About us

Când mă gândeam să scriu acest articol, mi-am amintit, fără să vreau, două versuri dintr-o melodie a lui Michael Jackson: All I wanna say is that/ They don’t really care about us.

Despre ce credeți că voi scrie eu azi? Despre unul dintre subiectele zilei în România. Nu, nu cel cu copiii needucați care se joacă cu puța în nisip pe la restaurante (chiar nu am chef să îmi pierd vremea analizând cum toate bătutele de soartă vin și plodesc în București și au impresia că dacă nu-ți educi copilul, ești mămă cool. Atât au înțeles, din cărți de parenting, creierele lor amărâte). Am văzut într-o zi pe net niște meme despre Mihail Neamțu, m-am întrebat care-o fi faza și am ajuns la o emisiune de la TvR în care fusese omul invitat. Nu știu de ce se agită atât lumea de el și de ceea ce spune. E politicianul tipic, numai gura de el, doar-doar o convinge 3 fraieri, din targetul lui de alegători, să-l voteze. Teatru. Cu gargară a luat și Rareș Bogdan o grămadă de voturi, deși cred că se mira și el de ceea ce spunea. Merge fraiereala? Merge. Neamțu e băgat în veșnica discuție inutilă despre avort. Am mai scris despre acest subiect, când îl mai dezgropau politicienii și îl aduceau în prim-plan ca să aibă subiect de polarizat alegătorii. Avortul și gayi sunt doar pentru polarizat masele. 2 bani nu dau politicienii pe tine și dacă poți avorta sau nu. La fel cum nu dau 2 bani pe gay, doar că unii se prefac că-i susțin și alții se prefac că-i detestă, ca să dea bine la unii sau la alții, în funcție de targetul de la care cerșesc votul. Dar lumea se agită aiurea și le crede zbaterile teatrale. Unii că ar proteja femeile, unii că ar proteja copiii. Nu mai pot ei de grija pi****** voastre sau de grija copiilor voștri. Dacă voi nu vă purtați de grijă, nimeni nu vă poartă de grijă.

Discuta lumea pe net despre poziția Bisericii în această situație, că nu ține cu femeile, că le vrea incubatoare, că nu se poate așa ceva în 2022. Băi, fraților, Creștinismul există pentru că (se spune că) o femeie a rămas gravidă fără ca măcar să știe sau să-și poată da acordul. Religiile sunt patriarhale. Patriarhale. Inventate și conduse de bărbați. Ce vor bărbații? Să-și împrăștie sămânța. Vor lupta până în pânzele albe ca să poată ejacula în cât mai multe femei și pentru ca ele să nu avorteze. Doar naiv să fii să ai pretenția să-i pese Bisericii că o femeie vrea să facă facultate în loc de copii. I-am întrebat pe pocăiți de ce ei nu se roagă Fecioarei Maria. Mi-au spus că ei cred în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și că Fecioara Maria a fost doar un fel de obiect de care Dumnezeu s-a folosit ca să vină Isus pe Pământ și că ea nu contează. Femeia e un obiect dintre picioarele căreia ies copii, ea nu contează. V-ați prins? That’s the spirit. Acum probabil că vă întrebați de ce spun asta eu, care merg la biserică, mă rog, etc. Pentru că eu caut energia bună a unui spațiu comun de rugăciune. Îmi place să mă rog și apreciez liniștea și harul unei biserici. Dacă ajungem la partea cu judecatul sau umilitul oamenilor, deja nu mai e treaba mea, mă retrag, e doar politică și acolo nu se bagă nici Dumnezeu. Deci ne-am lămurit cu cei de Dreapta. Ei funcționează pe principiul: ești femeie, deci desfă cracii și toarnă copii, ăsta e rolul tău.

Trecem la stângiști. Ei, tot pentru voturi, pozează în apărătorii femeilor. De fapt ei apără exact ceea ce promovează: toată curvăsăreala, toată drogăreala, toată ratarea posibilă. Ei vor neapărat ca femeile să poată avorta pentru că altfel ar fi vai și-amar de toate aventurierele care găsesc în fiecare săptămână altul pe Tinder și fuga la călăreală. Așa e modern, așa arăți că ești liberă, feministă: te culci cu tot orașul, bei ca o scroafă prin tot felul de cluburi, te droghezi și, când vrei să ai un copil, mergi la banca de spermă, că n-are rost să ai familie, e ceva de modă veche. Alți ratați și ăștia dar fix în partea opusă ălora cu „pune basmaua în cap”. Două găști de ratați se ceartă pe corpurile noastre, dragi femei. Ce facem noi în cazul ăsta? Avem grijă de noi. Fiecare cum poate, că nici Neamțu, nici Capsali, nici disperatele cu steaguri feministe nu trec prin șocul prin care trecem noi dacă vedem două linii la testul de sarcină. În momentul ăla ești doar tu cu embrionul mititel care îți crește în uter. Nu e nici măcar cel care te-a lăsat gravidă. Copilul nu e în el, nu e responsabilitatea lui. Sănătatea ta e grija ta. Restul e doar gargară.

M-am săturat de toți habarniștii care urlă că femeia nu ar trebui să facă avort dar nu au absolut nicio soluție pentru ca un copil nedorit să aibă o viață bună. Nu l-ar lua ei acasă, ei doar țin pancarte pe care scrie să nu faci avort. Atât îi duce mintea. Citeam zilele trecute despre cazul horror de la orfelinatul din Miercurea-Ciuc unde un îngrijitor tortura copiii, urina pe ei și îi punea să-și mănânce fecalele. E mai bine să faci avort sau să arunci un copil în lume și să ajungă într-un orfelinat unde un individ se pișă pe el și-l pune să-și mănânce căcatul? Sau unde e așteptat doar de proxeneți la ieșire, fără niciun sprijin pe lume, și folosit la prostituție toată viața? Ce e mai corect, ce e mai uman? Dar stai, am uitat că unii nu au chef să gândească, ei doar știu să spună că avortul e un păcat. De ce să-și pună ei întrebări?

În principiu, mai am vreo 12 ani de fertilitate. Nu am făcut avort și sper să nu fiu în situația să fac. Copii nu-mi mai doresc, deci țelul meu acum e doar să nu rămân gravidă. Dacă mi-a reușit 26 de ani, oi reuși încă 12. Pentru că mi-am dorit foarte mult să mă căsătoresc și să am copii, eram îngrozită la gândul că m-aș pomeni cu o sarcină într-un moment nepotrivit și că aș fi nevoită să avortez. Eram atât de îngrozită că mi-aș putea omorî copilul, încât am ales, în cea mai mare parte a timpului, soluția extremă: abstinența. N-am găsit omul potrivit pentru căsătorie, dar nici n-am trăit ca stângiștii, din p*** în p***, oricâte protecții sunt acum pe piață. Să facă fiecare ce vrea, ne asumăm alegerile, eu am ales să-mi cumpăr un mic „partener” de la sex shop, stă el bine pitulat în dulap, n-am grija sarcinii nici în 100 de vieți cu el. Pentru mine, a ieși cu un bărbat sau a iubi un bărbat nu e sinonim cu a face sex. Sexul vine după ce se construiește relația și după ce căpătăm încredere și intimitate. Dar nici nu îmi mai bat capul cu asta, oricum n-o să mai ies cu cu cineva. La 39 de ani mi-au mai rămas doar bătrânii și divorțații. N-am chef nici să duc cuiva ceaiul și Prostamolul pe tăviță, nici să șterg la fund copiii alteia, cât sunt lăsați la tatăl lor în weekend. Nu mi-e rușine când mă uit înapoi și nici nu mi-e frică dacă privesc înainte. Am făcut ce am crezut că era mai bine pentru mine. N-am pus botul la vraja politicienilor (nici n-am turnat copii, cu gândul că ăsta ar fi rolul femeii, nici n-am trăit ca o ușuratică, la gândul că așa ar fi modern), n-am făcut sex neprotejat și nu m-am gândit vreo secundă că aș putea trăi liniștită după un avort. M-am bazat doar pe mine.

De două ori am visat că făceam avort. Nu mai știu dacă am povestit asta pe blog. Au fost niște vise oribile. Primul dintre ele l-am avut când eram studentă. Eram într-o sală de operații, întinsă pe masă, acoperită cu un cerașaf, de la gât până la picioare. Totul era alb. Zugrăveala, hainele medicului și ale asistentelor, cearșaful de pe mine, un alb perfect peste tot în jurul meu. Personalul medical aranja instrumentarul și auzeam continuu acel clinchet interminabil. Nimeni nu vorbea cu mine, erau ca niște roboței. Priveam la tavanul perfect alb și aveam în minte un gând ce se repeta înnebunitor: Am să-i las să scoată din mine un copil și să-l arunce în incinerator. Am să-i las să scoată din mine un copil și să-l arunce în incinerator. De zeci de ori mintea mea striga asta. Simțeam că mă sfâșii interior, că îmi ies din minți, era o durere de nedescris. M-am trezit. Nu vă pot spune ce fericită eram pentru că nu trecusem vreodată prin așa ceva. Pentru că am avut grijă de mine.

Cel de-al doilea vis a fost mai ciudat, l-am avut prin 2014. În vis, avusesem o aventură la o petrecere, rămăsesem gravidă și eram într-un cabinet unde o doctoriță ca un tanc, grasă, rea și insensibilă, mi-a zis să mă dezbrac. Nu aveam nici cuier, am pus hainele pe jos și mi se părea corect să fiu tratată așa din moment ce tocmai urma să-mi omor copilul. El nu știa nimic și nici nu avea să știe că eu am făcut avort pentru că făcusem sex neprotejat. Lui nu-i păsa. Problema era a mea și urma să mă descurc. Doctorița masivă și dură citea, dintr-un fel de registru, păreri pe care le au cunoscuții despre mine și zicea: Ia uite, numai păreri bune. Că ești cinstită, bună, delicată, toată lumea te laudă. Îmi era și mai rușine la gândul că oamenii nu vor ști ce am făcut și mă vor considera în continuare un om bun și corect. Visul a continuat cu mine acasă, după acel avort. Aveam pe mine doar un tricou lung. Eram în ușa băii iar în baie era mama, vorbeam cu ea. Dintr-o dată am simțit nevoia să-i mulțumesc pentru că m-a născut. Aveam o recunoștință imensă. Am luat-o în brațe și i-am mulțumit, s-a mirat de gestul meu. Nimeni nu știa că eu tocmai făcusem un avort. Brusc, pe piciorul drept a început să-mi curgă sânge. Se prelingea până pe podea și se aduna lângă talpă. Mi-am dat seama că făcusem o complicație post intervenție și trebuia să merg urgent la spital. Toți urmau să afle că nu sunt acel om bun despre care aveau doar cuvinte frumoase.

Poate că vi se par ridicole aceste vise dar mi-au arătat clar cum m-aș fi simțit dacă aș fi făcut avort. Nu vă pot spune cât de groaznic era. Când mi le amintesc, mă bucur enorm că am fost atentă (și mai mult abstinentă) și nu am ajuns în așa situație. Ce fac și ce simt altele, nu mă privește, eu vorbesc doar în numele meu. Acum poate vă gândiți: Ho, măi, disperato, de ce ai mers fix pe calea extremă? Crezi că un bărbat nu ar fi avut grijă, nu ar fi fost atent să nu rămâi gravidă? Din milioanele de avorturi făcute din ’90 încoace, se vede câtă grijă au bărbații. Nu-i bag pe toți într-o oală, dar înțelegeți ideea. Nu las în baza altuia ce pot să fac eu. Plus că ăsta mi-e felul, nu mă înfig în tot ce e țapăn, pun mai multă valoare pe o experiență sufletească, îmi pasă de om mai mult ca suflet decât ca trup. Au stângiștii o denumire și pentru asta: demisexual. Ei inventează denumiri pentru orice, au zăpăcit lumea de cap cu categorisirile lor inutile. Sunt demisexuală, pun mai mare preț pe sufletul decât pe puța omului, așa zice dicționarul de stângiști.

Fiți fete deștepte și nu credeți nici vraja politicienilor de Dreapta (pentru care sunteți doar niște bipede fătătoare) dar nici pe a celor de Stânga (care vă spun să fiți libere, adică prizonierele unei vieți promiscue care nu vă împlinește nicicum). Ei doar cerșesc voturi și vor mai face destul circ, la tv sau pe net, cu subiectul ăsta pe care mereu îl scot din dulap ca să agite spiritele. Nu le pasă câtuși de puțin de sănătatea și de uterele voastre. Suntem doar cifre statistice pentru ei. Chiar dacă avortul e permis și va rămâne în continuare așa, credeți că e o soluție optimă pentru sănătatea voastră fizică și mintală? Gândiți-vă la ce e bine pentru voi. All I wanna say is that/ They don’t really care…..

%d blogeri au apreciat: