poate da cu capul de pereți pentru ceea ce scria într-o carte de pe vremea când se luptau triburile. Gândiți și voi logic. E 2022, frate! Planeta e suprapopulată din cauza politicii aberante de genul fiecare bărbat cu o femeie, huo gayi, toți hetero, toți căsătoriți. E o politică greșită perpetuată prea mult. Și de care Biserica nu vrea să se dezbare pentru că are nucleul ei dur de fani pe care nu vrea să-i dezamăgească. Au și moștarii un dușman comun: gayi. Ce s-ar face ei dacă nu ar exista gay pe care să-i blesteme? Atât îi duce mintea pe unii iar politicienii și clericii se bucură că au masă de manevră.

Anul ăsta intenționez să merg în Covasna. Zilele trecute m-am surprins întrebând-mă dacă la Sfântu Gheorghe or fi femei la fel de frumoase la la Miercurea-Ciuc. Mi-am oprit mintea din a se gândi cât de mult ar vrea să revadă femei la fel de frumoase. Mi-am zis: „Băi, stai un pic. Câte femei mai mai știu eu, care gândesc așa? Dacă îmi plac femeile? Oare îmi plac femeile și nu-mi dau seama? Eu sunt hetero. Poate că îmi plac așa, ca parte din peisaj, să le admir.” M-a tot preocupat gândul ăsta, nu am reușit să ajung la nicio concluzie pentru că sunt într-o perioadă a vieții în care nu-mi doresc o relație amoroasă și mintea mea blochează orice gând de atracție fizică. Dar dacă voi reveni la sentimente mai bune, nu mi-ar fi jenă, pentru nimic în lume, să ies cu o femeie. Este treaba mea cu cine ies la o cafea, cu cine fac dragoste, cu cine împart casa. Nu are de ce să-mi fie rușine. Ce zic alții, nu mă privește. Fiecare cu educația lui.

Eu cred că mai este un motiv pentru care unii îi urăsc pe gay (în afară de homosexualitatea latentă de care nici ei înșiși nu-și dau seama). Îi invidiază. Ei s-au însurat cu vreo balabustă, presați de mama și bunica, muncesc din greu pentru niște copii urlători și căcăcioși, nevasta nu mai scoate nimic la interval, ba că o doare capul, ba că e pe stop, în timp ce gayi bagă sex la greu, fără obligații, cluburi, viață de huzur. Normal că Gigi ajunge să-i invidieze. Dacă aș fi bărbat, chiar dacă aș fi hetero, aș intra în relație cu un gay. Unii dintre ei sunt prea mișto. Am cunoscut mulți gay și știu cum trăiesc. Decât cu o fițoasă care toată ziua e la pus gene sau la solar și nu scoate nimic la interval că-și ține calendarul și nu e momentul sau cine știe cu ce scuze mai vine, aș prefera un gay, 100%. La orice oră e dornic să-ți pună la dispoziție ce orificiu se nimerește și se potrivește, nu duci lipsă de ceea ce vrea un bărbat cel mai mult. Și, spre deosebire de o femeie, are o musculatură și o suprafață a gurii, de nu cred că ai cum să te plângi de prestație. Părerea mea.

Râdem, glumim, și ajungem la final de articol. Tu ești pe primul plan, Dumnezeu te iubește așa cum te-a creat, iubește-L și tu pe El prin respect de sine și față de ceilalți. Dacă ești un om corect și decent, e doar treaba ta cu cine ești în cuplu.

%d blogeri au apreciat: